ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1278/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1278/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
598 pronunțată la data de 26 noiembrie 2012 de Tribunalul Maramureș, în temeiul
art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a
dispus condamnarea inculpatului B.G. la 18 ani închisoare și interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o
durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În temeiul art. 71 C.
pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350
C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în
baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate acestuia perioada
reținerii și arestării preventive, de la data de 12 martie 2012 la zi.
În temeiul art. 7 din
Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe,
recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului
genetic al acestuia în SNDGJ.
S-a luat act că
partea vătămată B.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform art. 109 C. proc.
pen. s-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a
suporturilor optice înregistrate la poziția nr. 44/2012 în registrul
mijloacelor de probă al instanței.
În temeiul art. 191 alin.
(1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de
6.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200
lei onorariul apărătorului din oficiu s-a plătit din fondurile Ministerului
Justiției către d-na av. B.R.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul B.G. a
locuit în ultimii ani împreună cu mama sa B.M., în vârstă de 83 de ani, în
Sighetu Marmației.
Din declarațiile
fratelui inculpatului, martorul B.I. și a unui vecin, martorul B.V., a rezultat
că inculpatul B.G. era o persoană extrem de violentă atunci când consuma alcool
și în perioada anterioară decesului victimei B.M., a agresat-o pe aceasta în
câteva rânduri. Astfel, martorul B.I. a precizat că inculpatul „este o fire
extrem de agresivă și în luna iunie sau iulie 2011, mama mea B.M. a venit la
locuința mea și am observat că era lovită la mâini. Am întrebat-o ce s-a
întâmplat și mi-a spus că a fost bătută de inculpat”; „mama mea a mai venit în
două sau trei rânduri la locuința mea și era lovită și îmi spunea că a căzut
sau s-a lovit în alt fel, însă îmi spunea până la urmă că a fost bătută de
inculpat” (f.49).
La rândul său,
martorul B.V., vecin cu inculpatul, a relatat că victima B.M. „i-a povestit că
inculpatul o bătea” și că „în urmă cu două luni când victima a fost adusă cu
Salvarea de la Spitalul Borșa unde suferise o operație la un picior, când a
văzut-o inculpatul a înjurat-o și a afirmat – nu ai pierit încă?” (f.81).
Potrivit susținerilor
inculpatului, coroborate conform art. 69 C. proc. pen. cu declarațiile
martorilor V.V. și P.M., în perioada 02 februarie-04 februarie 2012 inculpatul
a rămas peste noapte la locuințele acestora, revenind la domiciliu în dimineața
zilei de 04 februarie 2012 (filele 97, 107).
Inculpatul B.G. a
susținut că la momentul când a ajuns la locuința sa a găsit-o pe victima B.M.
„sfărâmată și plină de sânge” și a crezut că aceasta s-a lovit singură și s-a
împiedicat, lovindu-se de obiectele din casă. Inculpatul a susținut că nu a
dus-o pe victimă la spital și nu a solicitat ajutor întrucât aceasta l-a rugat
să nu o facă și să „o lase să moară acasă” (f.48).
Din probele
administrate în cauză a rezultat că în perioada 04 februarie-13 februarie 2012
la locuința inculpatului a venit o singură persoană, martorul C.I. Martorul
menționat a precizat că a fost chemat de inculpat să îl ajute să taie lemne și
a fost la locuința acestuia în datele de 9 și 10 februarie 2012. Potrivit
susținerilor acestuia, în ziua de 9 februarie inculpatul i-a spus că mama sa,
victima B.M. este bolnavă și că „a căzut prin casă, lovindu-se de o sobă”.
Martorul a observat că victima era culcată pe o parte în pat, învelită, iar pe
față avea vânătăi și că gemea, însă nu a vorbit cu aceasta. A doua zi, când
martorul a revenit la locuința inculpatului, a observat că victima era culcată
în același pat, întoarsă pe cealaltă parte și nu mai gemea, iar inculpatul i-a
spus că aceasta doarme și a afirmat că va muri (f.104 dosar urmărire penală și
f.57).
În intervalul de timp
menționat, la data de 12 februarie 2012, potrivit declarațiilor martorilor B.V.,
D.M., D.M. și O.I., inculpatul B.G. a afirmat în împrejurări distincte că mama
sa urmează să moară și a solicitat bani împrumut pentru a o înmormânta.
