ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1912/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1912/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin

sentința penală nr. 504 PI din 1 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș

în dosarul nr. 5253.1/30/2010, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., a fost

condamnat inculpatul D.N., la 14 ani închisoare.

În baza

art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza

art. 174 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 53 alin. (2) lit.

a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) C. pen., pe o

durată de 5 ani, pedeapsă ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive începând cu 18 martie 2010 până la zi.

S-a

constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza

art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpat un cuțit tip

briceag cu prăselele de culoare roșie, în lungime totală de 21 cm, iar lungimea

lamei de 10 cm și lățimea lamei de 1,8 cm ce are pe lamă sigla STAINLESS; un

cuțit tip briceag cu prăselele de culoare maro, în lungime totală de 19 cm,

lungimea lamei de 9 cm, lățime a lamei de 2,2 cm ce are pe lamă inscripția

USASA STAINLESS STEEL, prevăzut cu agățătoare, aflate la camera de corpuri

delicte a Tribunalului Timiș.

În baza

art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea următoarelor bunuri: o bucată

față de plapumă de culoare crem cu motive florale; o căciulă din material

textil de culoare neagră; fragmente de lână decupate prin tăiere de pe un cojoc

de cioban; un pulover din material textil de culoare maro cu dungi albastre; o

pereche de pantaloni de camuflaj de culoare verde cu curea maro; giacă din

piele de culoare vișinie deteriorată; giacă din material de fâș de culoare gri

deteriorată; un pulover din material textil de culoare albastru cu dungi albe,

aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Timiș.

În baza

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 6000 lei

cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 1244 lei reprezentând

costul operațiunilor medico legale se varsă în contul IML RO06TREZ6215009XXX000389

Trezoreria Municipiului Timișoara; s-a dispus plata sumei de 200 lei din

fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorar avocat

oficiu.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 199/P/2010 din data de 23 iunie 2010, înregistrat pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 28 iunie 2010 sub număr unic de dosar

5253.1/30/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului D.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută

de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 10/11 martie

2010, l-a agresat cu un cuțit pe numitul G.P., provocându-i leziuni ce au

condus la decesul victimei.

În

probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 199/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a luat declarație inculpatului,

s-au audiat martorii R.I.L. și S.M.F. și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut

următoarele:

În luna

iulie 2009, numitul R.I.L., proprietar de oi, a angajat ca cioban pe G.P.,

astfel că acesta stătea într-o rulotă la stâna acestuia, situată pe fostul

izlaz al comunei Sacosu Turcesc, pe partea stângă a ieșirii din comună spre satul

Icloda, la aproximativ 500 m distanță de DC 154. Numitul R.I.L. îi cumpăra

ciobanului mâncare și țigări, recompensându-l uneori cu sume mici de bani.

Anterior

datei de 11 martie 2010, numitul R.I.L. a mai angajat ca cioban pe D.N., care

urma să stea în altă încăpere din acea rulotă. Inculpatul D.N. a mai lucrat în

această meserie în zonă, la martorul B.N., astfel că cei doi ciobani se

cunoșteau, uneori mai consumau împreună băuturi alcoolice pe care le cumpărau

din sat. Proprietarul stânei (numitul R.I.L.) le-a cumpărat inclusiv bricegele

pe care aceștia le foloseau la diferite activități în meserie, bricege destul

de asemănătoare.

În data

de 10 martie 2010, martorul R.I.L., care îi furnizase lui G. și un telefon

mobil, pentru a supraveghea cele ce se întâmplă la stână, l-a sunat pe acesta

în jurul orelor 20

oo

-20

3o

, acesta i-a răspuns,

asigurându-l pe proprietar că la stână totul e în regulă.

A doua

zi, în jurul orelor 6

oo-

7

oo

, R.I.L. l-a sunat pe G., de

mai multe ori, acesta nu a răspuns, fapt pentru care, a venit din Timișoara

până la Sacoșu Turcesc și apoi, a luat-o peste câmp la stână. Acolo, văzând

oile în țarc, a crezut că ciobanii s-au îmbătat și nu s-au trezit încă. A urcat

în rulota unde stăteau ciobanii, unde l-a găsit pe G., în încăperea sa, într-o

poziție prăbușită, transversal pe pat, sprijinit cu spatele de peretele rulotei

și cu picioarele pe podea, având capul lăsat pe piept. Atunci martorul s-a

speriat și părăsind rulota a anunțat poliția, care a venit la fața locului

urmată fiind de salvare.

Medicii

au constata că G.P. era decedat, prezentând o mare plagă tăiată în zona

gâtului.

Între

timp, către stână se îndrepta martorul B.M.P., intrigat de agitația din zonă și

de prezența mașinii de poliție. Acest martor a observat la o oarecare distanță

de stână, lângă un canal din apropiere, un cojoc tipic de cioban (șubă) așezat

pe jos, pe el aflându-se un bărbat, astfel că a anunțat poliția. În locul

respectiv a fost găsit inculpatul D.N. cu o rană mare la gât, în condiție

critică, fiind dus imediat la spital pentru a i se acorda îngrijiri.

