ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3764/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Direcția de Asistență Socială Iași revocarea documentului constatator referitor la neîndeplinirea obligațiilor contractuale înregistrat sub nr. x/02.08.2019, emiterea unui nou document constatator din care să rezulte că și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale asumate, precum și obligarea pârâtei la retragerea publicării din SEAP a documentului constatator contestat, fiind invocate prevederile Legii nr. 98/2016, ale H.G. nr. 395/2016 și ale Legii nr. 554/2004.

Prin încheierea nr. 53/29.01.2020, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Suceava a reținut că potrivit art. 53*) din Legea nr. 101/2016* - (1) "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice.

(1

1

) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

(1

2

) Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante."

Față de aceste dispoziții legale și având în vedere obiectul cererii reclamantului, instanța a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a trimis cauza la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Cauza a fost înregistrată la data de 21.02.2020, pe rolul Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020.

Prin sentința nr. 331 c.a./2020, Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială Iași, în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Iași a reținut că reclamantul a investit instanța cu o acțiune în anularea/revocarea unui document constatator de neîndeplinire a obligațiilor contractuale emis în conformitate cu prevederile H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică, precum și în obligarea pârâtei la emiterea unui document constatator al îndeplinirii obligațiilor și retragerea publicării documentului constatator contestat.

Referitor la competența de soluționare a unei astfel de cereri, instanța a reținut că prevederile H.G. nr. 395/2016 în temeiul cărora a fost emis documentul contestat stabilesc, conform art. 166 alin. (4), că documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) (documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii - pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În aceste condiții, dată fiind trimiterea expresă la dispozițiile Legii contenciosului administrativ, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Din punct de vedere al competentei materiale, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Prin urmare, în raport de aceste prevederi, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului.

Din punct de vedere al competentei teritoriale, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Interesează în acest caz, domiciliul sau sediul reclamantului de la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Din prevederile menționate, instanța a reținut că, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este exclusivă în sensul că doar instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul/sediul reclamantului persoană fizică/juridică de drept privat este competentă să judece.

În prezenta cauză, instanța a reținut ca Tribunalul Iași nu este competent din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză în condițiile în care sediul reclamantului este în jud. Suceava (așa cum a indicat reclamantul prin cererea de chemare în judecată).

Nu sunt incidente în cauză prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016 întrucât aceste dispoziții vizează cererile de acordare despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în cadrul procedurii de atribuire, de anulare sau în nulitatea contractelor de achiziție publică ori de executare a contractelor de achiziție publică, în prezentul dosar nefiind formulată o astfel de cerere. În al doilea rând, prevederile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 au caracter special față de cele art. 53 din Legea nr. 101/2016 și se aplică cu prioritate.

Fata de considerentele anterior expuse, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii deduse judecății, în raport de care între cele două instanțe s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, constă în revocarea documentului constatator referitor la neîndeplinirea obligațiilor contractuale înregistrat sub nr. x/02.08.2019, emiterea unui nou document constatator din care să rezulte că și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale asumate, precum și obligarea pârâtei la retragerea publicării din SEAP a documentului constatator contestat, fiind invocate prevederile Legii nr. 98/2016, ale H.G. nr. 395/2016 și ale Legii nr. 554/2004.

Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a reținut că, potrivit art. 53*) din Legea nr. 101/2016* - (1) "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice.

(1

1

) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

(1

2

) Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante."

Înalta Curte constată că în speța dedusă judecății nu sunt incidente prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016 întrucât aceste dispoziții vizează cererile de acordare despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în cadrul procedurii de atribuire, de anulare sau în nulitatea contractelor de achiziție publică ori de executare a contractelor de achiziție publică, ci sunt incidente dispozițiile art. 166 din H.G. nr. 395/2016 referitoare la finalizarea contractului de achiziție publică potrivit cărora:

(1) Autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează:

a) pentru contractele de furnizare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării livrării produselor care fac obiectul respectivului contract/contract subsecvent și, suplimentar, în termen de 14 zile de la data expirării perioadei de garanție tehnică a produselor în cauză;

b) pentru contractele de servicii atribuite printr-o procedură de atribuire, altele decât contractele de servicii de proiectare: în termen de 14 zile de la data finalizării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract/contract subsecvent;

c) pentru contractele de servicii de proiectare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract/contract subsecvent și, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor proiectate;

d) pentru contractele de servicii de supervizare a lucrărilor/dirigenție de șantier, în termen de 14 zile de la data emiterii raportului final de supervizare/expirarea duratei de garanție acordată lucrării în cauză;

e) pentru contractele de lucrări atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor, întocmit la expirarea perioadei de garanție a lucrărilor în cauză.

(2) În situația prevăzută la art. 144 alin. (1), documentul constatator se emite în termen de 14 zile de la data la care ar fi trebuit încheiat contractul de achiziție public/acordul-cadru, dacă ofertantul nu ar fi refuzat semnarea acestuia, sau de la data de la care a fost reziliat acesta, în cazul în care există contract semnat.

(3) Autoritatea contractantă are următoarele obligații:

a) să elibereze un exemplar al documentului constatator contractantului;

b) să păstreze un exemplar la dosarul achiziției publice.

(4) Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că, prevederile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 au caracter special față de cele art. 53 din Legea nr. 101/2016, aspect în raport de care se vor aplica dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Ca atare, având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 05.12.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Având în vedere că, reclamantul are sediul în jud. Suceava (așa cum a indicat reclamantul prin cererea de chemare în judecată) în raza teritorială a Tribunalului Suceava, constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâta Direcția de Asistență Socială Iași în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iulie 2020.