ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2005/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2005/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursurilor de fată;

În baza aci clor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 548 din 23

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, a fost

condamnat inculpatul G.B. la următoarele pedepse:

- în baza art. 26 rap. la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 10 ani închisoare.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.,

pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 65 și alt.64 alin.

(1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară pe o durată de

3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 26 rap. la art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul G.B. la 15 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 65 și art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza an.7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 a fost condamnat inculpatul G.B. la 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 65 și art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate,

inculpatul G.B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale

rezultante.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

alin. l lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe perioada

executării pedepsei principale.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpatului după executarea pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. nr. J5/D/P/2007 din 26

mai 2008 s-a „dispus trimiterea în judecară in stare de libertate a inculpatului

G.B. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic ilicit de

droguri de mare risc, a complicității la infracțiunea de trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc și a infracțiunii de inițiere și

constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de

infracțiuni grave (trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc), fapte prev. și ped. de: art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; art. 26 C. pen. rap. la

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; art. 7 din Legea nr. 39/2003,

totul cu aplic. an. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței

s-a reținut în esență că:

La data de 21 septembrie 2006,

inculpatul G.B., l-a ajutat și i-a înlesnit numitului O.O. să introducă și să

transporte pe teritoriul României cantitatea de 375,96 grame cocaina (droguri

de mare risc), disimulată într-o geantă aflată în compartimentul de bagaje al

autocarului marca S. aparținând SC L. SRL;

Același inculpat, l-a ajutat și i-a

înlesnit numitului V.G. preluarea cantității ele droguri mai sus menționată

după ce aceasta a ajuns la destinație, în vederea deținerii, transportării și

vânzării ei pe raza Municipiului București, împrejurări în care a inițiat și

constituit nr. grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni

grave (trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de

droguri de mare risc).

Laptele s-au stabilit pe baza

următoarelor mijloace de probă: proces verbal de prindere in flagrant la data

de 22 septembrie 2006 a numiților V.G. și O.O.; procese verbale de constituire

planșe foto și planșe foto; procese verbale de investigație încheiate de către

lucrători de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției

de frontieră delegați în cauză; proces verbal de recunoaștere de pe planșă foto

inculpat B.G. de către numitul V.G.; raport de constatare  tehnico-științifică din

26 septembrie 2006 al specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției

Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil Al Drogurilor, Precursori;

declarațiile numiților V.G., O.O.; K.O. (B.); declarații martori N.I., D.F., P.G.C.,

G.C., S.F., G.L.; procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice

interceptate și înregistrate în baza unor autorizații emise de către Tribunalul

București, copie rechizitoriu nr. 282/D/P/2006 din 09 februarie 2007 al

Parchetului de pe lângă  înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; copie sentința penală

nr. 907/F/2007 din 25 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I-a penală (Dosar

nr. 4731/3/2007); acte procedurale comunicate de către autoritățile competente

din Belgia în baza unor comisii rogatorii internaționale de asistență juridica

în materie penală formulate de parchet, inclusiv audierea inculpatului B.G. la

data de 16 ianuarie 2008 de către Politia Judiciară federală din Antwerpen (Anvers),

Belgia, în prezența procurorilor acestui parchet, înscrisuri și procese verbale

de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în

baza unor autorizații emise de către autoritățile competente din Belgia,

comunicate în temeiul unor comisii rogatorii internaționale de asistență juridică

în materie penală formulate de către acest parchet.

In faza de cercetare judecătorească au

fost audiați martorii V.G., O.O., K.O., G.L., N.I., S.F., D.F., fiind atașată

la dosar sentința penală nr. 907/ F din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul

București.

Inculpatul G.B. a fost citat în

conformitate cu dispozițiile procesual penale (art. 177 alin. 8 și urm.), dar

nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.

Examinând ansamblul probator

administrat în cauză atât în cursul urmărim penale cât si in taxa de cercei are

judecătorească, instanța de fond a reținut ea la data de 22 septembrie 2006, în

jurul orelor 00.30, în zona Pieței București din București a sosit autocarul cu

numărul de înmatriculare X, aparținând SC K. SRL. din Belgia, iar din autovehicul

au coborât mai mulți călători, timp în care șoferii au început să distribuie

bagajele aflate în compartimentul destinat transportării acestora. Printre

călători se afla și martorul O.O., care a coborât o dată eu ceilalți pasageri.