Lângă

inculpat au fost găsite două bricege, unul deschis lângă capul inculpatului, ce

era culcat când a fost găsit și unul închis, la picioarele inculpatului.

Martorul R.I.L. a identificat bricegele în cauză, arătând că cel de la capul

inculpatului este briceagul victimei, celălalt fiind cel al inculpatului.

Briceagul deschis era acoperit cu o substanță brun roșcată ce părea a fi de

sânge.

În

momentul stabilizării stării fizice a inculpatului D.N., acesta a declarat că

după ce el și P. (victima) au băut, în seara zilei de 10 martie 2010, au

început să mănânce. P. a început să-l întărite, lovindu-l peste ceafă.

Inculpatul, care mânca în camera lui P., cu briceagul victimei, a lovit enervat

cu cuțitul în direcția lui P., care a căzut pe pat. Inculpatul a examinat

victima sumar, pe când acesta horcăia, s-a speriat și schimbându-și hainele în

cămăruța sa, și-a luat șuba ciobănească, sticla de băutură și cele două bricege

și s-a îndepărtat de rulotă, așezându-se pe malul canalului din apropiere, la

cca. 100 m, unde a fost ulterior găsit de către organele de poliție. În timp ce

se afla în acel loc, la un moment dat, speriat de coincidențele faptei sale,

inculpatul și-a tăiat gâtul cu briceagul său, iar pe cel al lui P. l-a aruncat

în niște tufe (care erau poziționate chiar lângă capul său).

Victima

G.P. a fost transportată pentru autopsie.

Din

raportul medico-legal de autopsie a reieșit că decesul victimei s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive hemoragiei interne

survenite ca urmare a plăgii tăiate latero-cervicale pe partea stângă, cu

secțiune de venă jugulară și carotidă, produsă pentru acțiunea unui corp

tăietor înțepător. Grupa de sânge a victimei era 0, iar decesul a putut proveni

din data de 11 martie 2010.

În

raportul medico legal de necropsie nr. 135/A3 din 12 martie 2010 au fost

evidențiate următoarele concluzii: moartea numitului G.P. a fost de natură

violentă; ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii și circulatorii

acute, consecutive hemoragiei externe masive, ca urmare a plăgii tăiate

latero-cervicale de partea stângă, cu secțiune de venă jugulară și arteră

carotidă, plata latero-cervicală de partea stângă s-a putut produce prin

acțiunea unui corp înțepător – tăietor, iar infiltratul hemoragic epicranian

s-a putut produce prin lovire cu și sau de corpuri/planuri dure, în condițiile

ce vor fi stabilite de anchetă; grupa sanguină a victimei este O, moartea poate

data din 11 martie 2010.

Din

raportul de constatare medico-legal nr. 815 din 18 martie 2010 privind

leziunile inculpatului a reieșit că acesta a suferit o plagă tăiată în regiunea

cervicală anterioară de aproximativ 10-12 cm., provocată cu un instrument

tăietor înțepător, având aspect de leziune autoprovocată.

Pe briceag

s-a găsit sânge uman, în cantități insuficiente pentru determinarea grupei

sanguine. Pe diverse obiecte ridicate din locul de unde a fost găsit

inculpatul, a fost găsit sânge uman, în general grupa A (a inculpatului). Pe

obiectele ridicate din rulotă, a fost găsit de asemenea, sânge uman, grupa A,

și la fața locului a fost găsit sânge uman, prelevat insuficient însă pentru

determinarea grupei sanguine sau cu markeri antigenici distruși.

Inculpatul

D.N. a recunoscut că el a fost cel care a suprimat viața victimei G.P., iar la

reconstituirea efectuată în cauză a arătat derularea faptelor și traseul

parcurs. Inculpatul nu posedă antecedente penale, iar pe parcursul cercetărilor

a fost sincer și cooperant, recunoscând și regretând fapta. În apărare,

inculpatul a susținut că a fost provocat de către victima G.P. în sensul că

aceasta îl tachina și chiar în momentele anterioare comiterii faptei victima

l-a lovit cu pumnul după cap și l-a înjurat (pentru că el – inculpatul, i-a

spus proprietarului la telefon că este șicanat de G.), iar inculpatul s-a

speriat și a reacționat lovindu-l cu briceagul pe victimă.

În raport

de probele mai sus indicate, prima instanță a apreciază că moartea violentă a

victimei G.P. se datorează loviturii aplicate de inculpat urmate de căderea

victimei, reținând ca fiind concludente în acest sens declarațiile inculpatului

date în faza de urmărire penală și judecată, în care a recunoscut fapta și a

indicat detaliat împrejurările și modul de săvârșire a faptei, coroborate cu

declarațiile martorilor R.I.L. și S.M.F., date în faza de urmărire penală și

judecată, precum și cu declarația martorului B.M.P., dată în faza de urmărire

penală.

