ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1350/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 martie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub numărul x/2014, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A. - Sucursala Decebal, solicitând să se ia act de încetarea contractului de fidejusiune, anexă la contractul de credit nr. x/2012 încheiat între banca pârâtă și C. S.R.L., cât și de încetarea actului adițional nr. x la contractul de fidejusiune semnat la 6 martie 2012, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2280-2320 C. civ.

La 9 aprilie 2014 reclamantul a precizat valoarea totală a contractului de credit ca fiind în sumă de 580.000 EUR, echivalentul a 2.627.400 RON, iar la 3 iulie 2014 a completat acțiunea introductivă, în sensul lărgirii cadrului procesual prin introducerea în cauză și a B. S.A., în calitate de pârâtă.

De asemenea, la termenul de judecată din 19 septembrie 2014, reclamantul și-a completat acțiunea cu un capăt de cerere subsidiar, solicitând constatarea nulității absolute a clauzei contractuale prin care, în calitate de fidejusor a renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune, susținând că a fost introdusă abuziv de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 5355 din 31 octombrie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea introductivă precizată, ca neîntemeiată și a luat act de solicitarea de a se acorda pe cale separată cheltuielile de judecată.

La 16 martie 2015, reclamantul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței mai sus evocate, solicitând primei instanțe să se pronunțe și asupra petitului privind "constatarea nulității absolute a clauzei contractuale prin care, în calitate de fidejusor, a renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune (...).

Prin sentința civilă nr. 1963 din 20 aprilie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea.

Împotriva hotărârilor sus-menționate, reclamantul A. a declarat apel, solicitând admiterea ambelor apeluri astfel cum au fost formulate, anularea sentințelor apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea obținerii unei sentințe unitare, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul doi de cerere introdus la primul termen de judecată prin cererea de completare a petitului acțiunii din 19 septembrie 2014.

Apelurile au fost înaintate Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, fiind înregistrate sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 100A din 21 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ambele apeluri, ca nefondate, obligând, totodată, apelantul-reclamant la plata sumei de 2.942 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-pârâte.

Împotriva deciziei civile nr. 100A/2016 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 1266-1270, art. 2320 alin. (1), art. 2545 din C. civ. și art. 61, art. 62 și art. 226 din Legea societăților nr. 31/1990.

Prin rezoluția de primire a dosarului s-a constatat că cererea de recurs formulată de reclamantul A. nu are anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 14.910,5 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, calculată la valoarea de 580.000 euro a contractului, la cursul BNR din 27 aprilie 2017 de la data introducerii recursului (1 euro fiind cotat la 4,52 RON).

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentului, Înalta Curte i-a pus în vedere să complinească lipsa de mai sus.

Prin răspunsul transmis la dosar, recurentul a învederat că odată cu cererea de recurs a formulat și cerere de ajutor public judiciar.

Prin încheierea din 24 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri petentul a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din 14 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014 cererea de reexaminare a încheierii din 24 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respinsă.

Intimata-pârâtă a formulat, la 24 iulie 2017, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac ca nefondată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze, fără să facă dovada efectuării acestora.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 7 aprilie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Față de raportul comunicat, doar intimata-pârâtă B. S.A. a depus punct de vedere la raport, prin care susține că singura soluție care se impune este anularea căii extraordinare de atac în procedura de filtru, nefiind îndeplinită condiția extrinsecă constând în timbrajul cererii.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată de intimată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, " În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON", iar conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, prin adresa comunicată la 12 mai 2017, recurentului i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursului, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 14910,5 RON, sub sancțiunea anulării recursului .

Având în vedere că recurentul A. nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 100A din 21 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Referitor la cererea intimatei B. S.A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanța supremă constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata B. S.A. privind obligarea recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 100A din 21 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea intimatei B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2020.