ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2250/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2250/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27
ianuarie 2011 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul D.I. a solicitat în
contradictoriu cu Uniunea Națională a Barourilor din România, Baroul Olt și
M.L. anularea ca netemeinice și nelegale a Deciziilor nr. 966 din 10-11
decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, nr. 18
din 4 octombrie 2010 a Consiliului Baroului Olt și nr. 12 din 10 septembrie
2010 a Decanului Baroului Olt și obligarea pârâtului Baroul Olt la restituirea
sumei de 500 RON, plătită cu titlu de onorariu de avocat, către avocat M.L.
În motivarea cererii
formulate, reclamantul a arătat că solicită restituirea onorariului plătit
avocatului M.L., deoarece acesta nu ar fi prestat serviciul de apărător în
recurs la Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3721/207/2009.
Prin Sentința nr.
248/2011 din 27 aprilie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I. în
contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Baroul
Olt și M.L., a anulat Deciziile nr. 966 din 10-11 decembrie 2010 emisă de
Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Decizia nr. 18 din 4
octombrie 2010 a Consiliului Baroului Olt precum și Decizia nr. 12 din 10
septembrie 2010 a Decanului Baroului Olt și a obligat pârâtul M.L. la
restituirea sumei de 500 RON, reprezentând onorariu, actualizată cu indicele de
inflație către reclamant, obligându-l totodată și la plata cheltuielilor de
judecată în sumă de 176,87 RON.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de fond a reținut că deciziile contestate nu au fost motivate
nefiind analizate motivele invocate de reclamant astfel că se impune anularea
acestor acte administrative și analizarea pretențiilor reclamantului pe care
le-a considerat întemeiate în raport de probatoriul administrat în cauză,
respectiv a constatat și reținut că obiectul contractului de asistență juridică
nu a fost realizat, în sensul că nu a fost acordată asistență juridică și în
consecință a obligat pârâtul M.L. la restituirea sumei încasate cu titlu de
onorariu.
Împotriva acestei
sentințe în termen legal a formulat recurs pârâta Uniunea Națională a
Barourilor din România, criticând-o ca nelegală și netemeinică în temeiul art.
304
1
C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea
motivelor de recurs invocate, recurentul a susținut în esență că hotărârea
atacată este nelegală, întrucât instanța s-a limitat la o analiză superficială
a deciziilor contestate fără a analiza actele care au stat la baza emiterii
deciziilor indicate, din care rezultă că nu există o culpă a avocatului în
îndeplinirea obligațiilor profesionale asumate.
Intimatul M.L. a
formulat întâmpinare prin care a solicitat a se constata faptul că a rămas fără
obiect cauza, întrucât a restituit reclamantului suma reprezentând onorariu de
avocat achitat de acesta.
Examinând sentința
atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în
cauză cât și în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că recursul formulat în cauză este fondat.
Obiectul cererii de
chemare în judecată formulate de intimatul-reclamant l-a constituit anularea
deciziilor emise de către decanul Baroului Olt, a Consiliului Baroului Olt și a
Uniunii Naționale a Barourilor din România precum și obligarea Baroului Olt la
restituirea sumei de 500 RON plătită cu titlu de onorariu de avocat către
avocatul M.L.
Analizând legalitatea
deciziilor atacate, instanța de fond a apreciat în mod greșit că acestea sunt
nelegale reținând că acestea ar fi nemotivate și în consecință a dispus
anularea acestora, deși din materialul probator administrat în cauză, respectiv
actele care au stat la baza emiterii deciziilor în cauză, acte menționate de
altfel și în deciziile respective, rezultă motivarea acestora.
Astfel, Decizia nr.
12 din 10 septembrie 2010 emisă de decanul Baroului Olt face trimitere la toate
documentele puse la dispoziție de cele două părți iar soluția de respingere a
cererii reclamantului a fost determinată de documentele justificative depuse la
dosarul cauzei, respectiv cererea de amânare formulată de avocatul respectiv,
dovada prezenței avocatului la altă instanță, acte care confirmă îndeplinirea
obligației de diligență asumate prin contractul de asistență juridică.
Soluția de respingere
a cererii petentului a fost confirmată cu aceeași motivație și de către
Consiliul Baroului Olt prin Decizia nr. 18 din 4 octombrie 2010 și ulterior
prin Decizia nr. 966 din 10-11 decembrie 2010, reținându-se netemeinicia
cererii formulate de reclamant și dispunându-se respingerea acesteia, în
temeiul dispozițiilor art. 63 lit. p) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea
și exercitarea profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel fiind,
instanța de control judiciar constată că în cauză este incident motivul de
recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin sentința
atacată instanța de fond apreciind în mod greșit că actele administrative
atacate sunt nelegale întrucât nu au fost motivate.
Totodată, constatând
că prin documentul depus la dosarul cauzei a fost restituită suma solicitată
către reclamantul D.I., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C.
proc. civ. va admite recursul formulat în cauză și va modifica sentința
recurată, în sensul că va respinge acțiunea formulată, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr.
248 din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința
recurată, în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 8 mai 2012.
Procesat de GGC - GV