BACK TO RESULTS Înalta Curte de Casație și Justiție
Original source
ÎCCJ 11.06.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3240/2013

JUDGMENT
11.06.2013
CHAMBER
civil_1
Cite this case
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3240/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 871 din 10 iunie

2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte! acțiunea

formulată de reclamanta C.Z. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

A obligat

pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.000 euro, echivalentul în lei la

cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând

daune I morale pentru măsura administrativă cu caracter politic luată față de

reclamantă.

Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, prin Decizia nr. 80/ A pronunțată la 08 martie 2011 a respins, ca

tardiv, apelul declarat de reclamanta C.Z. împotriva sentinței tribunalului.

A admis apelul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva

sentinței civile nr. 871 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă.

A schimbat în

tot sentința sus menționată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva

Deciziei nr. 80/ A din 08 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a declarat recurs

reclamanta C.M. (în calitate de moștenitoare a defunctei C.Z.), criticând-o

pentru nelegalitate.

Recurenta-reclamantă susține că,

potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții

Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, iar

legislația și practica judiciară la momentul introducerii acțiunii au

îndreptățit-o a avea o „speranță legitimă

la recunoașterea dreptului la despăgubire, iar schimbarea cadrului legislativ

în cursul soluționării cauzei, introdusă anterior deciziei Curții

Constituționale, nu poate avea ca efect, soluția respingerii acțiunii ca

neîntemeiată, deoarece s-ar nesocoti astfel, principiile aplicării legii în

timp și principiul „speranței legitime

,

în sensul art. l din Protocolul nr. l la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Recursul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 mai 2011,

stabilindu-se termen de judecată la 20 martie 2012.

Prin

încheierea din 20 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a suspendat judecata recursului, constatând - în conformitate cu

dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. - că la strigarea pricinii nu s-a

prezentat niciuna din părți și nici nu s-a solicitat judecarea în lipsă.

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., la data de 18 aprilie 2013,

cauza a fost repusă din oficiu pe rol, cu citarea părților, pentru a se

verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform

acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept,

chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrarea din vina părții, timp

de 1 an.

Ca atare,

perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a

părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de

sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În

speță, din culpa recurentei, cauza a rămas în nelucrare, de la 20 martie 2012 -

data suspendării - nemaifiind îndeplinit nici un act de procedură.

În consecință,

se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul

declarat de reclamanta C.M., în calitate de moștenitoare a defunctei C.Z.,

fiind perimat.

LEGII

Constată

perimat recursul declarat de reclamanta C.M. în calitate de moștenitoare a

defunctei C.Z. împotriva deciziei nr. 80/ A din 8 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 iunie 2013.

§ Similar cases

Grouped by semantic similarity

5 cases
ÎCCJ 2011-05-24
0.95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5215/2012
localitate, dar și faptul că nu poate exista un echivalent pecuniar absolut al suferinței morale, iar faptul recunoașterii prin Legea nr. 221/2009 și prin Decretul-lege nr. 118/1990 a caracterului politic al măsurii reprezintă deja o import
ÎCCJ 2012-04-05
0.95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2549/2012
reclamantului nesuferind o condamnare, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri. În subsidiar, apelantul solicită reducerea cuantumul daunelor morale, acestea fiind, în opinia Ministerului Public
ÎCCJ 2013-03-05
0.95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 890/2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1428 din 20 octombrie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de recl
ÎCCJ 2011-06-07
0.95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3322/2012
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Sentința nr. 470 din 26 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta P.V. în contradic
ÎCCJ 2012-06-29
0.95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5071/2012
și Ministerului Public, și, pe fond, respingerea acțiunii, în condițiile în care se constată că, în speță, la data publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel
Sursă