ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1850/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1850/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 04 august 2009, sub nr.
25293/299/2009 și precizată ulterior la data de 16 ianuarie 2012, în Dosarul
nr. 30105/3/2010 al Tribunalului București, secția a lll-a civilă, reclamanta V.R.
a chemat în judecată pe pârâții B.V. și B.M. și a solicitat instanței să
dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, obligarea acestora la plata
prețului actualizat pentru apartamentul, situat în București, sectorul 1.
Prin sentința
civilă nr. 69 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a
III -a civilă, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților B.V.
și B.M. și s-a respins cererea precizată formulată de reclamanta V.R., ca fiind
formulată în contradictoriu cu persoane fără capacitate de folosință.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că întrucât pârâții au decedat în anul 2007, cererea
de chemare în judecată formulată la 04 august 2009 este introdusă în contradictoriu
cu persoane fără capacitate de folosință.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta V.R. criticând-o ca nelegală și netemeinică,
susținând că în mod greșit s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a
pârâților B.V. și B.M..
Prin decizia civilă
nr. 242 A din 13 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins
ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî
astfel instanța de ape a reținut că întrucât la data sesizării instanței acțiunea
a fost formulată în contradictoriu cu persoane decedate, în mod corect prima instanță
s-a pronunțat respingând acțiunea pentru lipsa capacității-de folosință a pârâților.
A mai reținut
instanța de apel că deși în apel se indică doi moștenitori ai pârâților B., nu a
fost formulată în fața primei instanțe o cerere de introducere în cauză a acestora,
precizarea acțiunii referindu-se doar la numele pârâților și nicidecum la o solicitare
de introducere în cauză a moștenitorilor acestora.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta V.R. invocând ca și motive de nelegalitate
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea
acestui motiv de recurs reclamanta a reiterat situația de fapt și istoricul litigiului
și a arătat că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii învederând
că deși pârâtul B.V. era decedat la momentul promovării cererii de chemare în judecată,
instanța era obligată să analizeze cererea acesteia de introducere în cauză, în
calitate de intervenienti, a moștenitorilor pârâților, iar cauza trebuie soluționată
în contradictoriu cu aceștia.
Analizând criticile
aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată
că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de ecurenta V.R. să fie respins,
pentru următoarele considerente
Modificarea sau
casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată
cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Din perspectiva
acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuție încălcarea de către instanța
de apel a obligației de a analiza cererea acesteia de introducere în cauză, în calitate
de intervenienti, a moștenitorilor pârâților și soluționarea cauzei în contradictoriu
cu aceștia
Capacitatea procesuală
de folosință constă în aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi
și obligații pe plan procesual.
Capacitatea procesuală
de folosință a persoanei fizice începe la nașterea acesteia și încetează odată cu
decesul. Prin urmare o persoană fizică decedată este lipsită de capacitate procesuală
de folosință, neputând avea calitatea de parte într-un proces.
Întrucât în speță
pârâții au decedat în anul 2007 iar cererea de chemare în judecată a fost formulată
în anul 2009, nu se punea problema introducerii în cauză, în calitate de intervenienti,
a moștenitorilor acestora, nefiind îndeplinite condițiile legale incidente în materia
chemării în judecată a altor persoane.
Astfel, criticile
recurentei nu sunt întemeiate, în mod corect instanța de apel reținând că întn cât
la data sesizării instanței . acțiunea a fost formulată în contradictorii, cu persoane
decedate, și nici nu s-a formulat în fața primei instanțe o cerere de introducere
în cauza a moștenitorilor acestora, justificat Tribunalul s-a pronunțat respingând;acțiunea
pentru lipsa capacității de folosință a pârâților.
Pentru aceste
considerente, în temeiui art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,
ca nefondat, recursul declarat de recurenta V.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta
V.R. împotriva deciziei civile nr. 242A din 13 iunie 2012 a Curții de Apel București,
secția a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
25 aprilie 2013.