ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Drăgănescu Adelaida în
contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat instanței să
dispună suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-h)
din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivarea cererii,
reclamanta a susținut că aceasta are la bază un caz bine justificat (în sensul
art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004) și este menită a preveni o
pagubă iminentă (în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel
Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea
din 3 martie 2011 a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă și a
dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h)
din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că în cauză există un caz bine justificat
și o pagubă iminentă, întrucât prin anularea pensiei speciale este afectat
statul personalului de specialitate al instanțelor judecătorești și al
parchetelor, personalul având aceleași obligații și interdicții pe care-l au
magistrații.
Referitor la cea de a
doua condiție s-a reținut că prin recalcularea pensiilor reclamanta a suferit
un prejudiciu material, cert și previzibil ce constă în diminuarea veniturilor
acestora cu aproximativ 70%, după cum reiese din decizia depusă la dosar.
Împotriva acestei
încheieri au formulat recurs Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale.
Recurentul Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale a susținut că instanța de fond a
pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii întrucât:
- cererea de
suspendare a H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010 este nefondată nefiind îndeplinite
prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul
administrativ.
- față de obiectul
cererii de chemare în judecată instanța de fond trebuia să admită excepția
netimbrării acțiunii.
Referitor la pensia
de serviciu, recurenta susține că acordarea acestor pensii în cuantumul
avantajos stabilit în exclusivitate pentru unele categorii socioprofesionale,
în afara unor condiții specifice reglementat de sistemul pensiilor ocupaționale
este contrar prevederilor O.G. nr. 137/2000 potrivit căreia orice diferență de
tratament semnifică discriminare în raport cu persoane aflate în situații
analoage.
Recalcularea
pensiilor de serviciu, susține recurentul, nu echivalează cu o restrângere a
unui drept constituțional ci se impune pentru restrângerea cheltuielilor
bugetare, justificându-se pentru îndeplinirea cumulativă a cerințelor exprese
ale art. 53 din Constituție.
La rândul său,
recurentul Guvernul României a susținut că în mod neîntemeiat instanța de fond
a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante,
întrucât în raport cu dispozițiile art. 52 din Constituția României și cu cele
ale Legii nr. 554/2004, intimata nu și-a justificat calitatea procesuală
activă, deoarece nu a făcut dovada drepturilor existente și nici o legătură de
cauzalitate între actul contestat și vătămarea invocată.
De asemenea, Guvernul
României a susținut și faptul că intimata-reclamantă nu are interes în
promovarea acțiunii prin aceea că a solicitat suspendarea executării H.G. nr.
737/2010, deși dispozițiile actului administrativ au fost executate material.
În ceea ce privește
fondul cererii de suspendare recurentul a susținut că instanța de fond a dat o
soluție cu aplicarea greșită a legii. Astfel, în mod netemeinic și nelegal, se
susține de către recurent, că s-au antamat în această etapă procesuală
chestiuni de fond.
Intimata-reclamantă
nu a prezentat distinct acele dovezi de nelegalitate evidentă cerute de
legiuitor iar instanța de fond nu se putea substitui acesteia, cu atât mai
puțin să se pronunțe asupra constituționalității măsurilor dispuse prin Legea
nr. 119/2010.
Recursurile sunt
fondate și vor fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce
urmează:
H.G. nr. 737/2010
stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale
personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al
parchetelor.
Actele normative care
reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia
de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai
pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se
stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului
public.
Prin metodologia de
recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din
Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în
elaborarea și adoptarea H.G. nr. 737/2010.
În ceea ce privește
cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal
magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și
de aceea se impune un tratament juridic diferit.
Este evident că prin
formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc
menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o
discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea
aceleiași legi.
Nu se poate reține o
încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la
interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră
doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept
garantat de legislația internă.
Desigur nu se poate
reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități
prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a
pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) din
Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea
dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.
Prin urmare, în
speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai
sus invocate.
În ceea ce privește
paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui
prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult
cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută
de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele
expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute
de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de
Casație și Justiție va admite recursurile declarate de Guvernul României și de
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, va modifica încheierea
atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă
ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale împotriva încheierii din 3 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică încheierea atacată și respinge
cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai
2011.