ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2167/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2167/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 2 iunie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta Primăria Comunei

Știubieni – prin primar prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Botoșani a chemat în judecată pârâtele SC D.E. SRL Cătămărăști, în calitate de

cedent și SC E.S. SRL Suceava, în calitate de cesionar, pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se constate nulitatea contractului de cesiune de creanță

nr. 4232 din 16 octombrie 2008, încheiat între pârâte.

Prin așa numitele

„precizări la acțiune” depuse la 7 februarie 2010 și 4 octombrie 2010,

reclamanta invocând dispozițiile art. 132 C. proc. civ., a solicitat

constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr. 4232

din 16 octombrie 2008.

Prin nota de

concluzii depusă la 4 octombrie 2010, pârâta SC E.S. SRL Suceava a invocat

excepția decăderii reclamantei din dreptul de a face precizările la acțiune,

conform prevederilor art. 132 și art. 138 C. proc. civ., întrucât de acest

drept a mai uzat la termenul din 13 ianuarie 2010.

Tribunalul Botoșani,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1208

din 5 octombrie 2010 a respins, ca neîntemeiate, atât excepția invocată de

pârâtă cât și acțiunea formulată de reclamantă.

În motivarea

sentinței, față de excepția invocată, Tribunalul a reținut că prin

„precizările” formulate reclamanta, deși a invocat dispozițiile art. 132 C.

proc. civ. nu și-a întregit și nici modificat cererea de chemare în judecată,

ci doar a explicitat, în detaliu, motivele pentru care solicită constatarea

nulității contractului cesiunii de creanță.

Pe fondul cauzei s-a

avut în vedere că aspectele de nulitate invocate de reclamantă, și care vizează

lipsa calității de debitor cedat a Primăriei Știubieni, întrucât creanța

eventuală a cedentei SC D.E. SRL a existat față de Consiliul Local Știubieni și

nu față de Primăria Știubieni, fapt ce rezultă din contractele de achiziție

publică și că inexistența creanței nu constituie motive de nulitate a

contractului de cesiune de creanță încheiat între cele două pârâte, ci, ar

putea fi invocate ca motive de angajare a răspunderii cedentei, în condițiile

art. 1392 C. civ., într-o eventuală acțiune în răspundere, promovată de

cesionar.

În ce privește

nulitatea contractelor de cesiune de creanță, încheiate între SC D.E. SRL.

Cătămărăști Deal și SC C.F. SRL Roma, în calitate de cesionar, și Consiliul

Local Știubieni, în calitate de beneficiar, invocate de reclamantă, de

menționat că, acestea nu fac obiectul prezentului litigiu, în cauză fiind

analizate numai nulitatea contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16

octombrie 2008 încheiat între SC D.E. SRL. Cătămărăști Deal și SC E.S. SRL

Suceava.

În consecință,

instanța a reținut că, motivele invocate de reclamantă nu constituie motive de

nulitate a contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008,

acesta fiind valabil încheiat cu respectarea condițiilor de valabilitate

prevăzute de art. 948 C. civ. și art. 1391 și următoarele C. civ.

Apelul formulat de

reclamanta Primăria Comunei Știubieni împotriva acestei sentințe a fost respins

ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2011.

În argumentarea

acestei decizii instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut în mod

eronat că cedenta creditoare SC D.E. SRL a cedat creanța pe care o avea

împotriva debitoarei cedate urmare a vânzării autobasculantei marca DAF.

Astfel, așa cum reiese din contractul de cesiune de creanță nr. 4232 din 16

octombrie 2008 [art. 2 alin. (1)], dreptul de creanță al cedentei creditoare

rezultă din executarea contractelor nr. 181 din 21 ianuarie 2008, nr. 4961 din

11 octombrie 2007 și 1883 din 28 aprilie 2008 (filele 3-32 dosar fond) încheiate

cu debitorul cedat.

Cum cedenta datora

cesionarei prețul autobasculantei marca DAF înstrăinată prin contractul de vânzare

- cumpărare nr. 896 din 8 octombrie 2008, în vederea stingerii acestei

obligații, SC D.E. SRL a cedat creanța pe care aceasta o avea la rândul său

față de debitorul cedat, creanță ce își are izvorul în contractele arătate la

art. 2 alin. (1) al cesiunii de creanță.

Instanța de apel a

apreciat că, vânzarea de către SC D.E. SRL către Primăria Știubieni a

autobasculantei DAF prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 549 din 6 iunie

2008 pentru care cumpărătoarea a achitat suma de 485.529,81 lei prin O.P. nr.

265 din 13 iunie 2008 nu are relevanță, fiind străină raporturilor juridice

dintre părți ce s-au născut în temeiul contractului de cesiune nr. 4232 din 16

octombrie 2008 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 896 din 8 octombrie

2008.

