ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2147/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2147/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2442 din 28 noiembrie 2011

Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis acțiunea având ca obiect pretenții,

formulată de reclamanta C.M. împotriva pârâtei P.F. A.N., obligând-o să-i

restituie suma de 148.000 RON, din care suma de 98.000 RON reprezentând plată

nedatorată și suma de 50.000 RON reprezentând împrumut, precum și suma de

5.329,40 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță, a reținut că, din coroborarea înscrisurile depuse în

cauză atât de reclamantă (extrasele de cont bancare prin care a virat sumele

pretinse în contul pârâtei), cât și de pârâtă (viramente), cu declarațiile

martorilor: B.S., A.M. și T.M. și raportul de expertiză ce a fost depus la data

de 13 octombrie 2011 de către expertul desemnat A.I. a rezultat că în perioada

anilor 2009 - 2010 reclamanta C.M. i-a virat pârâtei P.F. A.N. suma de 98.000

RON, cu O.P. din 11 iunie 2009 suma de 40.000 RON, cu O.P. din 17 iunie 2009

suma de 30.000 RON și cu O.P. din 5 octombrie 2009 suma de 28.000 RON cu titlu

de "aport" și suma de 50.000 RON cu două ordine de plată prin

B.O.T.P.B.R. - sucursala Suceava cu titlu de "împrumut firmă".

Aceste sume au intrat

în contul pârâtei, fiind evidențiate în Registrul jurnal de încasări și plăți

ale acesteia, astfel încât nu a fost probată susținerea acesteia că suma de

50.000 RON ar fi reprezentat un împrumut personal acordat de către reclamantă

ei ca persoană fizică.

Asocierea despre care

părțile au discutat și în vederea căreia reclamanta i-a virat pârâtei suma de

98.000 RON, dovedită cu extrase de cont, nu a mai avut loc, aspect recunoscut

de către pârâtă prin interogatoriu.

În ceea ce privește

suma de 50.000 RON din înscrisurile depuse în cauză (ordine de plată, extrase

de cont) coroborate în parte cu recunoașterea pârâtei că a primit această sumă

cu titlu de "împrumut" în calitate de persoană fizică și cele

constatate prin raportul de expertiză, instanța de fond a concluzionat că

reclamanta i-a virat pârâtei cu titlu de împrumut suma de 50.000 RON.

S-a reținut, în

esență, că pârâta P.F. A.N. a primit de la reclamantă suma de 98.000 RON în

vederea constituirii unei societăți comerciale, însă, având în vedere că

societatea preconizată nu s-a mai constituit reclamanta a făcut o plată

nedatorată pârâtei, fapt pentru care pârâta în temeiul art. 992 C. civ. este

obligată să-i restituie acesteia suma de 98.000 RON, care a fost virată de

către reclamantă pârâtei cu titlu de "aport", respectiv contribuție a

reclamantei în vederea constituirii unei societății comerciale și nu cu titlu

de preț servicii de cazare și masă, astfel cum nejustificat susține pârâta, în

lipsa înscrisurilor relevante și anume: evidențele privind cazarea reclamantei

și a numitului A.D., note de plată privind sumele datorate de aceștia pentru

serviciile de cazare și masă, facturi, chitanțe, ordine de plată, etc. privind

bunurile achiziționate pentru organizarea nunții în cauză, etc.

Cu privire la suma de

50.000 RON virată de reclamantă pârâtei cu titlu de împrumut, prima instanță a

reținut că, deși nu s-a stabilit termenul restituirii, în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 1584 și art. 1585 alin. (2) din vechiul C. civ., și cum de la

data acordării împrumutului, anume 28 decembrie 2009 și respectiv 25 ianuarie

2010 până în prezent a trecut mai bine de 1 an și 9 luni a considerat că nu se

impune acordarea unui termen pârâtei pentru restituirea către reclamantă a

sumei de 50.000 RON, mai ales că aceasta nu a solicitat acordarea unui asemenea

termen, însă termenul de 1 an și 9 luni era suficient că pârâta să achite măcar

o parte din datorie, dând astfel dovadă că într-adevăr dorește să restituie

reclamantei suma datorată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta P.F. A.N., înregistrat inițial la secția civilă

a Curții de Apel Suceava, ulterior fiind trimis secției a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

În motivarea apelului

pârâta a reiterat apărările înfățișate instanței de fond și a precizat că

împreună cu C.M. și A.D. a luat hotărârea de asociere pentru a dezvolta

afacerea de la Sucevița, Pensiunea "C.L.", în vederea amenajării unui

teren de sport, a unei piscine și a unui spațiu de agrement.

