ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4210/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată sub nr. 2500 din 21 martie 2007 petenta P.S.M.A. a

solicitat instanței, în contradictoriu cu Municipiul Galați, reprezentat prin

Primar și Consiliul

local al Municipiului Galați, să dispună restituirea în natură a suprafeței de

925, 87 mp situat în Galați,

și acordarea

de despăgubiri civile conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001

pentru

suprafața de 304,13 mp.

În

motivarea contestației s-a învederat că în anul 1941 a cumpărat de la P.

S.

fabrica de vopsitorie și aparatură textilă, situată în Galați.

Această situație rezultă din adeverința eliberată

de fostul Sfat Popular Oraș Regional

Galați, secția financiară, la data

de 27 ianuarie 1968, precum și din extrasul eliberat la data de 12 iulie 2001.

Prefectura Județului Galați a comunicat petentei că imobilul

ce se solicită a fi retrocedat este în proprietatea S.C.A. B. Galați.

Mandatarul

reclamantei în numele acesteia a notificat S.C.A. B. prin executorul

judecătoresc V.C. la data de 16 iulie 2001. S.C.A. B. Galați prin adresa din 2002

a adus la cunoștință reclamantei că acest imobil l-a avut în administrare

operativă directă în baza

Decretului

Consiliului de Stat nr. 155 din 09 iunie 1998 și că, ulterior, a intrat în

patrimoniul

societății, prin cumpărare de la stat, prețul fiind virat la

bugetul de stat, astfel că este

proprietară

de drept asupra acestui imobil, respectiv construcție.

Totodată,

terenul care formează curtea imobilului a fost dat în administrare directă, cu

obligația plății folosinței acestuia.

Prin

sentința civilă nr. 699 din 26 mai 2008, Tribunalul Galați a admis contestația,

a fost

obligată intimata S.C.A. B. Galați

să lase în deplină proprietate și

pașnică folosință terenul în suprafață

de 925,87 mp situat în Galați conform raportului de expertiză efectuat de

expert B.V. și a fost

obligată intimata

Primăria Municipiului Galați să emită dispoziție privitor la

acordarea

de despăgubiri civile conform titlului VII din Legea 10/2001 pentru suprafața

de 304,13 mp și imobilul construcție cu destinație „ fabrică de vopsitorie și

apretare textilă".

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că terenul în litigiu

- de 1230 m.p.

a fost dat în administrare

directă noului

proprietar al construcției - S.C.M. B. - conform raportului de expertiză

identificat în Galați.

Din

această suprafață, 925,87 mp se pot reconstitui în natură, iar pentru diferența

de 304,13 mp teren și imobilul construcție cu destinație de „fabrică de

vopsitorie și apretarea textilă" se propune acordarea de despăgubiri

conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C.M. B. Galați.

Prin

Decizia civilă nr. 15/ A din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă,

a respins, ca nefondat, apelul reținând, în esență, că apelanta nu a făcut nici

o dovadă în legătură cu susținerea că restituirea dreptului de proprietate pe

terenul propus de expert îi afectează în vreun mod interesele.

Conform

raportului de expertiză, efectuat de expert B.V., rezultă că

suprafața de 1.230 mp propusă a fi restituită în

natură este compusă din 848,33 mp

platformă betonată cu destinație alee

și parcare auto și 77,54 mp șopron metalic ( construcție provizorie care poate

fi ușor dezafectată), iar accesul la drumul public este asigurat astfel: pentru

reclamanta P.S.M.A. lățime minimă 4,35 m și lățime medie 4,68 m, iar pentru pârâta S.C. B. Galați - lățimea la stradă 22,25 m. Rezultă că ambii au acces direct la strada X, astfel că apelanta nu poate invoca vreo

afectare a intereselor sale de producție.

Cât privește aspectul

unei eventuale rezilieri a contractului pe care apelanta îl are cu Primăria Municipiului

Galați, s-a reținut că instanța nu se putea pronunța pentru că nu a fost

investită cu un astfel de capăt de cerere.

Împotriva acestei

decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, pârâta S.C. B. Galați,

fără a preciza temeiul juridic al cererii de recurs.

În dezvoltarea acesteia,

s-a arătat că instanța de apel nu a ținut seama de interesul recurentei

privitor la hala de producție, care ar urma să fie dezafectată, fără să se precizeze

pe a cui cheltuială se va realiza dezafectarea.