Martorul S.F., șofer al autocarului

respectiv, a scos din compartimentul de bagaje o sacoșă din rafie si a

înmânat-o martorului V.G. Acesta a transportat-o la un taxi (autoturismul D. cu

numărul de înmatriculare X) și a așezat-o pe bancheta din spate a

autoturismului, iar apoi martorul V.G. s-a așezat pe scaunul de lângă șofer,

martora D.H.

În momentul în care taxi-ul intenționa

să părăsească zona, organele de urmărire penală au intervenit, blocând în

trafic autoturismul, fiind oprit și legitimat și martorul O.O.

În

continuare, s-a procedat la efectuarea

unei percheziții corporale asupra martorului V.G. fund controlată și sacoșa din

rafie, preluată de martor din autocar. S-a constatat că pe sacoșa de rafie, se

afla atașat un bilet cu numărul de ordine X.

Totodată, asupra martorului V.G., in

buzunarul hainei ce o purta a fost găsit, printre altele, un bilet de culoare

roșie, pe care era înscris același număr (cu excepția primei cifre), respectiv X.

Fiind audiat cu privire la acest

aspect, V.G. a declarat că si-a notat acest număr pe biletul respectiv, arătând

că a fost sunat din Belgia, de inculpatul B.G., la data ele 21 septembrie 2006,

care i-a transmis că acesta era numărul sub cate era înregistrată în

documentele de transport ale autocarului geanta (sacoșa) pe care urma să i-o

aducă inculpatul O.O. zis O.

În

urma percheziției, s-a constatat că

sacoșa respectivă conținea obiecte de îmbrăcăminte uzate, de diverse tipuri,

iar în buzunarul unei jachete au fost descoperite trei pungi din material

plastic transparent, în care se afla o substanță de culoare alb gălbuie, sub

formă de cristale, ce părea să facă parte din categoria drogurilor.

Potrivit raportului de constatare

tehnico - științifică din 26 septembrie 2006, substanța descoperită în bagajul

ridicat de la V.G., este constituită din cantitatea de 375,92 grame cocaină, în

amestec cu fenacetină, cocaina constituind drog de mare risc, ce face parte din

Tabelul anexă nr. II, din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, s-a mai reținut că

numiții V.G., O.O., K.O., ș.a. au fost trimiși în judecată, separat, prin

rechizitorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție – D.I.I.C.O.T.,

nr. 282/D/P/2006 din 09 februarie 2007 pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de droguri de mare risc, complicitate la trafic internațional de droguri

de mare risc, respectiv trafic internațional de droguri de mare risc, aderare

la un grup infracțional organizat, dispunându-se și disjungerea cauzei față de

inc. G.B. pentru aceleași infracțiuni.

Prin sentința

penală nr. 907/ 1 din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București,

definitivă prin decizia penală nr. 4204 din 19 decembrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, inculpații V.G., O.O. și K.O. au fost condamnați

fiecare la pedepse cuprinse între 15 ani închisoare și 8 am închisoare pentru infracțiunile

peni ni care s-a dispus trimiterea acestora in judecată.

Revenind la cauza dedusă judecății, disjunsă

din dosarul sus-menționat, inculpatul V.G., martor în prezenta cauză, a

declarat că l-a cunoscut pe inculpatul B.G., în urmă cu aproximativ trei ani,

în București, acesta fiind de naționalitate turcă, ce locuiește în Belgia și

frecvent călătorește pe ruta România - Belgia.

In luna septembrie 2006, arată

martorul, inculpatul B.G. aflându-se în România, i-a propus să meargă la Autogara

SC H. situată în București, în zona Pieței Buzești, de unde să ridice o geantă

ce urma să 1-0 trimită, din Belgia in care intenționa să ascundă o anumită

cantitate de cocaină.

