ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2264/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Argeș desființarea Deciziei nr. 148/6.09.2010 emisă de aceasta în soluționarea contestației administrative și pe cale de consecință anularea Deciziei de impunere nr. 1176/17.06.2010 prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații fiscale de plată în sumă de 673.599 RON.

Prin încheierea din data de 29 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești a constatat că se impune suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere adresa DNA-Serviciul Teritorial Pitești, prin care se arăta că împotriva administratorului S.C. A. S.R.L., a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și spălare de bani.

La data de 17.11.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a depus la dosar răspuns la solicitările instanței referitor la faptul că, în cauza penală cu nr. x/2017 se efectuează cercetări față de numitul B., administrator al S.C. A. S.R.L., iar documentele financiar-contabile vizând evidența contabilă au fost ridicate de organele de cercetare ale poliției judiciare atât în formă scriptică, cât și electronic.

Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2017, Curtea de Apel Pitești a menținut suspendarea litigiului, întrucât și în prezent se efectuează cercetări penale sub aspectul mai multor săvârșiri de infracțiuni de către petentul B.

Împotriva încheierii din data de 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, a declarat recurs S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C.

Instanța de recurs constată că în cuprinsul încheierii recurate s-a strecurat o eroare materială, în sensul că dispozițiile legale aplicabile sunt cele prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. și nu cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Textul de lege menționat reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative, din economia acestuia rezultând că, pentru a se putea dispune măsura suspendării, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv: 1. începerea urmăriri penale și 2. infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

Se constată că adoptarea măsurii suspendării depinde de aprecierea instanței, care este datoare să examineze și să aibă în vedere, atât începerea urmăririi penale, cât și înrâurirea hotărâtoare a infracțiunii pentru care s-a început urmărirea penală asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

Din această perspectivă Înalta Curte reține că încheierea instanței de fond a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței, Curtea de apel reținând, în mod corect, că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei.

Este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică și îndeplinește condițiile cerute de textul de lege invocat.

Prin caracterul permisiv al dispozițiilor art. 244 C. proc. civ., judecătorul are posibilitatea să cenzureze în fiecare caz utilitatea suspendării, întregul sistem de drept procedural românesc bazându-se pe dreptul de apreciere al judecătorului, prerogativă pe care instanța de apel a exercitat-o în sensul adoptării măsurii suspendării cauzei.

Într-o altă exprimare, cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține faptul că aceste prevederi nu au caracter imperativ, ci lasă la aprecierea instanței de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflate pe rol. Așadar, instanța poate suspenda judecarea cauzei atunci când se ivesc indiciile unei infracțiuni, dacă se face dovada că, într-adevăr, sesizarea organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea o înrăurire directă asupra soluționării cauzei civile pendinte.

În atare condiții, în mod legal, instanța de fond a apreciat că măsura suspendării întrunește cerințele art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte notează că nu se poate susține cu temei că suspendarea judecării cauzei conduce la tergiversarea cauzei, atâta vreme cât instanța de fond a apreciat că se impune măsura suspendării în raport de dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în urma unei analize riguroase a condițiilor impuse de acest text de lege.

Posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța este datoare să valorifice în interesul tuturor parților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și interesele legitime ale celorlalte părți.

Este de necontestat că art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În soluționarea cauzei, instanța de fond a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Înalta Curte, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.