ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.04.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2011

HOTĂRÂRE
26.04.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 27 iunie 2008, sub nr. 10772/299/2008,

reclamantele S.C.L. și C.N.C. au solicitat evacuarea pârâtului O.I. din

imobilul situat în București.

Prin sentința civilă nr. 11372 din

25 aprilie 2008, Judecătoria a admis acțiunea reclamanților și a dispus

evacuarea pârâtului din imobilul supus analizei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul, aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul București, secția a V-a civilă,

prin decizia nr. 950 din 29 iunie 2009, a respins apelul pârâtului ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâtul invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 2, 5,

7, 8 și 9 C. proc. civ.

În ședința publică din 26 aprilie

2010, pârâtul O.I. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., excepție ce a fost respinsă, ca

inadmisibilă, întrucât a fost invocată ulterior pronunțării instanței cu

privire la cererea de suspendare a cauzei, solicitată de recurentul – pârât.

Împotriva încheierii pronunțată la

24 aprilie 2010 a declarat recurs autorul excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aducând critici de

nelegalitate, motivând că, în mod greșit, s-a respins excepția de

neconstituționalitate privind dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc.

civ., pentru că aceste prevederi limitează și restricționează în mod ilegitim

egalitatea în fața legii a părților din proces, în sensul că se condiționează

suspendarea judecății, de aprecierea unor participanți la procesul civil.

Folosirea cuvântului „poate” este de natură să îngrădească accesul la justiție

pentru cetățenii care invocă existența sau inexistența unui drept ce face

obiectul judecății, astfel că se încalcă dispozițiile art. 21 din Constituția

României, cu privire la accesul liber la justiție.

Recursul împotriva încheierii de

ședință prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate, a fost

declarat de recurent în ședința publică din 26 aprilie 2010, deci în termen

legal. Cererea scrisă a fost depusă ulterior la instanța competentă să

soluționeze recursul.

La termenul din 9 decembrie 2010,

recurentul prin cerere scrisă a solicitat acordarea de ajutor public judiciar

în sensul asigurării reprezentării și apărării printr-un avocat numit.

În urma analizării actelor și

lucrărilor dosarului, instanța a respins cererea de acordare a ajutorului

public judiciar.

În conformitate cu dispozițiile art.

12 din O.U.G. nr. 51/2008 ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul

judecății, de la data formulării cererii de către persoana interesată și se

menține pe tot parcursul etapei procesuale, în care a fost solicitat. Art. 13

din același act normativ, circumscrie în sensul că ajutorul public judiciar

pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri.

În speța supusă analizei, petentul O.I.,

în calea de atac a recursului aflat pe rolul Curții de Apel București împotriva

deciziei nr. 950 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a

V-a civilă, a formulat cerere de ajutor public judiciar, la data de 14

decembrie 2009, cerere care a fost admisă prin încheierea pronunțată în ședința

publică din 14 decembrie 2009, fiind desemnat din oficiu ca apărător în

beneficiul petentului, doamna avocat Mihai Mariana din cadrul Baroului

București.

În această etapă a procesului, la Curtea de Apel București, secția a IIl–a civilă, recurentul prin apărătorul desemnat din

oficiu, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., cerere ce a fost respinsă prin încheierea de ședință

pronunțată la 24 aprilie 2010.

Împotriva acestei încheieri petentul

prin apărător a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Faptul că, recurentul (care a

beneficiat de ajutor public judiciar în ultima cale de atac împotriva unei

hotărâri) a declarat recurs împotriva unei încheieri pronunțată în calea de

atac a recursului, nu îi deschide calea pentru a formula o nouă cerere de

ajutor public judiciar.

Concret, dispozițiile art. 13 din O.U.G.

nr. 61/2008, sus enunțate, nu sunt aplicabile demersului judiciar, ci cererea

formulată în recurs și admisă, se menține până la finalizarea căii de atac a

recursului aflat pe rolul Curții de Apel București.

Referitor la recursul declarat

împotriva încheierii pronunțată la 26 aprilie 2010.

În esență, autorul excepției este

nemulțumit de forma de redactare a textului de lege criticat, scopul criticii

sale fiind ca, pe calea controlului de neconstituționalitate, să le reformeze

în sensul înlăturării sintagmei „poate” cu sintagma „trebuie”.

Or, examinarea excepției de

neconstituționalitate cu un atare obiect, constând într-o modificare a soluției

legislative, excede competenței Curții Constituționale, care potrivit art. 2 alin.

(3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără

a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului.

Din această perspectivă, în mod

corect s-a respins ca inadmisibilă excepția invocată.

De altfel, Curtea Constituțională

s-a pronunțat în acest sens prin decizia nr. 390 din 19 martie 2009 prin care a

respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1), (2)

și (3), art. 57, art. 167art. 169, art. 183 și art. 244 alin. (1) C. proc.

civ.

În concluzie, încheierea pronunțată

la 26 aprilie 2010 este legală și nefiind incidente dispozițiile de

nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

pârâtul O.I. împotriva încheierii de ședință din 26 aprilie 2010 și a

încheierii de ședință din 8 martie 2010, pronunțate de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7229/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, la data de 19 martie 2009, sub nr. 3979/301/2009, reclamanta Parohia S.G.V. a solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2010-11-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6154/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 17 octombrie 2006, reclamanții D.A., Z.M. și A.R. au chemat în judecată pe pârâții D.C.Ș. și C.M., solicitând evacuarea acestora din locuința situată în București, pentru lipsă de titlu și imp
ÎCCJ 2009-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5774/2009
Judecătoresc G.D., pentru acordarea cheltuielilor de judecată aferente contractului de asistență juridică. S-a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 281 2 C. proc. civ. deoarece cu ocazia concluziilor puse în apel, E.M. nu a
ÎCCJ 2011-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 13/2011
a Curții Constituționale. În speță, aceste condiții de admisibilitate nu sunt îndeplinite cumulativ întrucât dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 114/1996 nu au legătură cu soluționarea cauzei din considerentele ce succed. Obiectul
ÎCCJ 2010-07-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4209/2010
Asupra cauzei de față, din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: Reclamanții D.C.I. și D.I. au chemat în judecată pe pârâții I.G., I.G.I., I.D., I.G.G. și I.G.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună eva
Sursă