De asemenea, inculpatul B.G. i-a

precizat că geanta urma să fie însoțiră de inculpatul O.O. zis O., pe toată

durata transportării sale cu autocarul dm Belgia, până în România, O.O. având

sarcina de a supraveghea geanta, pentru a nu fi luată de vreo altă persoană și

pentru ca acesta să-l anunțe in situația în care ar fi fost controlat de

autoritățile vamale.

Totodată, mart o ml V.G. a relatat că,

inculpatul B.G. i-a cerut să preia de la autocar geanta iar apoi să rezerve o

cameră la hotel, apoi să se întâlnească cu inculpatul O.O., să-l cazeze și pe

acesta la hotelul respectiv și să îi predea geanta cu droguri. Urma ca

inculpatul O.O. să păstreze drogurile până la sosirea în România a inculpatului

B.G.

Același martor, V.G. a mai declarat

că, la data de 21 septembrie 2006, a fost sunat de către inculpatul B.G. din

Belgia, care i-a precizat că geanta cu droguri pe care i-a trimis-o din Belgia

urma să sosească în București, cu un autocar, în jurul orelor 24:00, iar

bagajul ce trebuia să îl ridice era înregistrat în documentele de transport cu

numărul x.

S-a mai reținut că din procesul-verbal

de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate între inculpații B.G. și V.G.

din data de 20 septembrie 2006, orele 18:54:26, 18:55:45 și respectiv 18:57:28,

reiese că inculpatul B.G. i-a spus martorului V.G. că urma să îl trimită pe

inculpatul O.O. în România.

Martorul V.G. a mai precizat că,

urmare a instrucțiunilor primite de la inculpatul B.G., s-a deplasat la stația

Flrolinhs cu autoturismul său, marca M., ajungând la data de 21 septembrie 2006,

în jurul orelor 22:30, fund sunat de mai multe ori de inculpatul B.G., care îi

comunica periodic unde se afla autocarul în momentul respectiv, acesta din urmă

fiind informat la rândul său de inculpatul O.O. cu privire la traseul

autocarului.

Așa cum îi ceruse inculpatului B.G.,

după sosirea autocarului, martorul V.G. s-a dus la șofer și i-a spus că aștepta

un colet, cu numărul x, primind de la acesta sacoșa din rafie menționată mai

sus. Deși l-a observat pe inculpatul O.O., ce coborâse din autocar împreună cu

alți pasageri, nu a discutat cu acesta, așa cum îi ceruse inculpatul B.G.

Totodată, martorul V.G. a relatat că,

a oprit un taxi, s-a urcat în autoturism, punând sacoșa pe bancheta dm spate.

Inculpatul O.O. s-a apropiat de taxi, moment în care amândoi au fost opriți de

organele de politie.

S-a mai reținut că din procesul-verbal

din 22 septembrie 2006 privind redarea în scris a convorbirii telefonice

purtată la data de 20 septembrie 2006 între inculpatul V.G. și inculpatul B.G.,

aflat în Belgia, interceptată și înregistrată în baza autorizației din 15 septembrie

2006 emisă de Tribunalul București, a reieșit că inculpatul B.G. i-a indicat

inculpatului V.G. numărul bagajului (x) în care urmau să-i fie trimise

drogurile, respectiv sacoșa în care a fost descoperită cantitatea de cocaină

menționată, precum și faptul că drogurile urmau să fie transportate din Belgia

până în București de inculpatul O.O.

Potrivit procesului verbal întocmit la

data de 20 noiembrie 2006, inculpatul V.G. l-a recunoscut, de pe planșa foto

întocmită conform procesului-verbal din 09 octombrie 2006, pe inculpatul G.B.

Fiind audiat în cursul urmăririi

penale, inculpatul O.O. a declarat că a fost condus la autogara din Antwerpen,

Belgia de inculpatul B.G., care i-a spus că la București va fi așteptat de un

„român G.

”

(inculpatul V.G. zis G.) și care urma

să îl cazeze la un hotel din București.

De asemenea, inculpatul a mai precizat

că, după ce a fost arestat de autoritățile române, a discutat de mai multe ori

din arest cu inculpatul B.G. care se afla în Belgia, acesta comunicându-i „să

nu-si facă griji”.

