ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1936/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1936/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 aprilie
2008, reclamantul SC I.J.J Vrancea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC
C. SA, lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului sentinței nr. 324 din
26 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2519/105/2006,
în sensul de a se preciza perioada pentru care trebuie aplicată actualizarea
sumei datorate de pârâtă în raport cu rata inflației stabilită la momentul
efectuării plății efective.
Prin încheierea din 28 mai 2008, Tribunalul Prahova a
admis cererea formulată de petentul I.J.J. Vrancea și a dispus îndreptarea
erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 324 din data de 26
februarie 2007, pronunțate în Dosarul nr. 2519/2006 a Tribunalului Prahova, în
sensul că pârâta SC C. SA datorează reclamantei I.J.J. Vrancea suma de
166.869,73 lei, și nu suma de 160.869,73 lei, cum din eroare s-a trecut.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că
perioada pentru care creanța reclamantului se va actualiza este între data
pronunțării sentinței și data plății efective, întrucât chiar dacă debitul
principal a rezultat în urma raporturilor comerciale derulate în perioada 1
ianuarie 2003 - 1 martie 2004, la care se adăuga penalitățile de întârziere
calculate conform raportului de expertiză până la data de 28 februarie 2006,
totuși obligația privind plata actualizată s-a născut la momentul pronunțării
hotărârii.
Prin Decizia nr. 220 din 12 noiembrie 2008, Curtea de
Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a
respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva încheierii din 28
mai 2008 a Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a
reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a
dispozitivului sentinței nr. 324 din 26 februarie 2007, pronunțată de
Tribunalul Prahova, în temeiul art. 281 C. proc. civ. la cererea reclamantului
I.J.J. Vrancea, apreciind că actualizarea creanței poate fi făcută de la data
pronunțării sentinței și până la data plății efective.
Susținerea apelantului constând în aceea că actualizarea în
raport cu rata inflației este aceeași cu data începerii calculului
penalităților nu poate fi primită de instanța de apel, întrucât în acest mod ar
însemna să se completeze dispozitivul hotărârii, nu să le lămurească.
Dacă în hotărâre nu s-a precizat un alt termen, actualizarea
nu poate opera decât de la data pronunțării sentinței, dreptul născându-se la
data respectivă.
Din dispozitivul sentinței rezultă că suma ce va fi
actualizată în raport cu rata inflației este suma pe care pârâta a fost
obligată prin sentință să o achite reclamantului.
Dacă s-ar fi admis solicitarea reclamantului s-ar fi procedat
la cumulul penalităților de întârziere cu debitul actualizat, acest aspect
nefiind menționat în sentință.
Completarea hotărârii se putea solicita în termenul prevăzut
de art. 282
1
C. proc. civ., în timp ce pentru lămurirea
dispozitivului legea nu impune un termen expres în această privință, cererea
reclamantului vizând lămurirea dispozitivului.
Instanța a dispus actualizarea sumei pentru a determina
societatea pârâtă să se achite cât mai repede de prestația la care a fost
obligată, o interpretare în sensul celor solicitate de apelant conducând la
completarea dispozitivului sentinței și nu la lămurirea acesteia în sensul art.
281
1
C. proc. civ.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs
reclamantul petent I.J.J. Vrancea, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei
recurate, în sensul că, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că
perioada pentru care se calculează actualizarea sumelor datorate de SC C. SA,
în raport cu rata inflației, este de la data începerii calculului penalităților
până la data plății efective și nu de la data pronunțării sentinței la data
plății efective.
Recurentul - reclamant susține în esență că în mod nelegal
instanțele au apreciat că suma datorată de pârâtă se va actualiza cu rata
inflației pentru perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței și data
plății efective, atât timp cât data de începere a actualizării sumei datorate
cu rata inflației este aceeași cu data începerii calculului penalităților și nu
cu data pronunțării sentinței, având în vedere că actualizarea cu inflația
urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești și nu „cuantumul
penalităților de întârziere", cum eronat s-a reținut în decizia curții de
apel, în sensul susținerilor sale fiind și dispozițiile O.G. nr. 5/2001 privind
procedura somației de plată, precum și dispozițiile art. 371 C. proc. civ.,
care prevăd clar modul în care se face actualizarea drepturilor bănești.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea susținerilor recurentului - reclamant în
raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente în speță, precum
și de hotărârile pronunțate în cauză se constată următoarele:
Ambele instanțe au stabilit corect că perioada pentru care
creanța reclamantului se va actualiza este cuprinsă între data pronunțării
sentinței nr. 324 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Prahova și data plății
efective, întrucât chiar dacă debitul principal privește perioada 1 ianuarie
2003 - 1 martie 2004, iar penalitățile de întârziere au fost calculate conform
raportului de expertiză până la data de 28 februarie 2006, cu toate acestea
obligația privind plata actualizată se naște la momentul pronunțării hotărârii.
Aceasta deoarece, din examinarea dispozitivului sentinței
rezultă că suma ce va fi actualizată în raport cu rata inflației este suma pe
care pârâta a fost obligată să o achite reclamantului și, neprevăzându-se un
termen expres în acest sens în hotărâre, actualizarea nu poate opera decât de
la data pronunțării sentinței, dreptul născându-se la data pronunțării
acesteia.
Totodată, a aprecia în sensul susținerilor recurentului
- reclamant, potrivit cărora data actualizării în raport cu rata inflației este
aceeași cu data începerii calculului penalităților, ar însemna să se completeze
dispozitivul hotărârii și nu să fie lămurit acesta, cum s-a solicitat, ceea ce
este în mod evident inadmisibil.
În consecință, având în vedere că instanțele au făcut o
aplicare corectă a dispozițiilor art. 281
1
C. proc. civ. în cauză,
că au stabilit judicios că data actualizării sumei la plata căreia a fost
obligată pârâta către reclamant prin sentință este data pronunțării acestei
hotărâri și nu data începerii calculului penalităților și reținându-se că
recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică în condițiile art. 304 pct. 1
- 9 C. proc. civ., de natură să conducă la modificarea deciziei Curții de Apel,
aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul
reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul
I.J.J. Vrancea împotriva Deciziei nr. 220 din 12 noiembrie 2008 a Curții de
Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.