ÎCCJ, Decizia nr. 135/2005
ÎCCJ, Decizia nr. 135/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 17 iulie 2001, Consiliul Local al comunei Denta, județul Timiș, a
chemat în judecată pe pârâtul S.R., solicitând să fie obligat la plata
contravalorii unor îmbunătățiri aduse imobilului proprietatea acestuia din
satul Breștea, comuna Denta.
Judecătoria Deta, prin
sentința civilă nr. 913 din 9 octombrie 2001, a respins acțiunea, ca tardiv
introdusă.
Reclamantul Consiliul Local
al comunei Denta a declarat recurs împotriva sentinței.
Tribunalul Timiș, prin
încheierea din 10 mai 2002, constatând că dreptul de proprietate asupra
imobilului a fost transmis U.B. Banat, a apreciat că judecarea cauzei urmează a
fi continuată în contradictoriu cu noul titular al drepturilor și obligațiilor
privind imobilul.
Ulterior, prin decizia nr.
1566/A din 15 noiembrie 2002, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis apelul,
a anulat sentința și, judecând în fond, a admis acțiunea și a obligat pe pârâta
U.B. Banat să plătească reclamantului, suma de 660.000.000 lei, reprezentând
contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, precum și suma de 32.965.000
lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei
menționate, pârâta U.B. Banat a declarat recurs, acesta fiind respins, ca
nefondat, prin decizia nr. 451 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara,
secția civilă.
Întemeindu-se pe prevederile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pârâta U.B. Banat a formulat cerere de revizuire
la data de 18 aprilie 2003, susținând că decizia menționată este potrivnică
deciziei civile nr. 3134 din 16 octombrie 2000, a Curții de Apel Timișoara.
Curtea de Apel Timișoara,
secția civilă, pe rolul căreia a fost fixată cererea de revizuire, prin decizia
nr. 816 din 18 aprilie 2003, a declinat competența de soluționare a acestei
cereri, cauza fiind înregistrată la secția civilă a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Prin decizia nr. 5529 din 19
decembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a respins,
ca nefondată, cererea de revizuire formulată de U.B. Banat, cu privire la
decizia nr. 451 din 6 martie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
S-a motivat că deciziile
considerate potrivnice nu se referă la aceeași pricină, deoarece obiectul celor
două cauze este diferit.
S-a relevat, astfel, că prin
decizia nr. 3134 din 16 octombrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,
a soluționat un litigiu având ca obiect cererea Consiliului Local al comunei
Denta de a i se recunoaște dreptul de proprietate, dobândit prin uzucapiune,
asupra imobilului situat în localitatea Breștea, aparținând lui S.R., iar
litigiul soluționat de aceeași instanță, prin decizia nr. 451 din 6 martie
2003, a avut ca obiect un drept de creanță, întemeiat pe dispozițiile art. 488
și 494 C. civ., al Consiliului Local al comunei Denta.
U.B. Banat a declarat recurs
împotriva acestei decizii, solicitând să se constate că hotărârile la care s-a
referit prin cererea de revizuire, sunt contradictorii și că, deci, se impune
admiterea cererii și anularea hotărârii ulterioare.
Recursul declarat de
revizuenta U.B. Banat nu este fondat.
În adevăr, potrivit art. 328
alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor
de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Or, deciziile nr. 3134 din
16 octombrie 2000 și nr. 451 din 6 martie 2003, pronunțate în recurs de Curtea
de Apel Timișoara, secția civilă, fiind definitive și irevocabile, nu mai erau
supuse nici unei căi de atac.
În această privință,
dispoziției de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., prin care se prevede că
„dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este
recursul”, nu i se poate da altă semnificație, decât aceea că, prin referirea
expresă la calea de atac a recursului este înlăturată calea de atac a apelului,
în cazul când hotărârea revizuită ar fi susceptibilă de a fi atacată și pe
această cale.
În atare situație, cât timp
prin alin. (2) al art. 328 C. proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al
acestui articol, în care se pretinde ca, pentru exercitarea recursului
împotriva hotărârii date în revizuire, însăși hotărârea ce face obiectul revizuirii,
să fie supusă recursului, întrucât cererea de revizuire, nefiind un litigiu cu
existență proprie, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicție, decât
acelea prevăzute pentru cererea principală, se impune să se constate că decizia
prin care a fost soluționată cererea de revizuire formulată de U.B. Banat, nu
este supusă recursului, pentru că nici cele două decizii a căror revizuire a
fost solicitată, nu mai puteau fi atacate pe o asemenea cale.
Dar, mai mult, din
examinarea deciziei atacate, în raport cu criticile formulate de recurentă, se
constată că instanța de revizuire a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor
legale la care s-a referit, neputând fi infirmată concluzia acesteia, că
obiectul litigiilor soluționate prin cele două hotărâri vizate este diferit și
impune respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
Sub acest aspect se
subliniază că în mod corect s-a considerat de instanța de revizuire, că
deciziile la care s-a făcut referire de revizuentă, nu privesc una și aceeași
pricină, așa cum se pretinde la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cât timp prin
decizia nr. 3134 din 16 octombrie 2000, a secției civile a Curții de Apel
Timișoara, a fost soluționată o cerere vizând recunoașterea dreptului de
proprietate dobândit prin uzucapiune, iar prin decizia nr. 451 din 6 martie
2003, a aceleiași instanțe, s-a soluționat un litigiu ce a avut ca obiect un
drept de creanță întemeiat pe dispozițiile art. 488 și 494 C. proc. civ.
În consecință, urmează ca
recursul declarat de revizuenta U.B. Banat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de U.B. Banat împotriva deciziei nr. 5529 din 19 decembrie
2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 16 mai 2005.