BACK TO RESULTS Înalta Curte de Casație și Justiție
Original source
ÎCCJ 08.05.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1553/2013

JUDGMENT
08.05.2013
CHAMBER
penal
Cite this case
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1553/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 398 din 10 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 8666/2/2011 (3373/2011), Curtea de Apel București, secția I-a penală, a dispus:

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul M.M.O. la câte 5 luni închisoare pentru fiecare din cele două fapte săvârșite la 16 ianuarie 2008 (atestare falsă contract de comodat nr. 270/2008) și respectiv, la 10 aprilie 2008 (atestare falsă contract de comodat nr. 416/2008).

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în temeiul dispozițiilor art. 82 C. pen., stabilește termen de încercare de 2 ani și 5 luni pentru inculpat.

În baza art. 359 C. proc. pen. pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei de 5 luni închisoare, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., dispune desființarea totală a înscrisurilor falsificate de inculpat.

În baza art. 190 alin. (1) C. proc. pen. dispune restituirea cheltuielilor de transport, în sumă de 130,98 euro, în echivalentul în RON, calculat la cursul B.N.R. din ziua plății, către martorul C.A.C,din fondul cheltuielilor judiciare special alocate, în conformitate cu art. 190 alin. (15) C. proc. pen.

Obligă inculpatul la 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești a reținut următoarele:

Ca urmare a unei sesizări adresate organelor de poliție la data de 18 august 2008 de către numitul C.A. (martor în cauză), s-a descoperit faptul că la apartamentul proprietatea acestuia din urmă, situat în București, str. A., sector 5, a fost stabilit sediul SC "P.F." SRL, în baza unor acte false, societate cu privire la care, la data de 15 octombrie 2008, a formulat sesizare și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice, Sector 5 București - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005.

Audiat în calitate de martor, C.A. a declarat că nu a semnat vreun contract de comodat încheiat cu reprezentanți ai societăților comerciale, însă primește la locuința al cărui proprietar este, corespondență destinată SC "P.F." SRL Totodată, martorului i s-a prezentat contractul de comodat atestat sub nr. 416 din 10 aprilie 2008 de avocat M.M.O., încheiat între el, în calitate de comodant și SC "P.F." SRL, reprezentată de A.M.H.H., în calitate de comodatară, iar acesta a menționat că nu a semnat acel contract și că nu știe cum actele de proprietate ale locuinței și fotocopie de pe actul său de identitate au ajuns să fie depuse la Registrul Comerțului pentru înființarea firmei mai sus menționate.

În cauză s-a efectuat o constatare tehnico-științifică grafică, iar prin raportul nr. 207321 din 20 mai 2011 s-a concluzionat că pe contractul de comodat atestat sub m.416 din 10 aprilie 2008, de avocat M.M.O. nu au fost executate semnături de către persoanele ce apar ca părți; că acest contract nu a fost semnat de C.A., al cărui nume este menționat la rubrica "comodant" și nici de A.M.H.H., trecut la rubrica "comodatar" în calitate de reprezentant al SC "P.F." SRL.

De subliniat faptul că, la baza efectuării expertizei grafologice au stat doar acte originale, pentru A.M.H.H. folosindu-se ca modele de comparație acte semnate de acesta în fața notarilor publici cu ocazia autentificării diferitelor înscrisuri.

Nesemnarea contractului de comodat de către C.A. a fost atestată de către expert în raportul de constatare tehnico-științifică din 13 mai 2010.

