ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3486/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3486/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia

Civilă nr. 618/CA din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul

declarat de P.A. în contradictoriu cu intimații - pârâți Primarul comunei

Tortomanu și Primăria comunei Tortomanu, modificându-se în tot sentința

recurată în sensul admiterii, în parte, a acțiunii.

Instanța de

recurs a dispus reintegrarea în funcția publică de secretar a recurentei, cu

plata drepturilor bănești cuvenite, începând cu data eliberării din funcție și

până la reintegrare, respingând ca nefondat capătul de cerere privind acordarea

de daune.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că, prin Ordinul

Prefectului Județului Constanța nr. 388 din 12 octombrie 2000, recurenta -

reclamanta P.A. a fost numită în funcția de secretar al comunei Tortomanu, iar

în perioada 30 august 2006-15 septembrie 2006 aceasta a efectuat concediul

legal de odihnă, astfel că prin Dispoziția nr. 118 din 29 august 2006, Primarul

comunei Tortomanu a delegat atribuțiile acesteia către P.N.

La revenirea

din concediu recurenta nu și-a mai reluat atribuțiile, întrucât intimatul a

emis Dispoziția nr. 132 din 15 septembrie 2006 prin care a dispus că

prevederile Dispoziției nr. 118/2006 își prelungesc valabilitatea până la

definitivarea problemelor de serviciu ale recurentei.

A mai

reținut instanța de recurs că Dispoziția nr. 132 din 14 septembrie 2006 a

format obiectul Dosarului nr. 1139/118/2006 al Tribunalului Constanta, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința civilă nr. 364/CA din

28 martie 2007, a decis în sensul anulării actului atacat, sentință ce a rămas

irevocabilă prin Decizia nr. 399/CA din 20 septembrie 2007.

La data de

22 ianuarie 2007, intimatul a întocmit fișa de evaluare a performanțelor

profesionale individuale ale recurentei pentru perioada 01 ianuarie 2006-31

decembrie 2006, aceasta obținând un punct, adică calificativul

„nesatisfăcător".

În aceeași

zi în care a fost întocmită fișa de evaluare, intimatul a emis Dispoziția nr. 40

din 22 ianuarie 2007 prin care a dispus eliberarea din funcția de secretar al comunei

a recurentei începând cu 21 februarie 2007, invocându-se prevederile art. 84

2

din Legea nr. 188/1999 și art. 71 alin. (1) din Legea 215/2001, ulterior

intimatul emițând Dispoziția nr. 43 din 25 ianuarie 2007 în sensul completării

temeiului legal al art. 84

2

cu lit. d).

S-a mai

reținut, că prin sentința civilă nr. 1183 din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Constanta

a luat act că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind anularea

Dispoziției nr. 39 din 22 ianuarie 2007, a anulat fișa de evaluare a

performanțelor individuale ale reclamantei emisă la data 22 ianuarie 2007

pentru anul 2006, a anulat Dispozițiile nr. 40 din 22 ianuarie 2007 și 43 din 25

ianuarie 2007 emise de Primarul comunei Tortomanu, cu consecința reintegrării

reclamantei în funcția de secretar al comunei Tortomanu și cu obligarea la

plata drepturilor salariate cuvenite de la data eliberării din funcție, până la

reintegrarea în funcție.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs Primarul comunei Tortomanu, astfel că, prin

Decizia nr. 292/CA din 24 mai 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis recursul

declarat, a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis excepția

inadmisibilității cererii de anulare a dispozițiilor 40 din 22 ianuarie 2007 și

43 din 25 ianuarie 2007, respingând cererea de anulare a acestora ca

inadmisibilă. Totodată, instanța a respins cererea de reintegrare în funcție și

de obligare a pârâților la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariate,

cu menținerea restului dispozițiilor.

A constatat

instanța de recurs că dispoziția din sentință privind anularea fișei de

evaluare a rămas neschimbată, această situație reprezentând considerentul

principal în emiterea Dispoziției nr. nr. 40 din 22 ianuarie 2007, modificată

ulterior prin Dispoziția nr. 43 din 25 ianuarie 2007.