În cursul cercetării judecătorești,

martorul V.G. a revenit asupra celor declarare la urmărire penală, precizând că

nu a avut nicio discuție telefonică cu inc. B.G., legată de cocaină, asemenea

si martorul O.O., care a relatat că nu îl cunoaște pe martorul V.G. și nimic în

legătură cu traficul de cocaină comis de inculpatul B.G.

K.O. a precizat că nu cunoaște aspecte

legate de cocaina trimisă din Belgia în România la data de 21 septembrie 2006.

Deși martorii și-au modificat

substanțial depozițiile date în faza de urmărire penală, nu au oferit în schimb

nicio explicație rezonabilă care să justifice o asemenea schimbare.

Prima instanță a înlăturat ca

nesincere depozițiile martorilor din cursul cercetăm judecătorești, reținând că

declarațiile de la urmărire penală sunt cele care exprimă realitatea, motivat

de faptul că au fost consemnate la scurt timp de la săvârșirea infracțiunii și

se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal.

Totodată, prima instanță a apreciat că

probele strânse pe parcursul procesului penal, respectiv procesul verbal de prindere

în flagrant la data de 22 septembrie 2006 a inculpații V.G. și O.O., coroborate

cu procesele verbale de recunoaștere de pe planșe foto, declarațiile martorilor

V.G., O.O., K.O., N.I., D.I., procesele verbale de redare in sens a convorbirilor

telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise in conformitate

cu dispozițiile legale dovedesc pe deplin că la data de 21 septembrie 2006,

inculpatul G.B., l-a ajutat si i-a înlesnit coinculpatului O.O. să introducă și

să transporte pe teritoriul Romanici cantitatea de 375,96 grame cocaină

(droguri de mare risc), disimulată într-o geantă aflată în compartimentul de bagaje

al autocarului marca S. cu nr. de înmatriculare x aparținând SC E. SRL; de

asemenea, același inculpat, l-a ajutat și i-a înlesnit coinculpatului V.G. preluarea

cantității de droguri după ce aceasta a ajuns la destinație, în vederea deținerii,

transportării și vânzării ei pe raza Municipiului București, împrejurări în

care a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea

săvârșirii de infracțiuni grave (trafic ilicit de droguri de mare risc și trahe

ilicit internațional de droguri de mare risc).

În considerentele hotărârii, instanța

de fond a mai apreciat că potrivit proceselor-verbale încheiate în conformitate

cu dispozițiile art. 91 C. proc. pen., de redare în scris a convorbirilor

telefonice purtate între V.G. și inc. B.G., care se coroborează cu ansamblul

materialului probator administrat în proces, reiese că, inculpatul B.G. aflat

în Belgia l-a recrutat și trimis pe inculpatul O.O. pentru a transporta și

introduce pe teritoriul României cantitatea de 375,96 grame cocaină indisponibilizată

conform procesului verbal de prindere în flagrant din 22 septembrie 2006,

droguri de mare risc, ce urmau să fie preluate în București inițial de către

inculpatul V.G., care la rândul său urma să le transporte și să le distribuie

altor membri ai grupului infracțional organizat implicat în trafic de droguri

de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc, respectiv

inculpații V.Ș., K.O., A.N. și alții.

De asemenea, s-a mar menționat că în

baza comisiei rogatorii internaționale de asistență juridică în materie penală

formulată, autoritățile competente din Belgia au dispus interceptarea și

înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul B.G. aflat

în Belgia, ulterior datei de 22 septembrie 2006.

Inculpatul B.G., audiat fiind în

Belgia la data de 16 ianuarie 2008, în baza unei cereri de comisie rogatorie

internațională de asistență juridică în materie penală formulată de

autoritățile române, nu a recunoscut implicarea sa în vreo activitate

infracțională legată de traficul de droguri, depoziția sa fiind contrazisă de

probele administrate care dovedesc săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus

trimiterea sa în judecată.