Investigațiile întreprinse de către anchetatori au stabilit că și martora S.A., avocat, a făcut demersuri pentru înregistrarea SC P.F. SRL. Această martoră a declarat că în vara anului 2008 a fost contactată de F.A.S., care a rugat-o să ajute pe cineva să cumpere o societate comercială. În realitate, evenimentele s-au petrecut în luna aprilie 2008, perioadă ce reiese din actele aflate la dosarul de urmărire penală și din cererea adresată Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București la data de 11 aprilie 2008, de către martoră, în baza procurii date acesteia de către SC "P.F." SRL la 10 aprilie 2008. S-a apreciat că intervalul de timp scurs între momentul demersurilor efectuate și data primei audieri a martorei relativ la aspectele sus-menționate (18 martie 2011), poate conduce la ideea că martora nu și-a amintit data exactă când s-a prezentat la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București. A mai declarat martora că a fost de acord cu propunerea lui F.A.S. și la scurt timp a primit de la cei doi asociați, pentru care a întocmit actul constitutiv al SC "P.F." SRL, contractul de comodat pentru stabilirea sediului societății și toate celelalte acte pe care le-a depus la registrul comerțului, formulând cerere în acest sens. Societatea fusese însă înființată anterior, iar actele respective au fost necesare pentru modificările vizând sediul, asociații, administratorii și cesiunea părților sociale.

Datele și elementele sus-menționate dovedesc faptul că cele două persoane indicate ca părți, nu au semnat contractul de comodat atestat sub nr. 416 din 10 aprilie 2008 de avocat M.M.O., acesta făcând mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părților și conținutul contractului de comodat încheiat între C.A. în calitate de comodant și SC "P.F." SRL reprezentată de A.M.H.H. Nu a existat un acord de voință între cele două părți contractante, nici măcar verbal, proprietarul imobilului necunoscând modalitatea prin care s-a ajuns ca cineva să semneze în numele său și să dețină acte privitoare la identitatea și la locuința din București, str. A., sector 5, al cărei proprietar este.

De asemenea, modalitatea în care contractul de comodat a ajuns să fie înregistrat la Registrul Comerțului, precum și demersurile făcute de martoră pentru înregistrarea SC "P.F." SRL atestă faptul că inculpatul M.M.O., înmânând acest contract spre folosire, a urmărit producerea de efecte juridice.

În acest context, inculpatul a încercat să creeze o confuzie cu privire la persoana care i-a înmânat contractul, precizând că el l-a predat chiar comodatarei (martora S.A.) deși în realitate, în conținutul contractului figura ca și comodatar o altă persoană, respectiv A.M.H.H., care deși nu a fost reprezentat a semnat personal, conform atestării false realizate de inculpat. Însă, este cert că inculpatul cunoștea această împrejurare și a încredințat "contractul" de comodat cu scopul de a produce efecte juridice, fiind astfel realizată încredințarea ca și componentă a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificare urmată de încredințarea spre folosire a înscrisului respectiv în scopul producerii de efecte juridice.

La data de 04 august 2009, numita L.V.R. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că la locuința sa din București, str. P., sector 5, de circa 8 luni de zile primește corespondență destinată SC "I.S." SRL și că de la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București a aflat că societatea comercială respectivă figurează cu sediul la adresa ei de domiciliu în baza unui contract de comodat încheiat la data de 16 ianuarie 2008, contract despre a cărui existentă nu avea nicio informație.

Atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței - când a declarat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală - L.V.R. a declarat că în anul 1995 a achiziționat apartamentul situat în București, str. P., sector 5, de la fosta proprietară, D.F., afirmație dovedită cu contractul de vânzare-cumpărare din 30 iunie 1995, la Notariatul de Stat al sectorului 5 București.

Actele ce au stat la baza înregistrării SC "I.S." SRL la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București arată că, stabilirea sediului societății la adresa din București, str. P., sector 5 s-a realizat în temeiul contractului de comodat încheiat între numita D.F., în calitate de comodant și SC "I.S." SRL, reprezentată de C.A.C., în calitate de comodatară, pentru o perioadă de doi ani și că acest contract a fost atestat de M.M.O., în calitate de avocat, sub nr. 270 din 16 ianuarie 2008.

