ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3168/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Transporturilor:

- suspendarea aplicării ordinului comun O.M.T. nr. 816 din 29.06.2015 și O.M.M.F.P.S.P.V. nr. 1349 din 29.06.2015 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 83/2015. publicat în M. Of. Partea I nr. 479 din 1.07.2015;

- constatarea nelegalității acestuia, fiind redactat prin încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 rep.;

- constatarea nulității/anularea art. 2 (referitor ia abrogarea art. 25 din Normele de aplicare a Legii nr. 223/2007) din ordinul comun O.M.T. nr. 816 din 29.06.2015 și O.M.M.F.P.S.P.V. nr. 1349 din 29.06.2015 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 83/2015, publicat în M.Of. Partea I nr. 479 din 1.07.2015. precum și a art. 8 alin. (5) din Anexa la acest ordin comun.

Prin Sentința nr. 85/F/2015 din 15 septembrie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de către pârâtul Ministerul Transporturilor și, pe cale de consecință:

A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Transporturilor, având ca obiect constatarea nulității Ordinului comun O.M.T. nr. 816 din 29.06.2015 și O.M.M.F.P.S.P.V. nr. 1349 din 29.06.2015 și constatarea nulității art. 2 și art. 8 alin. (5) din același Ordin.

A respins cererea de suspendare a aplicării Ordinului comun O.M.T. nr. 816 din 29.06.2015 și O.M.M.F.P.S.P.V. nr. 1349 din 29.06.2015.

Împotriva Sentinței nr. 85/F/2015 din 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței de fond și prin hotărârea pe care o va pronunța să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurentul-reclamant, în susținerea cererii de recurs a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant a susținut că instanța, deși reține existența tuturor adreselor efectuate către pârâți prin care a criticat și a formulat obiecțiuni față de modul de redactare al ordinului contestat, iar după publicarea pe pagina de internet a pârâtei a ordinului pentru transparență, a revenit cu obiecțiuni, la care nu s-a răspuns, iar normele au fost publicate în Monitorul Oficial în forma în care au fost afișate/publicate pe pagina de internet pentru transparență, deci fără a se ține cont de obiecțiunile și criticile de nelegalitate, a admis excepția inadmisibilității.

Acesta a mai susținut că, hotărârea instanței de judecată este nelegală având în vedere, pe de o parte, faptul că jurisprundența a statutat faptul că toată corespondența purtată de către reclamant cu pârâta constituie acte asimilate procedurii prealabile, iar pe de altă parte prin faptul că instanța nu motivează respingerea apărărilor formulate de apărătorul petentului, respectiv:

- în ceea ce privește neîndeplinirea procedurii prealabile, arată că pârâta se află în eroare, deoarece un avocat nu poate fi persoană vătămată, decât în ce privește o normă care se referă la activitatea de avocat, nicidecum de către o normă referitoare la drepturile unui petent care este într-adevăr vătămat. Ca o consecință, actul înregistrat de către un avocat la pârâtă va produce efecte juridice indiferent dacă este sau nu precizată persoana care este reprezentată de avocat sau nu și de asemenea va produce efecte juridice reprezentând plângerea prealabilă chiar dacă poartă sau nu această denumire;

- actul are caracter de plângere prealabilă deoarece a fost adresat pârâtei după ce norma a fost publicată pe internet timp de 10 zile pentru luarea la cunoștință, iar după cele 10 zile s-a publicat. Având cunoștință despre aceste norme, plângerea prealabilă este corect și legal formulată;

- după opinia pârâtei reclamantul trebuia să aștepte publicarea, să formuleze plângerea în aproximativ 50 de exemplare pentru toate persoanele care au convenit ca avocatul B. să le apere interesele, să aștepte primirea unui răspuns de la pârâtă și abia după aceasta să formulez acțiunea în instanță, timp în care casele de pensii au posibilitatea să emită decizii de acordare a pensiei ca urmare a înscrierii dreptului la pensia de serviciu în anul 2015, deși această înscriere la pensia de serviciu a mai fost efectuată în anii 2007 - 2010, iar pensia a fost recalculată;

- însăși pârâta, prin citarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată faptul că plângerea poate fi formulată oricând după comunicare, iar în cauza prezentă prin comunicare vom înțelege publicarea acestuia pe pagina de internet a pârâtei, scopul fiind de luare la cunoștință;