Astfel, martorul B.V.
a arătat că s-a întâlnit pe stradă cu inculpatul și că acesta i-a spus că B.M.
„este pe moarte deoarece nu a mâncat de trei zile” și l-a întrebat dacă nu știe
vreo persoană care confecționează sicrie (f.98 dosar urmărire penală). De
asemenea, martorii D.M. (tată) și D.M. (fiu) au precizat că s-au întâlnit cu
inculpatul B.G. și că acesta le-a spus că mama sa este „bolnavă de trei zile,
timp în care nu a mâncat și nu a vorbit” și le-a cerut bani împrumut ca să o
înmormânteze (f.99, f.106 dosar urmărire penală). Martorul O.I. a relatat
aspecte similare, precizând că inculpatul i-a spus că mama lui „îl enerva
întrucât nu mânca și nu bea și că nu știe ce să facă cu ea și a afirmat că îi
vine să o arunce într-o vale” și l-a întrebat cât costă o înmormântare și un
sicriu (f.108 dosar urmărire penală și f.96).
Potrivit propriilor
sale susțineri, inculpatul B.G. a constatat că mama sa, victima B.M. a decedat
la data de 13 februarie 2012 la ora 5 dimineața și în cursul aceleiași zile s-a
dus la un medic să obțină un certificat de deces (f.48).
Din declarația
martorului P.G., medic în Sighetu Marmației, a rezultat că la data de 13
februarie 2012 inculpatul B.G. a venit la cabinetul acesteia și a insistat să
îi elibereze un certificat de deces. Martorul a precizat că inculpatul „era
agresiv, era băut și într-un buzunar avea o sticlă cu băutură” și când l-a
întrebat ce s-a întâmplat în ziua anterioară, acesta a afirmat că victima „a
căzut în curte și era sfărâmată” și că „nu mai e nimic din ea” și că este
posibil ca „până se întoarce acasă, victima să fie mâncată de pisică” (f.50).
Întrucât martorul P.G.
a refuzat eliberarea certificatului de deces și l-a îndrumat pe inculpat să
anunțe organele de poliție, acesta s-a prezentat la Poliția Municipiului
Sighetu Marmației sesizând faptul că victima B.M. a decedat (f.4 dosar urmărire
penală).
Potrivit mențiunilor
procesului verbal de cercetare la fața locului (f.5, f.20 dosar urmărire
penală) victima B.M. a fost găsită în pat, culcată pe partea dreaptă cu fața la
perete și acoperită cu o plapumă și prezentând multiple semne de violență. De
asemenea, au fost descoperite urme cu aspect de sânge pe tocul ușii de acces în
locuință (strop dinamic cu orientare oblică de sus în jos), pe o perdea, pe
rama de jos a unei ferestre de la ușă și pe mai multe obiecte din locuință,
inclusiv pe o pereche de pantofi bărbătești. De asemenea, sub patul în care a
fost găsită victima a fost descoperit un scaun din lemn, fără spătar, iar pe
unul dintre picioare se observa un strop dinamic de culoare brun-roșcat cu aspect
de sânge (f.22 dosar urmărire penală).
Prin raportul de
expertiză medico-legală din 27 februarie 2012 întocmit de Serviciul
Medico-Legal Maramureș – Cabinetul de medicină-legală Sighetu Marmației s-a
concluzionat că „moartea numitei B.M. a fost violentă și s-a datorat unor
multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale punții și bulbului post-traumatism
cranio-cerebral acut cu fracturi ale bazei craniului, masiv hematom subdural
bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile de la nivelul facial și
ale extremității cefalice s-au produs prin lovire a victimei cu corp dur
(posibil pumn) cu proiectare ulterioară la sol și loviri de planuri dure, iar
leziunile de la nivelul toracic, membre superioare, abdominal și membre
inferioare, prin loviri și compresiuni cu corpuri dure (posibil picior
încălțat, genunchi și pardosea).
Prin același raport
de expertiză, s-a constatat că victima prezenta fracturi ale coastelor V, VI,
VII, VIII, IX hemitorace drept pe linia axiliară anterioară, fractură claviculă
stângă și fracturi ale coastelor I, V, VI, VII, VIII, IX, X, XI pe liniile
axilară posterioară și paravertebral.