Deși

au fost prezentate schițe ale terenului solicitat și cel atribuit prin

hotărâre, instanța de apel a făcut precizarea în preambulul deciziei că „Ambii

au acces direct la strada X astfel că apelanta nu poate invoca vreo afectare a

intereselor sale de producție", considerent care nu concordă cu realitatea

din teren și arătată în schițele anexate la dosarul cauzei, din care rezultă

indubitabil că bunica petentei a avut o proprietate în Galați, iar petenta

primește un teren situat în Galați.

Instanța de apel nu s-a

pronunțat în ceea ce privește terenul acordat de instanța de fond, teren care

nu are nimic comun cu cererea inițială,

instanța

de fond acordând ceea ce nu s-a cerut, iar instanța de

apel nu s-a

pronunțat asupra motivului nostru de apel, deși aceasta din urmă face referire

la această critică din apel în sinteza motivelor de apel, în care este

menționat că „nu s-a reconstituit terenul ce aparține autoarei reclamantei pe

vechiul amplasament, ci pe o altă

suprafață

care afectează interesele

societății"

(pag.3

alin.

penultim).

În

faza procesuală a recursului a fost depusă întâmpinare și s-a administrat proba

cu înscrisuri.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, pe care le încadrează în motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cât și de apărările aduse

de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Curtea apreciază că recursul este

fondat pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei

cauze îl constituie acțiunea în revendicare a terenului în suprafață de 925,87 mp și acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren de până la 1.230 mp (respectiv 304,13

mp) și pentru construcția edificată pe acest teren cu destinație de fabrică,

construcție cu privire la care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat - prin

sentința civilă 603/2002 a Tribunalului Galați, devenită irevocabilă - că se

află în proprietatea S.C.M. B., societate care are un drept de concesiune și

asupra terenului aferent construcției, conform contractului de concesiune

încheiat cu Primăria municipiului Galați, ceea ce îi justifică în prezenta

cauză calitatea procesuală pasivă, alături de municipiul Galați, în calitate de

actual proprietar.

În ceea ce privește

obiectul acțiunii, atât prin motivele de apel, cât și prin cererea de recurs,

recurenta critică greșita restituire a terenului în natură în raport de vechiul

amplasament.

Astfel, în apel se

arată că „în loc să-i recunoască dreptul de proprietate pe vechiul amplasament,

instanța a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei pe un alt teren,

limitrof cu acela pentru care are vocație succesorală”.

La această critică

instanța de apel nu a răspuns, făcând doar referiri la concluziile raportului

de expertiză efectuat de expert B.V., fără a le interpreta, singura apreciere a

instanței fiind aceea că ambele părți au acces la stradă, motiv pentru care

apelanta nu poate invoca vreo afectare a intereselor sale de producție, ceea ce

echivalează cu nemotivarea hotărârii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

De asemenea,

verificând concluziile raportului de expertiză, răspunsul la obiecțiuni și

completarea la raport, Înalta Curte apreciază că raportul de expertiză omologat

de instanță, efectuat de expert B.V., este lipsit de claritate și consecvență.

Astfel, inițial se vorbește despre terenul reconstituit la expertiză în

suprafață de 1.230 mp - fila 84, iar apoi se specifică, în răspunsul la

obiecțiuni, că terenul în cauză are o suprafață constatată prin măsurători de 4

263,77 mp - fila 112, fără a se indica în cuprinsul considerentelor raportului metoda

folosită de expert pentru identificarea terenului față de vechiul amplasament, ceea

ce dovedește că o astfel de identificare nu s-a realizat, căci aceasta ar fi presupus

în mod necesar suprapunerea de planuri cadastrale, respectiv cel de la nivelul

anului 1941, când a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 1941,

în raport de limitele terenului menționate în contract - care constituie titlul

de proprietate al reclamantei - cu planul cadastral din prezent al zonei. Înalta

Curte apreciază că numai în această modalitate de identificare a terenului se

poate stabili cu certitudine dacă terenul, astfel cum este delimitat prin

contractul de vânzare-cumpărare din 1941, este în prezent liber și poate fi

restituit în natură.

Astfel fiind, Înalta

Curte consideră că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin

stabilite, iar hotărârea din apel este insuficient argumentată, motiv pentru

care, în temeiul art. 312 pct. 5 coroborat cu art. 314 C. proc. civ., va admite

recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, vor fi administrate probe, inclusiv

proba cu expertiză topo pentru identificarea terenului în litigiu în raport de

vechiul amplasament, prin suprapunerea planurilor cadastrale în modalitatea

menționată anterior, urmând ca verificarea aspectelor de legalitate să se

realizeze numai după identificarea corectă a imobilului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de apelanta-pârâtă S.C.M. B. împotriva Deciziei nr. 15/ A din 15

ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 2 iulie 2010.