ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3354/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3354/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 536 din 14 martie
2008, Tribunalul București, secția civilă, a admis în parte acțiunea privind pe
reclamantul SC "A.S." SRL, în contradictoriu cu pârâtul SC
"C.M." SRL și, pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat la plata
sumei de 30.000 RON cu titlu de daune față de reclamant, precum și publicarea
în același editorial, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri,
dispozitivul prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că, articolul "Ș.B.J. nu a avut bani
pentru un hotel de trei stele", publicat în "C." din 11 iunie
2007, face remarci în sensul că : artistul s-a cazat la un hotel turist
"Fără să țină seama de statutul său de vedetă" și ………. Ș. a acceptat
să doarmă în condiții care nu îi fac deloc onoare", are caracter tendențios
și este de natură a leza prestigiul hotelului, conținând informații false și
neverificate. În atare situație, s-au prezentat elementele răspunderii civile
delictuale în ceea ce privește pe pârât.
Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a
respins apelul reclamantei SC "S." SRL Galați, împotriva Sentinței
civile nr. 536 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a
IV-a civilă; a admis apelul pârâtului SC "C.M." SRL și, pe cale de
consecință, a schimbat în parte sentința apelată și a respins acțiunea ca
nefondată; a înlăturat dispoziția privind obligarea pârâtului la plata
cheltuielilor de judecată - 200 RON, ca nefondată; au fost menținute restul
dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, nu s-a probat un prejudiciu
real, material ori moral, cert, de către reclamantă pe care să-l fi încercat ca
urmare a articolului publicat în cotidianul pârâtei și nici vinovăția
delictuală în apariția articolului care nu a vizat însușirea negativă a
Hotelului "T.".
Împotriva deciziei
civile mai sus menționată, a declarat recurs reclamanta SC "A.S."
SRL, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece:
- Esențial pentru
existența prejudiciul de imagine adus reclamantei o reprezintă împrejurarea
nerealității, falsității unor informații concrete privitoare la clasificarea
Hotelului "T." de 2 stele, a lipsei instalațiilor de aer condiționat,
în condițiile în care s-a dovedit, că acesta a fost oficial clasificat ca un
hotel de 3 stele.
- Statuarea instanței
de apel că din probele administrate în cauză nu rezultă existența dotărilor de
mobilier și aer condiționat în toate camerele hotelului reprezintă, în mod
evident, o greșită înțelegere a chiar ipotezei faptice ce trebuia probată.
Recursul este nul.
Potrivit art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea
nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea
greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea
acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.
304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu
face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute
expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este
nulitatea recursului.
În speță, nu numai că
recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 302
1
lit. c) C. proc.
civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ., pe care
își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi
încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute
de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul
cererii de recurs deduse judecății nu se găsesc critici propriu-zise la adresa
deciziei de apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus
indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin
raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță
în favoarea acesteia.
Modalitatea de
motivare a recursului adoptată de recurentă constă în redarea sumară a stării
de fapt a cauzei, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala instanței
de apel a cărei hotărâre a atacat-o și prin care s-a desființat sentința de
fond.
Succesiunea de fapte
și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de
vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo
critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare
prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita
controlul judiciar în recurs.
Având în vedere că
recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc.
civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru
legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului conform art. 302
1
alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
formulat de reclamantul SC A.S. SRL împotriva Deciziei nr. 520 A din 26
octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 mai 2010.
Procesat
de GGC - NN