ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1309/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 5 iulie 2016 reclamanta A. S.A., în insolvență, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.R.L., în insolvență, și D. S.R.L., obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie bunurile mobile enumerate în anexa 1 la cererea de chemare în judecată, să-i restituie fructele produse de bunurile mobile menționate, respectiv prejudiciul cauzat prin folosința bunurilor, evaluat la 4500 RON/lună, începând cu data de 9.03.2016 și până la restituirea acestora. În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii bunurilor mobile menționate, respectiv suma de 181.802,72 RON, actualizată cu rata inflației, începând cu data de 9.03.2016 și până la data plății efective; la restituirea fructelor produse de aceste bunuri mobile, respectiv suma de 4500 RON/lună, începând cu data de 9.03.2016.

Prin sentința civilă nr. 2962/2017, reținându-se că în contractele de închiriere ce formează obiectul judecății sunt inserate clauze compromisorii ce atrag competența Curții de Arbitraj Tribunalul arbitral, Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare a cauzei către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură.

Prin sentința arbitrală nr. 1 din 11.06.2018 pronunțată Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta B. S.A. să-i restituie, în deplină proprietate și posesie, bunurile mobile enumerate la filele x din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul E., raport pe care 1-a omologat.

Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare pârâta B. S.A., invocând motivele prevăzute la art. 608 lit. b), e) și h) din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 38F-COM din 15 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamanta B. S.A., privind anularea Sentinței arbitrale nr. 1 din 11 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Argeș, în dosarul arbitral nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania - Filiala București.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii în anularea sentinței arbitrale.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Prin încheierea din 5 martie 2020, constatându-se că recursul nu poate fi soluționat conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-Civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen pentru judecata acestuia.

Este de menționat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs este formulat împotriva împotriva sentinței nr. 38F-COM din 15 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care a fost respinsă acțiunea în anulare.

Dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării dosarului, prevedeau că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că data inițială a dosarului este 5.07.2016, rezultă că la momentul înregistrării acțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) din noul C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, prin urmare împotriva sentinței atacate nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 38/F-COM din 15 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 38/F-COM din 15 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iulie 2020.