- nu are relevanță faptul că a fost sau nu publicat în M.Of. actul criticat de nelegalitate, ci faptul că acesta a fost publicat, iar criticile de nelegalitate se aduc actului în forma publicată pentru transparență și ulterior în M. Of. , nicidecum unei forme căreia i s-ar fi adus modificări în funcție de criticile de nelegalitate aduse;

- deși apărătorul a invocat în susținerea respingerii excepției, iar instanța a reținut faptul că, (...) din jurisprundența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Decizia nr. 1789 din 27.03.2007, în care se stabilește că Înalta Curte a apreciat că ar fi excesiv de formală și în afara scopului urmărit de legiuitor interpretarea în sensul că în cauză nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art. 720 din C. proc. civ., pentru a se putea promova acțiunea de față."

Intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare la cererea de recurs a reclamantului, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Intimatul-pârât Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare la cererea de recurs a reclamantului, prin care a susținut că soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile este întemeiată, și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului la data de 27.09.2017, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ.. Prin încheierea din 5 iunie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părți astfel cum va fi modificat.

Prin rezoluția din 31 octombrie 2018 Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului la data de 11 iunie 2019.

În motivarea acestei rezoluții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant A., dar și a apărărilor intimaților-pârâți invocate prin întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată că instanța de fond, în motivarea hotărârii pronunțate a reținut în esență că, adresele înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice sub nr. x din 27.05.2015 și y din 4.06.2015 și la Ministerul Transporturilor sub nr. x din 27.05.2015 și y din 16.06.2015 au fost formulate de "avocat B., pensionar beneficiar al pensiei de serviciu conform Legii nr. 223/2007, fost salariat în calitate de personal navigant civil în Aeroclubul României", astfel că nu se poate reține că acesta ar fi formulat respectivele adrese în numele reclamantului A..

În ceea ce privește primul motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat, având în vedere că instanța de fond a prezentat, în conținutul hotărârii recurate, elementele de fapt și de drept care au condus la aprecierea sa, conform căreia în cauză acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă.

Totodată, instanța constată că în cuprinsul sentinței nu există motive contradictorii, ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 din C. proc. civ., republicat, privitoare la conținutul hotărârii.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte îl apreciază de asemenea ca neîntemeiat. Instanța de control constată că prima instanță a analizat în mod corect situația de fapt și a analizat în mod corect toate actele procedurale întreprinse de către avocatul B., precum și modalitatea, ori termenul în care acestea s-au efectuat.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a respins acțiunea formulată de recurentul-reclamant ca inadmisibilă, în mod temeinic și legal, reținând că adresele înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice sub nr. x din 27.05.2015 și y din 4.06.2015 și la Ministerul Transporturilor sub nr. x din 27.05.2015 și y din 16.06.2015, au fost formulate de numitul B., avocat, pensionar beneficiar al pensiei de serviciu conform Legii nr. 223/2007, fost salariat în calitate de personal navigant civil în Aeroclubul României". În raport de calitatea acestei persoane, în mod corect instanța de fond a arătat în considerentele sentinței recurate că nu există temei juridic care să confirme că acesta a formulat respectivele adrese în numele reclamantului A..

În speță, chiar dacă numitul B. este avocat în activitate, aspect confirmat inclusiv de împuternicirea avocațială prin care atestă în fața instanței de fond calitatea de reprezentant convențional al reclamantului, instanța de fond a arătat în mod corect că formularea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de formularea plângerii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar plângerea prealabilă trebuie să respecte atât anumite condiții de formă, cât și termenele stabilite de lege pentru formulare.

În acord cu opinia instanței de fond, Curtea apreciază că și în măsura în care s-ar fi trecut peste aspectul de formă, în sensul că s-ar fi acceptat că adresele sunt formulate în numele reclamantului, totuși ele nu echivalează cu cu efectuarea procedurii prealabile întrucât nu privesc un act administrativ în vigoare, întrucât Ordinul comun O.M.T. nr. 816/2015 și O.M.M.F.P.S.P.V. nr. 1349/2015 a fost publicat în M. Of. abia la data de 1.07.2015.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant A., subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., și, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 85/F/2015 din 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - MM