S-a concluzionat că
leziunile nu puteau fi produse prin cădere de la același nivel și că acestea
pot data din 09 februarie 2012, având în vedere exteriorizarea putrefacției și
dispariția rigidității cadaverice la data autopsiei, 14 februarie 2012 (f.59
dosar urmărire penală).
Prin adresa nr. 2283/XI/137
din 23 aprilie 2012 a Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca s-a
recomandat exhumarea și reautopsierea cadavrului (f.66 dosar urmărire penală).
Prin raportul de
expertiză medico-legală nr. 3185/III/c/3 din 19 iunie 2012 întocmit de
Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca s-a concluzionat, în acord cu
expertiza efectuată anterior, că „moartea numitei B.M. a fost violentă și s-a
datorat unor modificări de șoc pe fond traumatic și hemoragic, consecutive unor
hematoame și echimoze extinse la nivelul extremității cefalice, trunchiului și
membrelor, traumatism toracic cu fracturi costale multiple și traumatism
abdominal cu leziuni mezenterice. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire
cu și de corpuri dure și compresiune între două planuri dure, iar moartea s-a
putut produce într-un interval cuprins între 2-4 zile anterior datei primei
necropsii” (f.93 dosar urmărire penală).
În prima declarație
dată în cursul urmăririi penale la data de 13 februarie 2012, inculpatul B.G. a
susținut că în luna ianuarie 2012 victima B.M. a fost externată din spital,
mergea foarte greu prin casă cu ajutorul unei cârje, iar în „ultimele zile
vomita sânge și îi era foarte rău”. Inculpatul a susținut că victima nu a mai
putut vorbi sau mânca în ultimele 4-5 zile și că a găsit-o decedată la data de
13 februarie 2012 (f.155 dosar urmărire penală).
Prin cea de-a doua
declarație, la data de 14 februarie 2012, inculpatul a arătat că a revenit la
locuința sa în data de 04 februarie 2012 și a găsit-o pe victimă căzută în casă
și a așezat-o în pat. În perioada următoare a constatat că victima era într-o
stare gravă, nu mai putea vorbi și nu mai putea să meargă deloc. Inculpatul a
susținut că și-a dat seama că nu va mai trăi mult și le-a povestit martorilor
că mama sa va muri, cerându-le bani împrumut pentru înmormântare.
De asemenea, în mod
constant, inculpatul a susținut că urmele de violență de pe corpul victimei au
fost produse prin autoaccidentare, afirmând că aceasta a căzut și s-a lovit de
diverse obiecte din locuință (f.161 dosar urmărire penală și f.48).
Prin raportul de
constatare privind examinarea cu tehnica poligraf a inculpatului B.G. s-a
concluzionat că la întrebările ce vizau exercitarea de acte de violență asupra
victimei au fost evidențiate reacții psihofiziologice specifice
comportamentului simulat, iar prin raportul de expertiză medico-legală
psihiatrică nr. 69 din 08 martie 2012 întocmit de Serviciul Medico Legal
Maramureș s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul „Tulburare de
personalitate instabil-emoțională tip impulsiv; dependență alcoolică”, însă
acesta are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor
sale (f.112, 124 dosar urmărire penală).
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel inculpatul B.G. solicitând admiterea acestuia,
desființarea hotărârii atacate și procedând la o nouă judecată să se dispună achitarea
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,
întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.
În motivarea apelului
s-a arătat că probele administrate în cauză nu sunt suficiente și nu pot
stabili cu certitudine vinovăția inculpatului care nu a recunoscut comiterea
faptei, că nu s-a stabilit că leziunile descrise în expertizele medico-legale
au fost produse de inculpat, că urmele găsite la fața locului nu pot stabili
fără echivoc vinovăția inculpatului și că nu există martori oculari care să fi
văzut că inculpatul să exercite violențe asupra mamei sale.
Prin decizia penală nr.
5/A din 15 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva sentinței
penale nr. 598 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului Maramureș.
S-a menținut starea
de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării
preventive, începând cu data de 12 martie 2012 până la 15 ianuarie 2013.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de control judiciar a apreciat că vinovăția inculpatului este
dovedită în cauză.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385
3
C. proc. pen., inculpatul B.G., criticile formulate de acesta vizând greșita
condamnare întrucât nu a comis fapta, cât și pedeapsa aplicată pe care o
apreciază ca fiind prea aspră, în raport de starea de sănătate precară.