Analizând motivul de

nulitate al contractului de cesiune de creanță invocat de reclamantă prin

raportare la situația de fapt instanța de apel a constatat că deși reclamanta

este un terț față de contractul de cesiune de creanță, întrucât aceasta a

invocat un caz de nulitate absolută (lipsa cauzei determinată de lipsa

obiectului contraprestației), față de calitatea sa de debitor cedat, aceasta

are legitimare procesuală, justificând un interes pentru atacarea acestui act

juridic.

Instanța de apel a

apreciat că nu se poate reține lipsa cauzei întrucât obiectul unei cesiuni de

creanță poate fi reprezentat de orice fel de creanță cum ar fi cele rezultate

dintr-un contract de achiziții publice (așa cum este cazul în speța de față),

cele afectate de modalități, precum și creanțele viitoare.

De asemenea, apelanta

reclamantă a precizat, referitor la lipsa cauzei, faptul că Primăria Știubieni

nu este parte contractantă în contractele de achiziție publică, obligația

acesteia fiind inexistentă.

Se poate observa că

cesiunea de creanță este acceptată de către Primăria Știubieni, iar contractele

de achiziție publică sunt încheiate de Consiliul local prin primarul M.I.S.,

reclamanta invocând inexistența obligației în sarcina sa.

Curtea a reținut că

această apărare nu poate fi primită față de dispozițiile art. 77 din Legea nr.

215/2001, din conținutul căruia se poate observa faptul că primăria nu este

definită de lege ca o persoană de drept public sau ca subiect de drept

administrativ de sine stătător, însă invocarea în cadrul prezentei acțiuni a

lipsei cauzei pentru inexistența obligației Primăriei Știubieni întrucât

formal, cesiunea de creanță a fost acceptată de primărie, în loc de consiliul

local, ar fi disproporționat față de împrejurarea că prin contractul de cesiune

de creanță s-a cedat creanța izvorâtă din 3 contracte de achiziție publică

valabil întocmite.

Mai mult, inexistența

cauzei pentru lipsa obligației are loc în cazul contractelor sinalagmatice

pentru lipsa obiectului contraprestației, însă, în contractul de cesiune de

creanță se poate observa că prin încheierea cesiunii de creanță cedentul a

cedat creanța sa împotriva debitorului cedat tocmai în vederea stingerii

datoriei pe care acesta o avea la rândul său față de cesionar. Astfel

cesionarul a înțeles să elibereze pe cedent de obligația de plată a

autobasculantei DAF, în schimbul cedării de către acesta din urmă a creanței pe

care acesta o avea de recuperat în baza contractelor de achiziție publică

enumerate la art. 2 alin. (1) din contractul de cesiune nr. 4232 din 16

octombrie 2008.

Apare ca evident

așadar că în cazul contractului de cesiune de creanță atacat cauza există,

reclamanta nerăsturnând prezumția instituită de dispozițiile art. 967 C. civ. Mai

mult, inexistența cauzei în cazul contractelor sinalagmatice pentru lipsa obiectului

contraprestației se raportează strict la părțile contractului, în speță

Primăria Știubieni neavând calitatea de parte a cesiunii de creanță, fiind terț

față de acesta, acceptarea cesiunii fiind făcută doar pentru opozabilitate. De

asemenea, apare ca evident că neacceptarea cesiunii de creanță de către

debitorul cedat (se invocă neacceptarea cesiunii de Consiliul local Știubieni,

ci de către Primăria Știubieni) are drept consecință inopozabilitatea cesiunii

față de debitorul cedat, iar nu nulitatea acesteia, debitorul cedat nefiind

parte a contractului.

Împotriva acestei

decizii reclamanta Primăria Comunei Știubieni a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs invocat, recurenta reclamantă a susținut că obligația din

contractul de cesiune nr. 4232 din 16 octombrie 2008 este fără cauză fiind

contractată în virtutea unei cauze inexistente întrucât Primăria Știubieni nu

avea și nici nu are calitatea de debitor al cedentului SC D.E.SRL nefiind parte

în contractele de achiziție publică de lucrări nr. 181 din 21 ianuarie 2008,

nr. 4961 din 11 octombrie 2007 și nr. 1883 din 29 aprilie 2008, creanța

eventuală a cedentului a existat față de Consiliul Local Știubieni și nu față

de Primăria Știubieni care constituie doar o structură funcțională lipsită de

personalitate juridică și fără patrimoniu.

Invocând

aplicabilitatea dispozițiilor art. 966 C. civ., recurenta a susținut că

obligația fiind inexistentă, contractul este lovit de nulitate absolută, în

cazul cesiunii unei creanțe eventuale sau viitoare obligația este condițională,

iar prin neîndeplinirea condiției obligația devine inexistentă pentru lipsă de

cauză.