Faptul că fosta proprietară, D.F., înstrăinase apartamentul în anul 1995 și că respectivul contract de comodat a fost încheiat în anul 2008 au dus la apariția de suspiciuni cu privire la realitatea datelor consemnate de inculpatul M.M.O. cu ocazia atestării nr. 270 din 16 ianuarie 2008, ce apare pe respectivul contract.

Pe baza actelor originale privind SC "I.S." SRL și a unor modele de comparație originale (întrucât D.F. a decedat la data de 30 ianuarie 2008 s-au folosit ca modele de comparație contractul original prin care aceasta a înstrăinat imobilul către L.V.R. și un antecontract original) s-a efectuat o expertiză criminalistică grafică. În raportul de expertiză nr. 422 din 14 decembrie 2010, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București s-a concluzionat că semnătura de la rubrica "comodant" de pe contractul de comodat atestat de M.M.O. sub nr. 270 din 16 ianuarie 2008 nu a fost executată de D.F. Se mai arată în același raport că, la rubrica "comodatară", contractul a fost semnat de C.A.C., iar semnătura aferentă impresiunii de ștampilă aplicată pentru atestare a fost realizată de M.M.O.

Cu ocazia audierilor, martora C.A.C. a relatat că la sfârșitul anului 2007 a fost împuternicită de numitul L.G., reprezentant al SC "I.S." SRL să efectueze demersuri pentru înregistrarea acestei societăți comerciale. Prin intermediul unei cunoștințe l-a cunoscut pe avocatul M.M.O. căruia i-a spus că dorește să înființeze o firmă și că are nevoie de spațiu pentru sediu. Urmare acestor discuții, care au avut loc la sfârșitul anului 2007, M.M.O. a venit în luna ianuarie 2008 la biroul unde lucra martora C.A.C. cu un contract de comodat care nu era semnat de vreo persoană, însă era redactat cu toate datele de identificare ale titularului de spațiu și ale SC "I.S." SRL. Martora a mai precizat că a fost prima persoană care a semnat contractul de comodat, atestat ulterior semnării de către M.M.O. la nr. 270 din 16 ianuarie 2008 și că, la câteva zile, a primit de la inculpat contractul semnat și atestat cu toate mențiunile necesare, precum și adeverința prin care asociația de proprietari consimțea cu privire la stabilirea sediului firmei. Aceeași martoră a subliniat că ulterior primirii actelor de la inculpat a efectuat demersurile pentru înființarea și înregistrarea SC "I.S." SRL la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Datele și elementele privind atestarea la nr. 270 din 16 ianuarie 2008, a contractului comodat încheiat între numita D.F. în calitate de comodant și SC "I.S." SRL reprezentată de C.A.C., în calitate de comodatară, dovedesc că inculpatul a realizat o atestare falsă, efectuând mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părților și conținutul contractului. În primul rând, contractul nu a fost semnat de una din părțile contractante care, mai mult, în acea perioadă nu era proprietarul imobilului dat în folosință, fiind neadevărată mențiunea din atestare că partea comodantă a fost prezentă și i s-a stabilit identitatea. În al doilea rând, întrucât contractul a fost semnat de martora C.A.C. în calitate de reprezentant al comodatarei în momentul în care pe contract nu era aplicată altă semnătură, rezultă că atestarea nu s-a realizat concomitent cu semnarea, fiind astfel nereală mențiunea de atestare referitoare la data semnării de către una din părți, ceea ce duce, implicit, la concluzia că semnarea nu a fost efectuată de comodantă, în calitatea sa de parte contractantă.

Probele administrate în cauză arată că inculpatul a încredințat spre folosire martorei C.A.C. contractul de comodat cu atestarea falsă, în vederea înregistrării societății comerciale, fiind fără dubiu producerea de efecte juridice prin înregistrarea SC "I.S." SRL la registrul comerțului. Actele dosarului dovedesc că martora C.A.C a depus actele în luna aprilie 2008.