Sa mai reținut că din conținutul

interceptărilor telefonice purtate de inculpat cu Y.G. la data de 20 septembrie

2006, reiese că inculpatul B.G. îi comunică clin Belgia martorului V.G. că O.O.

urmează să sosească a doua zi in București, comunicându-i totodată și numărul

de înregistrare al bagajului. Aceste convorbiri telefonice, coroborate cu

procesul verbal de depistare a inc. V.G. și O.O. la data de 21 septembrie 2006,

în sacoșa înregistrată sub numărul comunicat de inculpatul B.G., și ridicată de

V.G. de la șoferul autocarului fund găsită cantitatea de 375,96 grame cocaină

dar și cu depozițiile martorului V.G. date în faza de urmărire penală, dovedesc

vinovăția inculpatului B.G. în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

Prima instanță a apreciat că forma de

participație penală a inculpatului B.G. este a aceea a complicității la trafic

de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc

întrucât nu a săvârșit acte de executare ale infracțiunilor menționate, ci a

organizat, coordonat transportul de cocaină din Belgia în România la data de 21

septembrie 2006, ceea ce intră în sfera actelor de complicitate materială la

săvârșirea infracțiunilor de cei doi autori, în sensul dispozițiilor art. 26 C.

pen.

În acest sens s-a reținut că a fost

evidențiată latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000,

în modalitatea normativă a introducerii în țară a drogurilor de mare risc, dar

și latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în

modalitatea normativă a trimiterii drogurilor de mare risc, iar sub aspectul laturii

subiective a acestor infracțiuni, Tribunalul a apreciat că este evidentă

intenția inculpatului, care și-a dat seama că a realizat, fără drept traficul de

stupefiante, prevăzând că prin acțiunea sa a pus în pericol sănătatea publică,

rezultat pe care, de altfel, l-a urmărit sau, cel puțin a acceptat producerea

lui.

În ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1) dm Legea nr. 39/2003, latura obiectivă a acestei

infracțiuni se poate realiza prin una din următoarele acțiuni: inițierea sau

constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub

orice formă a unui asemenea grup. Acțiunile prevăzute în textul de incriminare sunt

alternative, astfel încât săvârșirea oricăreia dintre acestea realizează

conținutul infracțiunii. Prin acțiunea de inițiere a unui grup infracțional

organizat se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească

constituirea grupului, intrând în această noțiune toate actele întreprinse în

vederea constituirii grupului infracțional. Prin acțiunea de constituire se înțelege

intrarea în grupul infracțional pentru realizarea unui scop infracțional comun.

În cauză, din probele administrate a

rezultat că inculpatul B.G. a inițiat grupul infracțional organizat pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și trafic

internațional de droguri de mare risc, iar în acest sens s-a deplasat în

România în luna septembrie 2006, l-a recrutat pe inculpatul V.G. pentru a primi

drogurile pe care urma să le trimită din Belgia; de asemenea, l-a trimis pe

inculpatul O.O. pentru a transporta și introduce pe teritoriul României droguri

furnizate din Belgia, supraveghind transportul de cocaină, stabilind sarcinile

fiecăruia, de însoțire, primire și distribuire a cocainei, această din urmă

activitate infracțională urmând a fi fost realizată în România de V.Ș., K.O.,

ș.a, astfel cum rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice.

În aceste condiții, în raport cu

probele administrate, mai sus enumerate, a rezultat vinovăția inculpatului B.G.,

fapta acestuia realizând elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului B.G., prima instanță a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de

textele de lege, gradul de pericol social și împrejurările comiterii faptelor,

cantitatea de droguri de droguri traficată, circumstanțele reale in care au

fost comise faptele, împrejurările care atenuează răspunderea penală și datele

care circumstanțială persoana inculpatului.

Împotriva sentinței penale nr. 548 din

23 iunie 2011 a declarat apel inculpatul G.B. criticând-o pentru nelegalitate,

în sensul că soluționarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură.

În motivarea apelului, inculpatul a

arătat că în momentul când instanța de fond a soluționat cauza sa, el era

arestat în Belgia.

