ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1427/2020

Ședința publică din data de 8 iulie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2020 la data de 14.04.2020, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite la cererea creditoarei B. S.R.L. împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.11.2014, de BIN D..

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 4104/21.04.2020, Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov, reținând că debitorul are domiciliul în Germania, și că, deși s-a făcut referire la faptul că acesta ar avea reședința pe teritoriul României, în baza certificatului de înregistrare x emis de E. la data de 21.02.2018 valabil până la 20.02.2023, acest înscris nu este prezent în dosar, iar din înscrisurile ce însoțesc cererea de încuviințare a executării silite nu rezultă că debitorul are, la data sesizării organului de executare, reședința într-un loc ce ar putea determina competența teritorială a Judecătoriei Sibiu.

Cum domiciliul debitorului se află Germania, la data sesizării organului de executare, competența revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, dacă acestea se află în țară, în speță în Săcele, județul Brașov, localitatea aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brașov.

Prin sentința nr. 3015/22.06.2020, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat ivit conflictul și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că, în urma demersurilor efectuate din oficiu de Judecătoria Brașov, s-a constatat că debitorul C., cetățean german, deține certificat de rezidență cu valabilitate în perioada 21.02.2018-20.02.2023, adresa de rezidență declarată fiind în Cisnădie str. x, județul Sibiu.

Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți, noțiunea de domiciliu se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Astfel, întrucât debitorul C. are rezidența stabilită în Cisnădie, județul Sibiu, competența de soluționare aparține instanței în circumscripția căreia se află localitatea menționată, respectiv, Judecătoria Sibiu.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele argumente:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competență este reprezentat de interpretarea diferită pe care cele două instanțe, aflate în conflict, le-a dat noțiunii de domiciliu, din cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în contextul în care debitorul este cetățean străin, titular al certificatului de înregistrare x, emis de E. la data de 21.02.2018, valabil până la 20.02.2023.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Reiese, deci, că în materia executării silite, legiuitorul a înțeles să stabilească competența materială și teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar numai în situația în care acestea nu se află pe teritoriul României, competența aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Domiciliul este definit de art. 87 din C. civ. și reprezintă locul unde persoana fizică declară că își are locuința principală.

Pe de altă parte, fiecărui cetățean european îi este garantat dreptul de liberă alegere a domiciliului și de stabilire, conform art. 45 din Tratatul European privind Funcționarea Uniunii Europene, precum și toate drepturile conexe acestuia, potrivit art. 49 din Tratatul European privind Funcționarea Uniunii Europene. Astfel, cetățenii Uniunii au dreptul să se deplaseze și să locuiască unde doresc pe teritoriul statelor membre, printre care și dreptul de a-și stabili rezidența.

Noțiunea de rezident, în situația cetățenilor străini, este definită de art. 2 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul juridic al străinilor în România, potrivit căruia "rezident este străinul titular al unui permis de ședere temporară acordat în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

Fiind recunoscut de legislația română ca un document de identitate, apt să individualizeze persoana în raporturile sociale și juridice, adresa din cuprinsul certificatului de înregistrare poate fi asimilată domiciliului legal.

Prin cererea de executare silită formulată de executorul judecătoresc A. la cererea creditoarei B. S.R.L. împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.11.2014, de BIN D., s-a specificat că debitorul, deși cetățean german cu domiciliul în Germania, deține rezidență pe teritoriul României, în baza Certificatului de înregistrare x emis de E. la data de 21.02.2018, valabil până la data de 20.02.2023.

Urmare a verificărilor efectuate de către instanța care a constatat conflictul negativ de competență (Judecătoria Brașov), dând curs solicitării instanței, prin răspunsul de la dosarul acestei instanțe, Inspectoratul Județean de Poliție Sibiu a învederat că adresa de rezidență a debitorului C. este în județul Sibiu, orașul Cisnădie, str. x.

Întrucât adresa menționată este atestată prin Certificatul de înregistrare x emis de E. la data de 21.02.2018, valabil până la data de 20.02.2023, act emis în exercitarea dreptului de rezidență pe teritoriul României, Înalta Curte constată că dovada domiciliului debitorului în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ. a fost făcută, iar competența de soluționare a cauzei aparține instanței în circumscripția căreia se află respectiva adresă, în speță Judecătoria Sibiu.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință6 publică astăzi, 8 iulie 2020.