La data de 21 februarie 2011, inculpatul M.M.O. a declarat în fața organelor de urmărire penală că nu o cunoaște pe C.A.C. și că nu a văzut-o vreodată, deși s-a stabilit științific faptul că ea a semnat contractul de comodat atestat prin semnarea de către inculpat. Inculpatul a mai precizat că nu era obligația lui să verifice dacă numita D.F. era proprietara imobilului, obiect al contractului de comodat.

În aceeași fază a procesului penal, inculpatul a mai dat o declarație, la data de 20 iunie 2011, din care rezultă - fără echivoc din coroborarea cu probele produse cauzei - că acesta a încredințat cele două contracte de comodat spre folosire, în scopul de a produce efecte juridice, chiar dacă a precizat (în mod nereal) că unul dintre contracte l-a încredințat martorei C.A.C., iar pe celălalt, comodantei din contract (deși în acest contract comodantul persoană juridică a fost reprezentat de o persoană de sex masculin).

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului M.M.O. care, în calitate de avocat, a atestat la data de 10 aprilie 2008, sub nr. 416/2008, mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părților și conținutul contractului de comodat încheiat între numitul C.A, În calitate de comodant și SC "P.F." SRL, reprezentată de A.M.H.H., în calitate de comodatară, contract ce a fost depus la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București în luna aprilie 2008 de către martora S.A., în condițiile în care, în realitate, contractul de comodat nu a fost semnat de niciuna dintre persoanele menționate ca fiind părți contractante, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în calitate de avocat a atestat sub nr. 270 din 16 ianuarie 2008, mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părților și conținutul contractului de comodat încheiat între numita D.F., în calitate de comodant și SC "I.S." SRL, reprezentată de C.A.C., în calitate de comodatară, contract ce a fost înmânat de inculpat martorei C.A.C. care l-a depus la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București în luna aprilie 2008, stabilindu-se că nu a fost semnat de D.F., iar mandatara SC "I.S." SRL a semnat fără să fi fost de față cealaltă parte contractantă și fără ca, la acel moment, contractul să fi conținut data și semnătura comodantei D.F., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M.M.O., pentru fiecare faptă în parte, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăție; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.; gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța l-a apreciat ca fiind unul ridicat, raportat la modalitatea și împrejurările în care au fost comise și la urmările produse; relațiile sociale încălcate și care ocrotesc înscrisurile sub semnătură privată; persoana și conduita inculpatului care are vârsta de 34 de ani, nu este căsătorit, este avocat în Baroul București, nu are antecedente penale, nu s-a prezentat la instanță decât la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2012 când a cerut amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător și pentru pregătirea apărării, cerere ce i-a fost admisă, apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unor pedepse situate cu puțin peste limita minimă prevăzută de lege.

Reținând că inculpatul a comis cele două infracțiuni înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., Curtea a contopit pedepsele aplicate pentru fiecare faptă în parte și a dispus executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 5 luni închisoare.

Referitor la pedeapsa accesorie, Curtea a reținut că pronunțarea unei hotărâri de condamnare atrage existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul inculpatului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestor drepturi a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe acela de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în care instanța de contencios european a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia pronunțată în cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului inculpatului de a alege.

Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, Curtea, constatând întrunite cumulativ condițiile impuse în dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen. și apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza prin suspendarea condiționată a executării pedepsei a stabilit un termen de încercare potrivit art. 82 C. pen. și i-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni intenționate în cursul acestui termen, astfel cum sunt prevăzute la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. pe durata suspendării condiționate a pedepsei de 5 luni închisoare s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate de inculpat.

Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul M.M.O. care, deși legal citat, nu s-a prezentat la instanță pentru a susține recursul și nici nu l-a motivat în scris.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu motivarea că faptele pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea uneia dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen.

