ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1175/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1175/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 25 iunie 2020
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 08.03.2019, sub nr. 29.11.2018, sub dosar nr. x/2018, disjunsa la data de 16.10.2019 si înregistrată sub dosar nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanții A., B., C., D., E. și F. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș au solicitat obligarea pârâților, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a dobânzilor stabilite prin titluri executorii, până la remedierea stării de fapt, sume actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plătii efective si a dobânzilor legale penalizatorii, aferente sumelor datorate începând cu data de la care ar fi trebuit acordate și în continuare, pentru viitor, până la data plății efective.
Tribunalul Bihor, secția I civilă prin sentința civilă nr. 1034/LM/2019 din 06.11.2019 a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și în consecință a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș.
În motivarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. privind competența facultativă și că având în vedere că reclamanții au calitatea de grefieri, grefier șef și grefier arhivar - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin Decizia nr. 290/26.04.2018 pronunțată de Curtea Constituțională a României, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș.
Tribunalul Timiș, secția I civilă prin sentința civilă nr. 144/PI din 27 februarie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulata de reclamanții A., B., C., D., E. și F. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timis, în favoarea Tribunalului Bihor; a constatat ivit conflictul de competență între și a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că reclamanții la data formulării acțiunii dețineau calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, astfel ca sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) si 3 C. proc. civ.
De asemenea, s-a reținut că Decizia nr. 290/2019 a Curții Constituționale producea efecte la data înregistrării acțiunii la instanță în ce privește dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. care vizau neconstituționalitatea textului privind competența instanței la care își desfășoară activitatea reclamantul, astfel ca acest text de lege în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 nu mai putea constitui temeiul desesizării unei instanțe care a fost legal investita ca urmare a constatării neconstituționalității textului de lege care stabilea competenta teritoriala a cererii formulată de reclamanți.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Bihor, secția I civilă și Tribunalul Timiș, secția I civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.
În cauza dedusă judecății, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii reclamanților privind unele drepturi de natură salarială.
Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Totodată, conform art. 127 alin. (2)
1
C. proc. civ., "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".
Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă reține că reclamanții la data sesizării instanței erau grefieri care își desfășurau activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, iar printre pârâți figurează atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, fiind dedus judecății un conflict individual de muncă.
Având în vedere că art. 127 alin. (2) și (2)
1
C. proc. civ. vizează atât judecătorul, cât și instanța de judecată, calitatea de parte în proces a Parchetului de pe lângă de Curtea Apel Timișoara cât și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș determină incidența acestor dispoziții legale, care reglementează competența teritorială facultativă.
În aceste condiții, competența revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.
Curtea de Apel Oradea, în circumscripția căreia se află Tribunalul Bihor, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Timișoara, în circumscripția căreia se află atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, pârâți în prezenta cauză.
Prin urmare, sesizarea Tribunalului Bihor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)
1
C. proc. civ.,.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)
1
, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.