S-a apreciat

că prin faptul că recurentei i s-a anulat de către instanță calificativul

,nesatisfăcător", calificativ ce l-a determinat pe intimat să dispună

eliberarea recurentei din funcție, în prezent aceasta resimte efectele negative

ale Deciziei nr. 40 din 22 ianuarie 2007 ceea ce duce la crearea unei situații

vătămătoare, inechitabile.

Instanța de

recurs a reținut că pierderea funcției publice de secretar al comunei

Tortomanu, iar mai ales imposibilitatea de repunere în situația anterioară,

după anularea actului vătămător se circumscrie noțiunii de „bun" în sensul

art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Prin

neintegrarea în funcția publică recurenta a fost privată de un drept constituit

prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească

în mod efectiv.

De asemenea,

prin neacordarea efectivă a drepturilor bănești cuvenite de la data eliberării

a avut loc o încălcare a art. 1 din Primul Protocol adițional motiv pentru

care, în baza art. 11 și art. 20 din Constituția României, instanța a acordat prioritate

reglementărilor internaționale, la care România a devenit parte prin

ratificarea Convenției.

S-a apreciat

că în cauză reclamantă a avut o speranță legitimă consacrată prin anularea

fișei de evaluare, acesta fiind titulara unor interese patrimoniale care intră

sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul 1, respectiv dreptul de fi

reintegrat în funcția publică cu plata drepturilor salariale aferente.

În ce

privește capătul de cerere relativ la plata daunelor morale, instanța de recurs

a reținut că recurenta nu a făcut dovada condițiilor generale ale răspunderii

civile delictuale.

Primarul comunei

Tortomanu a formulat cerere de revizuire împotriva acestei hotărâri pe temeiul art.

233 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea ei întrucât vine în contradicție

cu Decizia nr. 292/CA din 24 mai 2008 pronunțată de aceeași instanță în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, hotărâre prin

care a fost respinsă cererea de anulare a dispozițiilor nr. 40 și 43/2007,

precum și aceea de reintegrare a reclamatei – intimate în funcție și de

obligare a pârâților la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale.

Examinând

actele prezentului dosar, având atașate și dosarele în care au fost pronunțate deciziile

anterior indicate, Înalta Curte reține că cererea de revizuire este întemeiată,

în considerarea argumentelor ce succed.

Revizuirea

este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și

pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

În sensul

acestui text de lege , pot forma obiectul revizuirii hotărârile definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de instanța de recurs

atunci când evocă fondul.

În ceea ce

interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a

examina raportul dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză,

iar în căile de atac, acesta presupune schimbarea stării de fapt în urma

analizei materialului probator.

Cererea de

revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare

în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și

la faptele pe care se întemeiază, astfel cum dispune art. 326 alin. (3) C.

proc. civ.

Din economia

reglementărilor în materie, rezultă că admisibilitatea revizuirii se examinează

sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această

hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se

încadrate în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

În speță,

aceste condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât hotărârea atacată

a evocat fondul și este irevocabilă, iar criticile formulate prin cererea de

revizuire se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

Potrivit

acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există

hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în

una și aceeași pricină, dispozițiile sale aplicându-se și în cazul când

hotărârile potrivnice sunt date de instanța de recurs.

Acest motiv

de revizuire este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru

judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând

acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a

doua hotărâri și imposibilitatea executării, iar pentru a se reține incidența

lui este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, care

sunt elementele lucrului judecat.

Prin cererea

de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 1019/118/2007,

reclamanta P.A. a chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei Tortomanu și comuna

Tortomanu prin primar, solicitând anularea fișei de evaluare a performanțelor profesionale

din 22 ianuarie 2009, anularea dispozițiilor art. 39, art. 40 și art. 43/2007,

reintegrarea în funcția publică și obligarea pârâților la plata drepturilor

salariale cuvenite începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrare,

renunțând ulterior la judecată în ceea ce privește anularea dispoziției nr. 39/2004.

Întrucât s-a

constatat că fișa de evaluare prin care reclamanta a obținut calificativul

„nesatisfăcător” a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, Tribunalul

Constanța, prin sentința nr. 1183 din 29 noiembrie 2007, a dispus anularea

acesteia, precum și a dispozițiilor nr. 40 și 43/2007 cu consecința

reintegrării reclamantei în funcția deținută anterior, pârâții fiind obligați

la plata drepturilor salariale cuvenite .