Prin întâmpinarea

formulată reclamanta-intimată C.M., a solicitat respingerea apelului ca

nefondat și menținerea sentinței primai instanța ca legală și temeinică .

Prin Decizia nr. 15

din 15 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul

pârâtei și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.

S-a reținut că suma

de 50.000 RON primită de pârâtă de la reclamanta-intimată, prin analizarea

ordinelor de plată emise la data de 28 decembrie 2009 pentru suma de 20.000 RON

respectiv la data de 25 ianuarie 2010 pentru suma de 30.000 RON conform

extraselor de cont de la O.T.P.B.R. - Sucursala Suceava, coroborate cu

concluziile expertului contabil, instanța de apel a constatat reclamanta a

dispus virarea acestei sume către pârâta P.F. A.N., cu titlu de "împrumut

firmă", fiind evidențiată în Registrul Jurnal la poziția x/2009, respectiv

y/2010 sub această titulatură, așa încât, în lipsa altor dovezi relevante este

evidentă incidența în speță a dispozițiilor art. 1584 și ale art. 1585 alin.

(2) din vechiul C. civ.

De necontestat este

faptul că, în cursul, anului 2009, numita A.N., reprezentanta pârâtei P.F.

A.N., proprietara pensiunii turistice "C.L." din localitatea

Sucevița, județul

Suceava i-a propus

reclamantei C.M., o asociere, în vederea constituirii unei societăți

comerciale, sens în care, a făcut demersuri către B.C.R. Rădăuți în vederea

transferării creditului de investiții în valoare de 123.958 euro contractat de

pârâtă și a ipotecii instituite pe imobilul acesteia, pe noua societate SC C.

SRL Suceava, situație de fapt dovedită cu adresa nr. 80/2009.

În acest context,

reclamanta i-a virat pârâtei suma de 98.000 RON cu titlu de "aport"

în scopul constituirii societății comerciale, în trei tranșe, respectiv suma de

40.000 RON cu O.P. din 11 iunie 2009, suma de 30.000 RON cu O.P. emis la 17

iunie 2009 și suma de 28.000 RON cu O.P. emis la 5 octombrie 2009, conform

extraselor de cont eliberate de B.C.V.R. - Sucursala Suceava.

S-a reținut că

susținerea pârâtei potrivit căreia suma de 98.000 RON reprezintă contravaloarea

serviciilor de masă și cazare oferite reclamantei și concubinului ei nu poate

fi reținută, în condițiile în care, această sumă încasată prin bancă în zilele

de 11 iunie 2009, 17 iunie 2009 și 5 octombrie 2009, apare evidențiată în

Registrul Jurnal de încasări și plăți la pozițiile a, b și c, cu titlu de

"aport", fapt relevat de expertul contabil A.I.

Pe de altă parte,

pârâta nu a înfățișat instanței înscrisuri doveditoare - facturi, chitanțe - de

natură a confirma această susținere, iar martora B.S., propusă spre audiere de

pârâtă, a relevat aspecte generale, de conjunctură, sau aflate din spusele

pârâtei, această situație întărind convingerea instanței asupra faptului că

reclamanta-intimată a realizat o plată nedatorată, pe care, în considerarea

disp. art. 992 din vechiul C. civ., pârâta trebuie să o restituie.

Referitor la în ceea

ce privește cererea apelantei de a se dispune plata eșalonată a sumelor de bani

pe care trebuie să le restituie reclamantei, instanța de apel a constatat că

această solicitare încalcă dispozițiile art. 294 alin. (1) din C. proc. civ.,

așa încât nu va fi supusă analizei judiciare.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, pârâta a declarat recurs prin care arată că aportul nu

poate fi considerat în vederea privatizării, deoarece P.F.A.-urile nu au

capital social, astfel suma virată nu poate fi considerată ca un avans al

asocierii; suma virată cu titlu de aport avea motivația ca urmare a faptului că

partea adversă împreună cu concubinul ei au locuit cu ea la pensiune, unde au

organizat evenimente. Că este așa, mai arată recurenta rezultă și din

procesele-verbale întocmite de Poliția Sucevița, precum și alte împrejurări

petrecute de părțile din litigiu sub aspectul înșelării sale în afacerea pe

care o are cu P.L.