De la început se impune a fi făcută precizarea că hotărârea atacată, făcând parte din categoria acelora care sunt supuse numai căii de atac a recursului, legalitatea și temeinicia acesteia vor fi analizate sub toate aspectele, așa cum cer disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. și nu doar din perspectiva criticilor invocate de apărare.

Analizând probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, vinovăția recurentului inculpat și încadrarea juridică a infracțiunilor deduse judecății. Astfel, recurentul inculpat M.M.O., în calitate de avocat, a atestat la data de 10 aprilie 2008, sub nr. 416/2008, mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părților și conținutul contractului de comodat încheiat între C.A., în calitate de comodant și SC "P.F." SRL, reprezentată de A.M.H.H., în calitate de comodatară, contract ce a fost depus la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București în luna aprilie 2008, de către martora S.A. deși, în realitate nu a fost semnat de niciuna dintre persoanele menționate ca fiind părți contractante, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

De asemenea, recurentul inculpat, în calitate de avocat, a atestat sub nr. 270 din 16 ianuarie 2008, mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părților și conținutul contractului de comodat încheiat între numita D.F. în calitate de comodant și SC "I.S." SRL, reprezentată de C.A.C. în calitate de comodatară, contract pe care inculpatul l-a înmânat martorei C.A.C. care l-a depus la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București în luna aprilie 2008 și care, în realitate, nu a fost semnat de D.F., iar mandatara SC "I.S." SRL a semnat fără să fi fost de față cealaltă parte contractantă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev și ped de art. 290 alin. (1) C. pen.

Modul și mijloacele de săvârșire a celor - două fapte pentru - care - recurentul inculpat a fost trimis în judecată, scopul urmărit de acesta, împrejurările în care faptele au fost săvârșite, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita inculpatului - criterii prevăzute în art. 18 alin. (2) C. pen. și de care trebuie să se țină seama la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni - sunt în opinia Înaltei Curți, argumente ce duc la concluzia că faptele comise de recurent prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, că cererea apărării de a se dispune achitarea inculpatului și aplicarea uneia dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91 C. pen nu este întemeiată.

Cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținute în sarcina recurentului- inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat raportat la: calitatea în care acesta a acționat și anume, aceea de avocat - calitate ce îl obliga la respectarea legii -, urmările produse sau care s-ar fi putut produce în cazul în care proprietarii apartamentelor la care era trecut sediul social al celor două societăți comerciale nu ar fi sesizat organele de poliție, importanța relațiilor sociale încălcate și care ocrotesc înscrisurile sub semnătură privată, conduita procesuală a recurentului inculpat de a nu se prezenta nici la instanța de fond și nici la instanța de recurs pentru a-și preciza poziția referitor la activitatea infracțională ce i se impută și nu în ultimul rând, la împrejurarea că a săvârșit două infracțiuni în concurs real.

Circumstanțele personale ale recurentului inculpat au fost valorificate de instanța de fond care, orientându-se la pedeapsa închisorii, l-a condamnat la pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege (infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă) și a dispus ca executarea pedepsei rezultante de 5 luni închisoare să fie suspendată condiționat.

În consecință, constatând că în cauză nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art. 18

1

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.M.O. împotriva Sentinței penale nr. 398 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2013.

Procesat de GGC - NN

§ Similar cases

Grouped by semantic similarity

5 cases
ÎCCJ 2016-06-21
0.95
ÎCCJ, Secția penală
5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 398 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1553 din 08 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost repuse în i
ÎCCJ
0.95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2013
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 269 din 15 iunie 2010, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul P.M., pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe de
ÎCCJ
0.95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3363/2013
alin. (2) C. pen. în condițiile art. 37 lit. a) C. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în condițiile art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 3
ÎCCJ 2012-04-19
0.94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2012
ani închisoare. În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare. În baza art. 293 alin. (2) C. pen. cu
ÎCCJ 2014-10-08
0.94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2014
. 301/A din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 277 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția I penală și, rejudecând, face aplicar
Sursă