ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2720/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin Sentința nr. 6.448 din 4 noiembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S.A.S.J.S., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor-Oficiul Român

pentru Imigrări Municipiul București - Direcția Migrațiune, prin care a

solicitat îndreptarea erorii strecurate în permisul de ședere temporară

românesc nr. 0247200 emis la 13 aprilie 2011, valabil pană la 22 februarie 2012

privind locul nașterii sale, și anume Ierusalem sau Palestina în loc de Israel,

cum greșit s-a menționat.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Reclamantul, cetățean

străin, a avut reglementat dreptul de ședere în România din data de 16

februarie 2002, în prezent având dreptul de ședere prelungit până la data de 22

februarie 2012, în scop de studii.

La data de 10

februarie 2011, reclamantul s-a adresat instituției pârâte cu cererea

înregistrată sub numărul 1234223 din 10 februarie 2011, prin care a solicitat

schimbarea în permisul de ședere temporară, a cetățeniei înscrise, din

"israeliană" în "cetățenie iordaniană", motivând faptul că

dorea să se căsătorească cu o cetățeană siriană.

Prin adresa de

răspuns cu nr. 1234345 din 24 februarie 201, i s-a comunicat reclamantului că

pentru emiterea unui permis de ședere temporară în calitate de cetățean

iordanian este necesar să intre pe teritoriul României în baza pașaportului eliberat

de autoritățile iordaniene, după care, să se prezinte la formațiunea

teritorială competentă a Oficiului Român pentru Imigrări și să solicite

emiterea unui nou permis de ședere.

La data de 13 aprilie

2011 reclamantul s-a adresat pârâtului Oficiul Român pentru Imigrări cu o

cerere pentru emiterea unui nou permis ca urmare a schimbării cetățeniei,

fiindu-i eliberat permisul nr. 247200 valabil până la data de 22 februarie 2012

cu mențiunile "cetățenie Iordania", "locul nașterii-Israel".

Analizând cuprinsul

prevederilor H.G. nr. 1.016/2003, Curtea a reținut că, pe fața a doua a

permisului de ședere temporară se menționează data și locul nașterii și se

înscrie doar țara de origine în care s-a născut cetățeanul străin căruia i se

eliberează actul respectiv astfel că solicitarea de a se rectifica permisul de

ședere cu menționarea localității de naștere este în opoziție cu dispozițiile

referitoare la conținutul permisului de ședere temporară.

Totodată, Curtea a

mai reținut că pe fiecare cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară

reclamantul a completat la rubrica "locul nașterii" cele două

atribute aferente, respectiv: țara Israel și localitate Ierusalem, astfel că,

menționarea locului nașterii nu reprezintă nicidecum o eroare materială, ci procesarea

întocmai a datelor furnizate chiar de reclamant.

Susținerea

reclamantului, potrivit căreia, menționarea statului Israel în cuprinsul

permisului de ședere temporară îi cauzează serioase vătămări, a fost

înlăturată, cu motivarea că permisul de ședere temporară este destinat exclusiv

pentru justificarea dreptului de ședere pe teritoriul României și nu constituie

nicidecum un document de călătorie în alte state și nici documentul doveditor

al cetățeniei sau al locului nașterii.

În concluzie, Curtea

a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, reținând pe de-o parte,

că mențiunile privitoare la locul nașterii reclamantului nu reprezintă

rezultatul unei erori materiale, iar pe de altă parte, refuzul pârâtei de a da

curs cererii de eliberare a unui nou permis de ședere pe teritoriul României,

cu mențiunile solicitate de reclamant, nu conduce la vătămarea unui drept sau

interes legitim al reclamantului.

înfățișate de recurentul S.A.S.J.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul arătând că apreciază

hotărârea pronunțată în cauză ca fiind lipsită de temei legal și dată cu

greșita aplicare a legii fiind astfel incident motivul de recurs reglementat de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, prin

motivele de recurs dezvoltate, recurentul a înfățișat următoarele aspecte de

fapt și de drept:

- petentul-reclamant

s-a născut la data de 2 octombrie 1983 în orașul Ierusalim, însă în permisul de

ședere temporară în România, eliberat de autoritățile competente sub nr.

