ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1956/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1956/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/08.07.2015, precizată ulterior, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Transporturilor a solicitat suspendarea aplicării ordinului comun OMT nr. 816/29.06.2015 și OMMFPSPV nr. 1349/29.06.2015 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 83/2015, publicat în M.Of. Partea I nr. 479 din 01.07.2015, precum și constatarea nelegalității Ordinului comun OMT nr. 816/29.06.2015 și OMMFPSPV nr. 1349/29.06.2015 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 83/2015, publicat în MO Partea I nr. 479 din 01.07.2015, fiind redactat prin încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 rep., constatarea nulității/anularea art. 2 (referitor la abrogarea art. 25 din Normele de aplicare a Legii nr. 223/2007) din ordinul comun OMT nr. 816/29.06.2015 și OMMFPSPV nr. 1349/29.06.2015 pentru aprobarea Normelor Metodologice nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, aprobate prin Ordinul nr. 1064 din 23 octombrie 2007, publicat în monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 octombrie 2007.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 230 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității formulării contestației, invocată prin întâmpinare.
A fost respinsă contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Transporturilor, ca inadmisibilă.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate trimiterea cauzei spre rejudecare, arătându-se că sentința atacată a fost dată pe baza unor motive contradictorii, cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
S-a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală având în vedere, pe de o parte, faptul că jurisprudența a statuat faptul că toată corespondența purtată de către reclamant cu pârâta constituie acte asimilate procedurii prealabile și, pe de altă parte, prin faptul că instanța nu motivează respingerea apărărilor formulate de reclamant.
De asemenea, recurentul a arătat că nici până în prezent nu a primit răspuns la plângerea prealabilă, deși ultima este formulată în data de 13.08.2015 și respectiv 20.08.2015, iar plângerile au fost formulate de avocat pentru toate persoanele care au convenit să le apere interesele.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.
Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14.09.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 30.01.2018, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Controlul de legalitate declanșat de recurenta-reclamantă a avut ca obiect constatarea nelegalității Ordinului comun OMT nr. 816/29.06.2015 și OMMFPSPV nr. 1349/29.06.2015 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 83/2015, publicat în MO Partea I nr. 479 din 01.07.2015.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, contrar celor reținute de judecătorul fondului, constată că recurentul-reclamant, a formulat plângere prealabilă împotriva Ordinului comun OMT nr. 816/29.06.2015 și OMMFPSPV nr. 1349/29.06.2015 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 83/2015, înregistrată la sediul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice sub nr. 381/17.08.2015.
Contrar opiniei exprimate de judecătorul fondului, Înalta Curte, analizând mandatul de reprezentare aflat la dosarul de fond, constată că reclamantul l-a împuternicit pe domnul avocat în baza contractului de asistență juridică nr. x/06.07.2015 și pentru " reprezentare și asistență, formulare și retrageri cereri".
Prin urmare, atâta vreme cât recurentul-reclamant a făcut demersuri în vederea remedierii actului atacat, nu a stat în pasivitate, iar cu toate astea, nici până în prezent nu a primit un răspuns la plângerea prealabilă deși au trecut mai mult de doi ani de la formularea acestei cereri, ar fi un formalism excesiv obligarea reclamantului la reluarea procedurii.
Procedura prealabilă nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiție, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior.
Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca reclamantul să fie obligat să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ori o nouă acțiune.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va răspunde argumentelor esențiale neanalizate în primul ciclu procesual.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, astfel că, pentru a nu lipsi partea de un grad de jurisdicție, în temeiul art. 312 alin. (5) din C. proc. civ., va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 230 din 4 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.