În susținerea
recursului, inculpatul invocă cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct.
18 și 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu
sunt fondate.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,
conform art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen. în baza cărora instanța de
recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
C. proc. pen. cât și din perspectiva dispozițiilor art. 385
9
alin. (3)
C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat
de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele
ce urmează:
Reține Înalta Curte
că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a
realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblul probator
administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată
faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind
instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din
probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și
nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, în ziua de 9 februarie 2012,
inculpatul a suprimat viața mamei sale B.M., cu care locuia și căreia, pe
fondul consumului de băuturi alcoolice i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii
și picioarele, peste tot corpul, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul
acesteia, fapta comisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de
omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin.
(1) lit. c) C. pen.
Din examinarea
actelor dosarului, Înalta Curte constată că probele testimoniale coroborate cu
actele medico-legale și celelalte probe administrate dovedesc cu certitudine că
inculpatul B.G. a exercitat acte de violență de mare intensitate asupra mamei
sale, victima B.M., cauzându-i acesteia leziuni traumatice care au condus la
decesul acesteia.
Astfel, din
declarațiile martorilor V.V., P.M. și C.I., coroborate cu declarațiile
inculpatului rezultă că în perioada 4 februarie - 13 februarie 2012 inculpatul
a fost singur acasă cu mama sa, martorul C.I. fiind singura persoană care i-a
vizitat.
Pe de altă parte, din
rapoartele de expertiză medico-legală întocmite în cauză rezultă că leziunile
traumatice suferite de victimă s-au putut produce prin loviri cu și de alte
corpuri (posibil pumni) și compresiune între două planuri dure, că ele pot data
din 9 februarie 2012, decesul având loc în perioada 9 februarie - 12 februarie 2012,
respectiv între 2-4 zile anterior datei primei necropsii.
Aceste concluzii
înlătură apărarea inculpatului care a susținut că urmele de violență de pe
corpul victimei au fost produse prin autoaccidentare și că aceasta a căzut și
s-ar fi lovit de diverse obiecte din casă.
Mai mult, în raport
de multiplele fracturi costale și de claviculă suferite de victimă, este cert
că aceasta nu se putea accidenta prin cădere, ci se confirmă mecanismul lovirii
și compresiunii între două planuri dure.
Pe de altă parte, nu
este de neglijat nici atitudinea inculpatului în acea perioadă, respectiv 9-10
februarie 2012, în sensul că i-a spus martorului C.I. că mama sa va muri, cât
și martorilor B.V., D.M. și O.I., de asemenea, nu a cerut nici un fel de ajutor
medical, ci s-a interesat de procurarea unui sicriu și a banilor necesari
pentru înmormântarea victimei.
În consecință, Înalta
Curte apreciază că vinovăția inculpatului este dovedită în cauză, iar
solicitarea sa de achitare întrucât nu a comis fapta nu este întemeiată.
Referitor la
criticile privind netemeinicia pedepsei aplicate, reține Înalta Curte că nu
sunt întemeiate.
Astfel, prima
instanță a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate
criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt
reglementate de disp. art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat
al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările
comiterii faptei, respectiv atitudinea agresivă a inculpatului care a agresat-o
pe victimă, deși era mama sa, lovind-o cu atâta putere încât aceasta, până la
urmă, a decedat din cauza leziunilor suferite.
Instanța de fond a
avut în vedere la aplicarea sancțiunii penale și circumstanțele personale ale
inculpatului, care are antecedente penale, nu a recunoscut fapta comisă,
aspecte în raport de care a stabilit o pedeapsă care prin cuantum și modalitate
de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel
cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.
În consecință,
pedeapsa aplicată este just individualizată și nu se impune reducerea acesteia.
Față de aceste
considerente, nefiind identificate nici alte cazuri de casare care luate în
considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta
Curte urmează ca, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să
respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din
pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 15 ianuarie 2013 a Curții
de Apel Cluj – Secția Penală și de Minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate
inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2012 la
12 aprilie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi
12
aprilie 2013
.