0247200 s-a strecurat o greșeală în sensul că la rubrica "locul

nașterii" este trecut "Israel" și nu (Ierusalim) astfel cum este

menționat în pașaportul său;

- conform legislației

internaționale, orașul Ierusalim a făcut și face parte din teritoriile Palestinei,

chiar dacă în anul 1967 a fost "ocupat" de Israel;

- în cuprinsul

documentului ce conține refuzul ce i-a fost comunicat în sensul că nu s-a putut

da curs solicitării sale de îndreptare a erorii materiale indicate, se

menționează că orașul Ierusalim face parte integrantă din Statul Israel, ceea

ce nu reiese, în opinia sa, din niciun înscris;

- Hotărârea instanței

de fond este neîntemeiată pentru că prin respingerea cererii adresate îi aduce

vătămări și prejudicii în perspectiva unei viitoare căsătorii, soția sa având

familia în Siria.

considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recursul nu este

fondat.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse, dar și față de prevederile

legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu

subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a conduce la modificarea

hotărârii pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare

arătate.

Recurentul-reclamant

a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de obligare a

autorității intimate Ministerul Administrației și Internelor-Oficiul Român

pentru Imigrări a Municipiului București la îndreptarea "erorii"

înscrise în permisul de ședere temporar românesc nr. 0247200, emis la 13 aprilie

2011 și valabil până la 22 februarie 2012, privind indicarea corectă a locului

său de naștere respectiv Ierusalim sau Palestina, în loc de Israel, cum greșit

s-a menționat.

Independent de

considerațiunile personale ale recurentului - reclamant, expuse prin motivele

de recurs având o natură mai degrabă geopolitică și nu juridică, Înalta Curte

arată că nu sunt întemeiate criticile înfățișate, întrucât prima instanță a

realizat o justă aplicare în cauză a prevederilor H.G. nr. 1.016/2003.

Judecătorul fondului

a arătat într-o manieră coerentă, explicită și pertinentă că potrivit acestui

act normativ, în ceea ce privește eliberarea sau prelungirea permisului de

ședere temporară, se impune completarea unor rubrici legal determinate, cum ar

fi "locul nașterii", și anume "țara", astfel că mențiunile

inserate nu reprezintă o eroare materială, cum s-a afirmat, ci procesarea

datelor furnizate chiar de recurentul-reclamant.

De altfel relevanță

prezintă chiar afirmațiile și mențiunile recurentului-reclamant din cuprinsul

cererii de eliberare a permisului de ședere în care acesta a indicat că s-a

născut la data de 2 octombrie 1983 în orașul Ierusalem, țara Israel, aspecte

inserate și în cererea de chemare în judecată, chiar dacă în contextul unor

afirmații de ordin politico-istoric ce exced cadrului de analiză în speță.

În fine, nefondate

sunt criticile recurentului în condițiile în care, astfel cum s-a arătat, nu

sunt întrunite cerințele legale pentru a se reține un potențial refuz

nejustificat de soluționare din partea autorității intimate, respingerea

solicitării fiind justificată prin raportare la textele de lege aplicate.

Mai mult, în acord cu

cele statuate și de prima instanță, Înalta Curte arată că permisul de ședere îi

conferă petentului numai un drept de ședere pe teritoriul României, nefiind în

mod evident un document de călătorie sau care să facă dovada nașterii și/sau a

cetățeniei.

Trecerea frontierei

de stat se face doar în baza documentelor de călătorie, iar în cazul străinilor

care intenționează să intre în România, acestea trebuie însoțite de documente

care să facă dovada unui drept de ședere.

Așa fiind și reținând

modalitatea în care a fost eliberat permisul de ședere al recurentului, Înalta

Curte reține că nu s-a demonstrat producerea vreunei vătămări a unui drept sau

interes legitim.

Față de toate

argumentele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi

respins așadar, ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.A.S.J.S. împotriva Sentinței nr. 6.448 din 04 noiembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2012.

Procesat de GGC - AM