ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1364/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

La 19 martie 2019, revizuenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata UAT Bala, cerere de revizuire împotriva hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2016, respectiv împotriva deciziei civile nr. 478/A din 11 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, sentinței civile nr. 287 din 14 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă și deciziei civile nr. 714 din 16 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Prin decizia civilă nr. 14/A din 20 mai 2019, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a disjuns cererile de revizuire având ca obiect sentința civilă nr. 287 din 14 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă și decizia civilă nr. 714 din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Craiova și a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 478/A din 11 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă.

Prin decizia civilă nr. 949 din 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 14/A din 20 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Mehedinți, secția I civilă, revizuenta A. a declarat calea de atac intitulată "apel", însă ulterior, la 9 decembrie 2019, odată cu depunerea dovezii de plată a taxei de timbru a precizat că are calitatea de recurentă.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 18 noiembrie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa ECRIS .

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2019 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 10 martie 2020, comunicarea raportului către părți pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 15 iunie 2020 s-a fixat termen de judecată la 2 iulie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."

Art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevede că " hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În speță, prin decizia nr. 949 din 16 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost soluționat recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 14/A din 20 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire.

Această decizie, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate este o decizie definitivă, în înțelesul legii de procedură civilă.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Art. 129 din Constituție prevede că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat condițiile examinării cauzei civile în grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Față de cele ce preced, în cauză nu poate fi admisibil recursul declarat de recurent împotriva acestei decizii definitive, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul recurentei de acces la justiție, consacrat de CEDO și Constituția României, în acest sens instanța reținând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, CEDO a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

Din moment ce recurenta a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în căile de atac prevăzute de lege, nu se poate susține că prin respingerea ca inadmisibilă a prezentei cereri de recurs i se încalcă accesul la justiție, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor procesual civile, definitivă, deci împotriva acesteia nu este prevăzută calea de atac a recursului.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Pentru argumentele expuse, în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 949 din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 949 din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iulie 2020.