ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2243/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României, modificarea Hotărârii CNCD nr. 578/13.10.2014 în sensul constatării faptei de discriminare pe criteriu religios prin emiterea O.U.G. nr. 114/2013 și în cuprinsul dispozitivului hotărârii, precum și aplicarea unei amenzi contravenționale pârâtului Guvernul României.

Prin sentința nnr. 1482 din 26 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței și admiterea acțiunii, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 9 mai 2017, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen pentru soluționarea cauzei pe fond, la data de 25 octombrie 2017, cu citarea părților.

La termenul din 25 octombrie 2017, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

În baza referatului întocmit la data de 4 mai 2018, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., în vederea discutării excepției de perimare, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., acordându-se termen de judecată la data de 30 mai 2018, cu citarea părților.

Analizând cauza, Înalta Curte constată că următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2017, prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 25 aprilie 2018.

Înalta Curte constată că, de la momentul suspendării, respectiv data de 25 octombrie 2017 și până în momentul împlinirii termenului de 6 luni, niciuna din părți nu a făcut vreun demers pentru repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății și nici nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, în raport de dispozițiile art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1482 din 26 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2018.