ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5300/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 85 din 10 ianuarie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C.

C.A.P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice

sector 1 București, a anulat Decizia nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 și

dispoziția de măsuri nr. 5215774 din 28 februarie 2011, ambele emise de pârâtă

și a obligat această autoritate publică la 5.000 lei cheltuieli de judecată

către reclamantă.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 5216492 din 12 aprilie 2011

emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 București a fost

respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției de măsuri

nr. 5215774 din 28 februarie 2011 întocmită de aceeași autoritate fiscală.

Prin Decizia nr. 583 din 19 decembrie 2011

emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a fost

admisă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.

11 din 28 februarie 2011 întocmită de Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul

Administrației Finanțelor Publice sector 1 București.

Cele două soluții date în rezolvarea contestației

administrative sunt contradictorii, deoarece au rezolvat în mod diametral

diferit problema de drept din speță.

Curtea de apel a precizat că își însușește

punctul de vedere formulat de reclamantă, respectiv acela că rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare are ca efect repunerea părților în situația

anterioară; ca atare, operațiunea aflată în discuție nu poate fi tratată ca o

revânzare, respectiv ca o livrare de bunuri supusă plății TVA-ului.

Ca atare, pentru argumentul anterior arătat,

instanța de fond a reținut că actele administrativ-fiscale deduse judecății

sunt nelegale.

Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației

Finanțelor Publice sector 1 București

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în

reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 1 București, care a

solicitat casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul

București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea căii extraordinare de atac,

încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta a

arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă

material.

Pe acest aspect, recurenta a susținut că

judecătorul fondului, în raport de prevederile art. 159

1

C. proc.

civ., era obligat, din oficiu, să verifice competența materială și teritorială

a instanței și să consemneze în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de

drept pentru care a constatat că instanța este competentă să soluționeze cauza.

Actele administrative contestate în cauză nu

stabilesc în sarcina intimatei-reclamante obligații fiscale, astfel că cererea

având ca obiect anularea acestora să fie de competența curții de apel, în

temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

C.A.P. S.R.L.

La termenul de judecată din data de 22 martie

2013, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei

în promovarea prezentei căi de atac, cu motivarea că această persoană juridică

nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond și nici nu a depus un mandat de

reprezentare a Administrației Finanțelor Publice sector 1 București.

Recurenta Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor

Publice sector 1 București, a formulat note scrise, în care a solicitat

respingerea excepției lipsei calității procesuale active (a se vedea filele 21

- 22 dosar ICCJ).

De asemenea, în apărare pe excepție,

recurenta a depus la dosar următoarele înscrisuri: Ordinul Președintelui

A.N.A.F. nr. 3411 din 08 noiembrie 2011, organigrama DGFP-MB, extras din

Regulamentul de organizare și funcționare al DGFP-MB, aprobat prin Ordinul

Președintelui A.N.A.F. nr. 1434/2009 (a se vedea filele 23 - 40 dosar CAB).

excepția invocată de intimată

Analizând actele prezentate în recurs, Înalta

Curte va respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei,

pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Într-adevăr, calitatea de părți litigante în

această cauză o au reclamanta S.C. C.A.P. S.R.L. și pârâta Administrația

Finanțelor Publice sector 1 București.

Potrivit Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr.

3411 din 08 noiembrie 2011: "Cu data de 15 noiembrie 2011 se aprobă

structura organizatorică a Direcției Generale a Finanțelor Publice a

Municipiului București pentru aparatul propriu și administrațiile finanțelor

publice municipale și orășenești (...)."

Conform Cap. VI "Activitatea

juridică", art. 92 alin. (2) lit. f) și g) din Ordinul Președintelui

A.N.A.F. nr. 1434/2009, biroul juridic contencios 1 - 5 reprezintă AFP sector 1

- 6 în dosarele aflate la instanțele judecătorești în cauzele în care acestea

sunt parte.

Ca atare, din interpretarea actelor normative

anterior enunțate rezultă faptul că, începând cu data de 15 noiembrie 2011,

intimata Administrația Finanțelor Publice sector 1 București urmează să fie

reprezentată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului

București. Calea de atac de față a fost promovată de către Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Municipiului București la o dată ulterioară, respectiv 20

februarie 2012.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma

criticilor formulate de recurentă, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este

fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă S.C. C.A.P. S.R.L. a

investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect

anularea deciziei nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 și a dispoziției de măsuri

nr. 5215774 din 28 februarie 2011, ambele emise de recurenta-pârâtă

Administrația Finanțelor Publice sector 1 București, autoritate publică de

nivel local.

În speța de față, sunt incidente prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează

următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se

prevede altfel."

Prin urmare, specificul litigiilor care se

desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică

determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința

competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, articolul

aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care

emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul

organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul

criteriu enunțat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să

soluționeze acest litigiu, în condițiile în care actele administrative deduse

judecății sunt emise de către o autoritate fiscală de nivel local.

Față de cele anterior prezentate, Înalta

Curte, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. 6

C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale

active a recurentei-pârâte invocată de intimata-reclamantă SC C.A.P. SRL.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă

Administrația Financiară Sector 1 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 85 din 10 ianuarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai

2013.

Procesat de GGC - AM