Inculpatul apelant a mai arătat că

apelul său este un apel peste termen potrivit art. 365 C. proc. pen., deoarece

a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare și nu a

început executarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. nr. 357/ A din

22 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost

admis apelul declarat de inculpatul G.B. împotriva sentinței penale nr. 548 din

23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pe care o

desființează în parte și rejudecând:

Au fost repuse pedepsele aplicate

inculpatului în individualitatea lor. A fost redusă pedeapsa de 15 ani

închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 la 12 ani închisoare, făcând

aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit.

b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului G.B., urmând ca acesta .să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Prin încheierea de ședință din data de

04 octombrie 2012 instanța de apel a constatat că apelul declarat de inculpat

se încadrează în dispozițiile art. 365 C. proc. pen. și l-a reținut spre

soluționare ca un apel peste termen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Referitor la critica inculpatului că

dosarul său a fost soluționat cu lipsă de procedură, fiind încălcate dispozițiile

art. 314 C. proc. pen. privind prezența inculpatului la judecată, instanța de

apel a constatat de că nu este întemeiată această critică.

În acest sens s-a reținut că

soluționarea dosarului s-a întins pe o durată destul de mare, de câțiva ani,

inculpatul fund citat la adresa pe care a indicat-o la toate termenele, fiind

acordate mai multe termene, peste 20 de termene, instanța depunând toate

diligentele pentru respectarea normelor legale.

De asemenea, s-a mai a vait in vedere

că inculpatul avea cunoștință despre cauza sa, deoarece în faza de urmărire

penală fusese audiat și prin comisie rogatorie și deși știa de dosarul în care

este cercetat, acesta nu a depus nicio diligentă pentru a informa instanța că

și-ar fi schimbat domiciliul sau că ar ir arestat.

S-a mai reținut că din adeverința

privind starea de detenție a inculpatului, rezultă că acesta a fost privat de

libertate începând cu data de 19 martie 2012, deci ulterior pronunțării

sentinței penale apelate.

Analizând din oficiu hotărârea

apelată, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt a

fost bine reținută, fund dovedită cu probele administrate în cauză, motivată pe

larg atât în fapt cât și în drept, iar instanța de apel își însușește în

totalitate motivarea instanței de fond.

Referitor la pedepsele aplicate

inculpatului, instanța a apreciat că deși pedepsele stabilite pentru

infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 și infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, au

fost individualizate, corespunzând criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv 15 ani închisoare este prea mare.

S-a mai reținut ca această pedeapsă de

15 ani a fost orientată spre minimul prevăzut de lege, dar având în vedere

împrejurările în care fapta a fost comisă și cantitatea de droguri traficată,

instanța de apel a constatat că se impune aplicarea an.74 alin. (2) C. pen., prin

reținerea de circumstanțe atenuante doar cu privire la această faptă și

reducerea pedepsei la 12 ani închisoare.

Totodată,

instanța de apel a apreciat ca și această pedeapsă ele 12 ani este suficient de

mare pentru a atinge atât scopul de reeducare al inculpatului, dar și pe cel de

măsură de constrângere așa cum prevede art. 52 C. pen. și de descurajare pentru

cei care ar mai încerca să comită asemenea fapte.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul G.B.,

criticând-o prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 38 pct. 21 C. proc.

pen., în sensul că judecata cauzei în apel a avut loc fără citarea legală a

inculpatului G.B., întrucât la data la care au avut loc dezbaterile acesta se

afla încarcerat în Penitenciarul Leuven Central din Belgia.

Înalta Curte, verificând hotărârea pronunțată,

în raport de motivele de casare menționate și de actele și lucrările dosarului,

constată că recursul formulat în cauză este fondal, pentru următoarele considerente:

Art. 385 pct. 21 din C. proc. pen. prevede

că hotărârile sunt supuse casării când judecata în primă instanță sau în apel a

avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această

imposibilitate.

Conform art. 291 alin. (1) C. proc.

pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura

este îndeplinită, iar în alineatul 8 al aceluiași articol se stipulează că

deținuții sunt citați la fiecare termen.

Din examinarea actelor dosarului se

retine că în conținutul sentinței din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel din Anvers,

Belgia este expusă situația executării pedepsei inculpatului G.B. dm care

rezultă că acesta se află încarcerat în Penitenciarului Anvers (Belgia)

începând din data de 29 iunie 2008 (fila 66 din dosarul instanței de apel), iar

din adeverința privind starea de detenție a unei persoane, emisă de directorul

Penitenciarului Central din localitatea Leuven (Belgia) (aflată la fila 11 dm

dosarul instanței de apel) rezultă că la data de 20 martie 2012, acesta  se

afla tot în stare de detenție.