În consecință,

recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul

admiterii apelului declarat de recurentă împotriva sentinței tribunalului, și

modificarea acesteia din urmă, în sensul obligării doar la restituirea

împrumutului în sumă de 50.000 RON, nu și la restituirea aportului.

La termenul de azi,

apărătorul recurentei a depus note de ședință prin care a menționat motivele de

nelegalitate, respectiv art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte la

termenul de azi, a pus în discuția părților excepția nulității recursului

conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și

pe excepția inadmisibilității recursului, și a rămas în pronunțare pe excepția

nulității recursului conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă

dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul

dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și exhaustiv de art. 304 C.

proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

Din interpretarea

acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea

sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de

o parte, indicarea motivelor de recurs ca întemeindu-se pe cel puțin unul

dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale

deciziei ce formează obiectul recursului.

Astfel, în calea

extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare

a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv

legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

De aceea, eventualele

critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi

trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra motivele

pentru care este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Înalta Curte

examinând cererea de recurs constată că recurenta invocă aspecte de

netemeinicie cu privire la faptul; că aportul nu poate fi considerat în vederea

asocierii, deoarece P.F.A.-urile nu au capital social, astfel suma virată nu

poate fi considerată ca un avans al asocierii; suma virată cu titlu de aport

avea motivația ca urmare a faptului că partea adversă împreună cu concubinul ei

au locuit cu ea la pensiune, unde au organizat evenimente. Că este. așa, mai

arată recurenta rezultă și din procesele verbale întocmite de Poliția Sucevița,

precum și alte împrejurări petrecute de părțile din litigiu sub aspectul

înșelării sale în afacerea pe care o avea cu P.L.; modul de derulare a

contractului încheiat de părți, la faptul că au fost semnate situațiile pentru

încasarea plăților din cele 4 facturi și instanțele anterioare au interpretat

probele administrate în cauză, împrejurări care tind spre o reapreciere a

probelor administrate în cauză și o restabilire a situației de fapt deja

stabilită și care nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs.

Atunci când face

referire la nepronunțarea asupra eșalonării sumei la care a fost obligată -

fără să indice care dintre sume -, reclamanta nu relevă nereguli procedurale

care să-i argumenteze această susținere și să ducă la concluzia nerespectării

garanției procesuale menționate ci trimite, în realitate, la mijloacele de

probă administrate, arătând că s-au încălcat normele de procedură.

Or, modalitatea de

evaluare a probatoriului este o operațiune care vizează determinarea

elementelor de fapt și care este în căderea exclusivă a instanțelor anterioare,

și nu cea din recurs.

De aceea, un asemenea

aspect, ca și cele ulterioare prezentate în memoriul de recurs, care privesc

situații de fapt ale pricinii tind în realitate, la o devoluare a fondului,

ceea ce este incompatibil cu structura recursului.

Tot astfel, fără să

formuleze propriu-zis o critică de nelegalitate, recurenta-pârâtă arată modul

în care s-au înțeles părțile cu privire la asociere, ceea ce nu înseamnă că s-a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici că dispozițiile legale

incidente în cauză au fost încălcate, deși recurenta invocă formal, art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În altă ordine de

idei, se poate observa, că deși se invocă motive de nelegalitate, în realitate

acestea tind spre o reapreciere a situației de fapt și nemulțumirea recurentei

referitoare la administrarea probelor efectuate în prezenta cauză.

Rezultă din cele

expuse anterior, că indicarea ca temei juridic al cererii de recurs a

dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., s-a realizat formal,

nefiind dezvoltate argumente care să fie încadrabile în aceste motive, pentru a

putea fi analizate de instanța de recurs.

Simplele afirmații,

ca și prezentarea succesiunii evenimentelor derulate între părțile din litigiu,

ori a modului cum au fost administrate probele în cauză, nu se constituie în

critici de nelegalitate, astfel încât, cu aplicarea dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului

exercitat de recurenta-pârâtă.

În consecință, Înalta

Curte urmează să aplice sancțiunea nulității cererii de recurs, conform art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs declarată de pârâta P.F.A. A.N. Sucevița împotriva Deciziei

nr. 15 din 15 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - AS