Recurenta susține că

numai în măsura în care creanța eventuală se materializează în viitor într-o

creanță certă și reală, obligația își produce efecte. În cauză, întrucât

contratele de achiziție publică de lucrări au fost cesionate ulterior

încheierii contractului de cesiune de creanță, creanța eventuală a SC D.E. SRL

față de consiliul Local Știubieni a devenit irealizabilă prin neexecutarea de

către cedent a lucrărilor de achiziție publică, astfel încât a devenit

inexistentă pentru lipsă de cauză.

Cesiunea contractelor

de achiziție publică a fost determinată de imposibilitatea SC D.E. SRL de a mai

continua executarea lucrărilor ca urmare a declanșării procedurii insolvenței.

Invocând

aplicabilitatea dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001, conform cărora

primăria, ca structură funcțională din care face parte și primarul, duce la îndeplinire

hotărârile Consiliului local și cum Primăria Știubieni a încheiat contractul de

cesiune de creanță cu încălcarea competenței atribuționale, în lipsa unei

hotărâri a Consiliului local al comunei Știubieni, recurenta susține că,

contractul este nul.

Pentru aceste motive

recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a sentinței

instanței de fond în sensul constatării nulității absolute a contractului de

cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008 și repunerea părților în

situația anterioară.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata pârâtă SC E.S. SRL răspunzând motivelor de recurs

invocate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat

Potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere „când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii”.

Prin prisma acestui

motiv s-au pus în discuție aplicarea dispozițiilor art. 966 C. civ. și a

dispozițiilor art. 77 raportat la art. 21, art. 119-123 din Legea nr. 215/2001.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamanta Primăria comunei Știubieni a solicitat

constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr. 4232

din 16 octombrie 2008 contract ce are ca obiect cesiunea unei creanțe eventuale

ce ar rezulta din executarea contractelor de achiziție publică și lucrări nr. 181

din 21 ianuarie 2008, nr. 4961 din 11 octombrie 2007 și nr. 1883 din 29 aprilie

2008 încheiate între Consiliul Local al comunei Știubieni, în calitate de

achizitor și SC D.E. SRL Cătămărești Deal în calitate de executant.

Potrivit

dispozițiilor art. 966 obligația fără cauză sau întemeiată pe o cauză falsă ori

ilicită este lipsită de orice efect.

Motivul

de nulitate la care se raportează recurenta - reclamantă se regăsește printre

cauzele ce conduc la nulitatea absolută a actelor juridice care sancționează

nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes general.

Pentru

a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească, cumulativ,

următoarele condiții: să existe, să fie certă și să fie licită și morală

Potrivit

art. 948 C. civ. cauza licită constituie una dintre condițiile esențiale de

validitate a convențiilor.

Așa

fiind absența cauzei, falsitatea acesteia – în sensul neconcordanței cu

realitatea – ori caracterul său nelicit lipsesc de eficiență juridică

convenția, consecință consacrată în mod expres de art. 966 C. civ.

În cazul cesiunii

unei creanțe eventuale sau viitoare, obligația este condițională, iar prin

îndeplinirea creanței obligația devine inexistentă pentru lipsa de cauză.

Când

lipsa cauzei constă în lipsa contraprestației - la contractele sinalagmatice -

lipsește un element esențial al actului juridic, reclamanta răsturnând

prezumția instituită prin

art. 967

C. civ. Lipsa

cauzei atrage sancțiunea nulității absolute a contractului deoarece actul

încheiat este contrar normelor de drept stabilite pentru încheierea sa

valabilă.

În

cauză, întrucât contractele de achiziție publică de lucrări au fost cesionate

ulterior încheierii contractului de cesiune de creanță, creanța eventuală a SC D.E.

SRL față de Consiliul local Știubieni a devenit irealizabilă prin nerealizarea

de către cedent a lucrărilor de achiziție publică, astfel încât a devenit

inexistentă pentru lipsa de cauză.

În

speță, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul

că prin punerea în executare a sentinței nr. 583 din 26 martie 2009 a Tribunalului Suceava a fost achitată contravaloarea creanței anterior încheierii contractului

de cesiune de creanță, astfel încât între părți nu există raport obligațional

care să derive din contractul de cesiune de creanță.

În

consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va fi admis

recursul reclamantei, va modifica decizia recurată în sensul că va admite

apelul reclamantei și în consecință va schimba sentința instanței de fond în

sensul că va admite acțiunea și va constata nulitatea contractului de cesiune

de creanță nr. 4232 din 16

octombrie

2008.

Având

în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. intimatele pârâte vor fi obligate

la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta Primăria Comunei Știubieni prin Primar împotriva

deciziei nr. 5 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia

recurată în sensul că admite apelul reclamantei Primăria comunei Știubieni prin

Primar și în consecință:

Schimbă sentința nr. 1208

din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, în sensul că admite acțiunea și constată nulitatea

contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008.

Obligă intimatele

pârâte SC D.E. SRL prin lichidator Cabinet de Insolvență IPURL Botoșani și SC E.S.

SRL Suceava la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată către recurenta

reclamantă Primăria comunei Știubieni prin Primar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2011.