Totodată, se constată că prin

memoriile trimise la dosarul cauzei la datele de 18 octombrie 2012 și 19

octombrie 2012 de către inculpatul G.B. (filele 18-22 dosarul instanței de

apel), acesta a încunoștințat instanța de apel cu privire la împrejurarea că la

acel moment se află într-un loc de detenție, iar la data de 5 noiembrie 2012 nu

poate să se prezinte personal la ședința de judecată. De asemenea, din datele

înscrise pe plicurile cu care inculpatul a expediat corespondența, acesta a

menționat că se află în Penitenciarul Central din Leuven „Belgia

”

. Așa fiind, se constată că la dosarul

cauzei existau suficiente elemente pentru ca instanța de prim control judiciar

să aibă posibilitatea să aprecieze că pentru soluționarea apelului cu

respectarea dispozițiilor procedural penale, se impunea citarea inculpatului G.B.

la locul de detenție pe care acesta l-a indicat în corespondență și în

înscrisurile atașate, respectiv la Penitenciarului Central din localitatea

Leuven (Belgia).

Or, în aceste condiții, instanța de

apel avea obligația de a dispune citarea inculpatului la locul de detenție.

Procedând la judecarea apelului la data de 15 noiembrie 2012, fără ca

inculpatul G.B. să fie citat, instanța de control judiciar a încălcat

dispozițiile an.29l

C. proc. pen., situație care atrage

nulitatea actului, în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.,

producându-se o vătămare a intereselor legale ale inculpatului, care nu a fost

informat cu privire la procedurile în curs de desfășurare și nu a putut, în

acest mod, să-și facă apărările in raport de soluția dispusă de instanța de

fond. Totodată, se apreciază ca în cauză se impunea cu atât mai mult citarea

inculpatului, întrucât acesta a fost audiat numai în faza de urmărire penală

prin comisie rogatorie, ocazie cu care a negat săvârșirea faptelor pentru care

a fost trimis în judecată.

Convenția Europeană din 29 mai 2000 de

la Bruxelles, privind asistența juridică reciprocă în materie penală între

Statele Membre ale Uniunii Europene (ratificată de România la 01 decembrie 2007)

stipulează că „Dacă o persoană se află pe teritoriul unui Stat Membru și dacă

trebuie audiată în calitate de martor sau de expert de Autoritățile judiciare

ale unui alt Stat membru, acesta din urmă, în cazul în care este recomandabil

sau posibil ca acea persoană care urmează să fie audiată să se prezinte

personal pe teritoriul său, poate solicita ca audierea să aibă loc prin

videoconferință așa cum se prevede la paragraful „2-8

”

;

se mai menționează că „Statele

Membre pot, la discreția lor, aplica, de asemenea, prevederile acestui articol,

acolo unde este cazul și cu acordul autorităților lor judiciare competente, la

audierile care au loc prin videoconferință și care implică un inculpat”.

Astfel, în situația în care obiectul

apelului vizează situația de fapt ce trebuie stabilită în cauză, instanța de

prim control judiciar trebuie să depună diligențe pentru a asigura prezența

acuzatului în vederea audierii. Statul, are, așadar, obligația de a-l cita pe

acuzat pentru ca acesta să compară în fața instanței de apel (în acest sens, Hotărârea

din 14 februarie 2008, în cauza Sidorova (Adukevich) contra Rusiei, paragraf

27-30; hotărârea din 7 iunie 2007, în cauza

L

iuții

contra Republicii Moldova, paragraf 52).

Față de cele expuse, Înalta Curte, în

baza art. 385

1

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și intimatul

inculpat G.B. împotriva deciziei penale nr. 357/ A din 22 noiembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, va casa decizia atacată și va dispune

rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 548 din

23 iunie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, de Curtea de Apel

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București și intimatul inculpat G.B. împotriva Deciziei

penale nr. 357/ A din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, casează decizia atacată și dispune rejudecarea apelului declarat de

inculpat împotriva sentinței penale nr. 548 din 23 iunie 2011 a Tribunalului

București, secția I penală, de Curtea de Apel București.

Onorariul de avocat, în sumă de 50

lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor

aleși, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10

iunie 2013