În ceea

ce privește susținerea inculpatului privind împrejurarea că a fost provocat de

atitudinea victimei care obișnuia să-l șicaneze și chiar l-a lovit cu pumnul

după cap, s-a reținut că o asemenea atitudine a victimei de a-l șicana pe

inculpat (conform susținerilor inculpatului confirmate de declarația martorului

R.I.L.), nu poate constitui un act de provocare de natură să-i producă

inculpatului o stare puternică de tulburare sau emoție în sensul dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., astfel că nu se justifică reținerea acestei

circumstanțe atenuante.

Fapta

inculpatului D.N. de a-l lovi pe partea vătămată G.P. cu un cuțit în zona

gâtului, suprimându-i viața, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Inculpatul

nu este cunoscut cu antecedente penale, iar la urmărirea penală și în faza de

judecată a recunoscut fapta.

Având în

vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv împrejurările concrete mai sus descrise în care fapta a fost

comisă, gradul de pericol social deosebit de ridicat al unei astfel de fapte

violente și persoana inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale,

precum și poziția sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, prima

instanță l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru

fapta de omor comisă, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., apreciindu-se că

această pedeapsă este de natură a asigura realizarea scopului preventiv

educativ a pedepsei.

Nu a

putut fi reținută lipsa antecedentelor penale ca și argument pentru acordarea

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât față de

gravitatea deosebită a faptei inculpatului și de consecințele acestei fapte de

suprimare a vieții victimei, nu se justifică reținerea ca și circumstanță

atenuantă a acestei împrejurări cu consecința coborârii pedepsei sub minimul

special, astfel că, această împrejurare a fost avută în vedere la

individualizarea pedepsei, în sensul stabilirii în concret a pedepsei de 14 ani

închisoare, între limitele minimă de 10 ani și maximă de 20 de ani, prevăzute

de lege.

Referitor

la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că în cauză nu există

constituire de parte civilă.

În ceea

ce privește cheltuielile de spitalizare, s-a reținut că acestea îl privesc pe

inculpatul D.N., fiind ocazionate de spitalizarea acestuia ca urmare a

leziunilor pe care și le-a provocat singur, astfel că nu fac obiectul prezentei

cauze în condițiile în care nu au fost ocazionate de îngrijirile ori

tratamentele medicale acordate victimei G.P.

B.

Împotriva sentinței penale nr. 504/PI din 1 noiembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5253.1/30/2010 a declarat apel, în termenul

legal, inculpatul D.N., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de

10 decembrie 2010.

Apelul

declarat de inculpat nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral, motivele

vizând, în esență, reducerea pedepsei.

Prin

decizia penală nr. 18/A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținându-se

arestarea preventivă a acestuia.

C.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul,

aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. și solicitând, în esență, reducerea cuantumului pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii circumstanțelor

atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., precum și de art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în

cauză este nefondat.

Astfel,

Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reținerea circumstanței

atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., așa cum în

mod corect au apreciat instanța de fond și cea de apel, deoarece aceasta

presupune comiterea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții

determinată de o conduită ce se circumscrie provocării din partea persoanei

vătămate; or, acțiunea victimei, astfel cum este descrisă chiar de inculpat -

injurii și un pumn după ceafă -, survenită pe fondul consumului de alcool, nu

poate avea valența circumstanței atenuante a scuzei provocării, nefiind de

natură a provoca o puternică tulburare inculpatului care, în mod obișnuit,

consuma băuturi alcoolice împreună cu victima și era obișnuit cu manifestările

acesteia în stare de ebrietate.

Totodată,

Înalta Curte constată că în cauză nu se impune nici reținerea circumstanțelor

atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., așa cum a solicitat

inculpatul, întrucât, pe de o parte, lipsa antecedentelor penală invocată de

inculpat nu echivalează cu o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, iar pe

de altă parte, atitudinea de recunoaștere a faptei nu atrage automat reținerea

circumstanței atenuante prev. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ci poate fi

avută în vedere la dozarea pedepsei, așa cum este cazul în speță, pedeapsa

fiind orientată către minimul social prevăzut de lege.

Așadar,

Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de

împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite

de inculpat, dar și de circumstanțele personale ale acestuia, astfel cum au

fost ele invocate inclusiv în motivele de recurs. Prin raportare la condițiile

generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile

art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 14

ani închisoare, a fost just dimensionată și este aptă să răspundă scopului

pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

În raport

de cele arătate, Înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul D.N.

privind greșita individualizare a pedepsei, ca neîntemeiată, deoarece în cauză

au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează

individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de

14 ani închisoare, asigură realizarea funcțiilor educativă și de exemplaritate,

dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia.

Ca atare,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa

aplicată este bine dozată și nu se justifică modificarea acesteia, întrucât,

prin cuantumul și modalitatea de executare este aptă să asigure reeducarea

inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere

corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform

dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata

arestării preventive, la zi, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr.

18/A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 18 martie 2010 la 11 noiembrie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 mai 2011.