ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2275/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.05.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție anularea Ordinului 51/29.04.2015 și a Ordinului 172/17.04.2015 ambele emise de Procurorului Șef al DNA.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Ordinul 172/17.04.2015 s-a procedat la stabilirea unui venit lunar net în cuantum de 13.364 RON în loc de 14.088 RON cât avusese anterior invocându-se o adresă a Departamentului Economico Financiar Administrativ și un act de constatare al Curții de Conturi.

Contestația administrativă formulată de reclamant a fost respinsă prin Ordinul 51/29.04.2015

Reclamantul a afirmat că emiterea actelor s-a făcut cu interpretarea greșită a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 285/28.12.2010 în sensul că potrivit acestui articol ar fi trebuit majorată valoarea salariului exclusiv în raport de influența pe care majorarea cotei de contribuție de asigurări sociale de stat o avea asupra salariului.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 379 din 09.02.2016 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ATICORUPȚIE, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentului, majorarea reglementată de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 este influențată doar de majorarea cotei de contribuții individuale exprimată în procente din salariul de încadrare, fără a fi influențată de plafonarea bazei de calcul a cotei contribuției individuale de asigurări sociale.

Susține recurentul că prin Legea nr. 263/2010, doar baza de calcul a CIAS a fost plafonată la echivalentul sumei a cinci venituri medii brute pe țară. Cota de 10,5% a CIAS reprezintă un procent din salariul de încadrare și nu se poate confunda cu baza de calcul a acestei cote și, cu atât mai mult, nu poate fi confundată cu plafonarea la cinci venituri medii brute pe țară. Aceste noțiuni sunt diferite și au natură juridică diferită.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 31 mai 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Recurentul-reclamant susține că baza de calcul și cota de contribuție sunt noțiuni diferite și majorarea la care se referă art. 5 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 ar fi trebuit să țină seama doar de influența pe care o are majorarea cotei de contribuție nu și de plafonarea bazei de calcul.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 "Pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare se majorează valoarea soldei lunare/salariului lunar, determinată potrivit prezentei legi, astfel încât majorarea cotei contribuției individuale de asigurări sociale de stat, stabilită prin legea care reglementează sistemul unitar de pensii publice, să nu conducă la diminuarea sau creșterea venitului net realizat lunar din solde/salarii de aceste categorii de personal."

Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 "(3) Cotele de contribuții de asigurări sociale, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt:

a) 31,3% pentru condiții normale de muncă, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 20,8% datorate de angajatori;

b) 36,3% pentru condiții deosebite de muncă, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 25,8% datorate de angajatori;

c) 41,3% pentru condiții speciale și alte condiții de muncă, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 30,8% datorate de angajatori."

Art. 33 alin. (3) din legea nr. 263/2010 prevede că "(3) Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate fi mai mare decât valoarea corespunzătoare a de cinci ori câștigul salarial mediu brut."

Din economia dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că o cotă de contribuție nu poate avea nici o influență asupra unui salariu decât în strânsă legătură cu baza de calcul la care se aplică respectiva cotă.

Reducerea salariului net, pe care o compensează majorarea salariului lunar, este consecința aplicării unei cote de contribuție majorate la baza de calcul aferentă respectivei cote.

Cele două noțiuni nu se confundă. Pentru stabilirea salariului net cele două noțiuni sunt indisolubil legate.

În acord cu dispozițiile legale menționate, salariul lunar se majorează astfel încât majorarea cotei de contribuție să nu conducă la reducerea salariului net însă nu are în vedere, așa cum pretinde recurentul, un ipotetic salariu net care s-ar calcula prin aplicarea cotelor de contribuție la o altă bază de calcul decât cea reglementată prin același act normativ.

În concluzie, chiar dacă se face vorbire, în art. 5 alin. (1) doar de majorarea cotei de contribuție, s-a avut în vedere întreg mecanismul prin care o cotă de contribuție influențează salariul net respectiv prin aplicarea la baza de calcul stabilită de legiuitor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 379 din 09 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.