ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4766/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 143 din 22 ianuarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 624/29.10.2014 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., la data de 11 martie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, conform art. 497 C. proc. civ.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 21 noiembrie 2018, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părți nu a solicitat în scris, judecarea cauzei în lipsă, în considerarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea judecării recursului.

De la această dată, și până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părților.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs invocată din oficiu, pentru împlinirea termenului de perimare, de drept, prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:

Încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2018, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului în cauză, reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 21 mai 2019.

Se constată că părțile din cauză, interesate în continuarea judecății, nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., și nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ.

Prin referatul prim- grefierului din data de 25 iunie 2019, s-a propus să se fixeze termen pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, astfel cum a fost modificat și completat.

La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2019, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepția perimării cererii de recurs, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării în cauză, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (21 noiembrie 2018) și până la data repunerii pe rol (25 iunie 2019), trecând, astfel, mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă, și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării de drept a cererii de recurs, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimată cererea de recurs declarată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 143 din 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2019.