Această

hotărâre a fost modificată, în parte, prin Decizia nr. 292/CA din 24 mai 2008 a

Curții de Apel Constanța în sensul respingerii cererii de anulare a

respectivelor dispoziții, ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității

acesteia, precum și a respingerii cererilor de reintegrare în funcție și de obligare

a pârâților la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale cuvenite.

Pentru a

dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut că reclamanta nu a

formulat plângere prealabilă, obligatorie în speță în considerarea

dispozițiilor art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, corelat cu art. 7 din

Legea nr. 554/2004, neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată cu

inadmisibilitatea acțiunii.

Prin cererea

ce a format obiectul dosarului nr. 7615/118/2008 reclamanta P.A. a solicitat,

în contradictoriu cu aceeași pârâți, reintegrarea sa în funcția de secretar de

primărie și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite, precum

și a unor daune materiale în cuantum de 50.000 lei. În motivarea acestei cereri

reclamanta a susținut, între altele, că nu mai există actul juridic de evaluare

a cunoștințelor sale profesionale, astfel că nu mai poate fi aplicat nici

textul care prevede eliberarea din funcție pe acest motiv.

Tribunalul

Constanța, prin sentința nr. 675 din 19 iunie 2009, a respins acțiunea

reclamantei, reținându-se în esență, că fișa de evaluare are în cazul de față

numai natura juridică a unui act preparator față de dispoziția nr. 40 din 22

ianuarie 2007 prin care s-a dispus eliberarea acesteia din funcție și care nu a

fost anulată.

Această

hotărâre a fost modificată în tot, în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu

consecința reintegrării reclamantei în funcția de secretar și plata drepturilor

bănești cuvenite începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrare,

prin Decizia nr. 618/CA din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, ce

formează obiectul prezentei cereri de revizuire.

Rezultă cu

evidență, din examinarea acestor hotărâri, existența elementelor lucrului

judecat cu privire la cererea de reintegrare în funcție și acordarea

despăgubirilor egale cu drepturile salariale cuvenite, începând cu data

eliberării din funcție a reclamantei și până la reintegrarea sa efectivă, iar

caracterul contradictoriu al celor două hotărâri, sub acest aspect, nu poate fi

contestat.

Apărările

intimatei-reclamante în sensul neîndeplinirii condiției identității de cauză a

celor două acțiuni nu pot fi primite.

Prin cauză

se înțelege, în materie de lucru judecat, faptul material sau juridic care

constituie temeiul legal sau fundamentul direct și imediat al dreptului sau al

beneficiului legal pe care una din părți îl prevalează. Așadar, cauza nu este

însuși dreptul sau beneficiul legal, ci ea constituie sursa generatoare a

acestuia, care, în speță, este aceeași, anume întocmirea fișei de evaluare prin

care reclamatei i-a fost acordat calificativul necorespunzător, ce a avut drept

consecință eliberarea sa din funcție prin decizia nr. 40 din 22 ianuarie 2007,

modificată ulterior prin decizia nr. 43 din 25 ianuarie 2007.

Imposibilitatea

de repunere a reclamantei în situația anterioară, ca urmare a anulării

respectivei fișe de evaluare, este consecința propriei culpe, acțiunea în

anularea actelor care au avut ca efect încetarea raporturilor sale de muncă

fiind respinsă irevocabil pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în

condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cum s-a arătat mai sus.

Ca atare,

acceptarea opiniei sale în această privință ar conduce în mod evident la obținerea

acelorași beneficii prin eludarea unor reguli speciale de procedură și a

modalităților de exercitare a drepturilor procedurale instituite de legiuitor,

în virtutea competenței sale exclusive și fără a fi afectat în acest mod

principiul liberului acces la justiție, cât timp decizia organului administrativ

poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.

Față de cele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 327, cu referire la art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., va admite prezenta cerere de revizuire și va anula Decizia nr.

618/CA din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

cererea de revizuire formulată de Primarul comunei Tortomanu împotriva Deciziei

nr. 618/CA din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Anulează Decizia nr. 618/CA din 21

decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, (dosar nr. 7615/118/2008), în

sensul art. 327 cu referire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie

2010.