ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3068/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 18 septembrie 2018, reclamanta A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA, prin liderul de A., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a solicitat obligarea pârâtei la respectarea și aducerea la îndeplinire a obligației sale contractuale aferente Sub-clauzei 20.3 lit. b) din Contractul de execuție lucrări nr. x din 11 iulie 2012 la "Magistrala 4 - Legătura 2 - Parc Bazilescu - Străulești - Lucrări de construcții tunel, galerie, stații, depou, terminal intermodal, calea de rulare și instalațiile aferente în vederea punerii în funcțiune", respectiv la nominalizarea de urgență a unei persoane înlocuitoare a Adjudecătorului, în persoana d-lui F., sau oricare altă persoană aflată pe lista oficială a adjudecătorilor FIDIC, semnarea Acordului tripartit de soluționare a disputelor și parcurgerea procedurii de soluționare a disputelor prin intermediul Comisiei de Adjudecare a Disputelor (CAD).

În drept a invocat dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 7153 din 16 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA prin liderul de A. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a fost obligată pârâta la nominalizarea de urgență a unei persoane înlocuitoare a Adjudecătorului, în persoana d-lui F., sau oricare altă persoană aflată pe lista oficială a adjudecătorilor FIDIC și, drept urmare, la semnarea Acordului tripartit de soluționare a disputelor și parcurgerea procedurii de soluționare a disputelor prin intermediul Comisiei de Adjudecare a Disputelor.

1.3. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC E. SA, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond să se respingă acțiunea intimatei -reclamante ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA, prin liderul de A., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea recursului, raportat la prevederile art. 55 alin. (3) din Legea 101/2016.

2.1. Prin Decizia civilă nr. 30 din 7 martie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante."

Conform prevederilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice (…)."

Din dispozițiile legale mai sus evocate, rezultă că instanța competentă să soluționeze recursul declarat împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate cererile ce decurg din executarea contractelor administrative, este secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel care judecă în complet specializat în achiziții publice.

În prezenta cauză, cererea dedusă judecății decurge din executarea unui contract administrativ.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 7153 din 16 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, care judecă în complet specializat în achiziții publice, conform prevederilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, iar prin Încheierea din data de 20 martie 2019, a fost admisă excepția de necompetență funcțională a completului de judecată, dosarul fiind trimis pentru repartizare unui complet specializat în achiziții publice, din cadrul aceleiași secții.

La primul termen de judecată, a fost invocată din oficiu excepția necompetenței materiale.

2.2. Prin Decizia civilă nr. 45 din 4 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a recursului formulat pârâtă E. SA împotriva Sentinței civile nr. 7153 din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei sectorului 1 București, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Totodată, a constatat intervenit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că prezentul litigiu a fost inițiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 care a adus o serie de modificări importante în derularea contenciosului contractelor administrative.

Una dintre modificările importante constă în segregarea litigiilor decurgând din contractele administrative, după cum urmează:

a) litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ și litigiile legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, sunt în competența instanței de contencios administrativ;

b) litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența instanțelor de drept comun.

Așadar, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competența instanțelor de drept comun, acesta fiind și motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluționat, în primă instanță, de judecătorie, secția civilă.

Referitor la noțiunea de instanță de drept comun, aceasta ar fi instanța civilă și, în funcție de calitatea părților și de obiectul contractului administrativ, completurile specializate în litigii între profesioniști.

Stabilind competența instanței de drept comun, legiuitorul a schimbat în profunzime regimul juridic și regulile după care aceste litigii se vor desfășura (termen de prescripție, lipsa impunerii parcurgerii procedurii prealabile) și, cu toate că legea de modificare nu face nicio referire la legea de procedură pe care instanța de drept comun o va aplica, sunt argumente solide în sensul aplicării dreptului comun (definiția noțiunii de "contencios administrativ" cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 care exclude activitatea instanțelor de drept comun și posibilitatea instanțelor de drept comun de a aplica Legea nr. 554/2004; procedura de soluționare prevăzută în capitolul II din Legea nr. 554/2004 vizează doar soluționarea cererilor în contenciosul administrativ; căile de atac și termenele reglementate de Legea nr. 554/2004 vizează exclusiv hotărârile pronunțate de instanțele de contencios administrativ, prin urmare dispozițiile legale care le reglementează nu se aplică hotărârilor pronunțate de instanțele de drept comun).

Raportat la aceste statuări, Curtea de apel a reținut că norma prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 este inaplicabilă prezentului litigiu, atribuit de la început în competența instanțelor de drept comun, întrucât aceasta se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din lege care, fiind soluționate în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice, sunt supuse recursului la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă, de asemenea, în complet specializat în achiziții publice, aplicând legea contenciosului administrativ, în completarea legii speciale.

În cauză, calea de atac și termenul pentru declararea acesteia sunt cele de drept comun, iar instanța competentă cu soluționarea căii de atac este instanța ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanță, respectiv Tribunalul București, secția civilă, complet specializat în litigii cu profesioniști.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului București, secția a VI a civilă.

În cauză, cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 18 septembrie 2018, prin care reclamanta A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA, prin liderul de A., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a solicitat obligarea pârâtei la respectarea și aducerea la îndeplinire a obligației sale contractuale aferente Sub-clauzei 20.3 lit. b) din Contractul de execuție lucrări nr. x din 11 iulie 2012 la "Magistrala 4 - Legătura 2 - Parc Bazilescu - Străulești - Lucrări de construcții tunel, galerie, stații, depou, terminal intermodal, calea de rulare și instalațiile aferente în vederea punerii în funcțiune", respectiv la nominalizarea de urgență a unei persoane înlocuitoare a Adjudecătorului, în persoana d-lui F., sau oricare altă persoană aflată pe lista oficială a adjudecătorilor FIDIC, semnarea Acordului tripartit de soluționare a disputelor și parcurgerea procedurii de soluționare a disputelor prin intermediul Comisiei de Adjudecare a Disputelor (CAD), decurge din executarea unui contract administrativ.

Potrivit normei de competență prevăzută de art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 212/2018, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Prin Sentința civilă nr. 7153 din 16 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, cererea reclamantei a fost admisă iar împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta E. SA

Așadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri prin care fost soluționată o cerere ce privește executarea unui contract de achiziție publică.

Este adevărat că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competența instanței care soluționează calea de atac a recursului, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice, însă așa cum a reținut și Curtea de Apel București, norma se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) - Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor - care se soluționează în prima instanță de secția de contencios administrativ a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Or, în condițiile în care, scopul modificărilor intervenite prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004 și a altor acte normative și intenția legiuitorului au fost de a stabili competența litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun, care va aplica dreptul comun, este evident că art. 55 alin. (3) nu poate fi interpretat decât în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în complet specializat în achiziții publice, doar dacă calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ, nefiind așadar aplicabil în cauză.

Prin urmare, calea de atac și termenul pentru declararea recursului sunt cele de drept comun, iar instanța competentă în soluționarea căii de atac este instanța ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanță, respectiv Tribunalul București, secția civilă.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind recurenta SC E. SA și intimata A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 iunie 2019.

GGC - CP