ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5112/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC ”M.” SA

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Vaslui, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-VS 832 din 30 iulie

2012, emisă de către pârâtă.

În motivarea cererii

s-a arătat că în perioada 10 martie 2011 - 24 iulie 2012, societatea a făcut

obiectul inspecției fiscale privind verificarea stării de fapt fiscale pentru

impozite directe și indirecte, în urma căreia a fost stabilită în sarcina

societății o obligație fiscală în sumă totală de 554.506 RON, reprezentând

diferențe de impozite stabilite în plus și accesorii ale acestora.

Reclamanta a arătat

că a formulat contestație împotriva Deciziei în discuție, contestație care nu a

fost soluționată de către pârâtă; că executarea silită a Deciziei contestate,

prin blocarea conturilor bancare ale societății, ar avea ca efect blocarea

financiară a acesteia, cu consecințe inclusiv în planul achitării altor datorii

fiscale la bugetul general consolidat; că motivele de natură a crea o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ au fost expuse în contestația

formulată la decizia de impunere.

Prin Sentința civilă

nr. 321 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC ”M.” SA și,

în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-VS

832 din 30 iulie 2012 emisă de pârâtă până la momentul soluționării pe fond a

cererii de anulare a acestui act administrativ fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a apreciat că reclamanta a prezentat instanței motive

serioase și pertinente care constau în principal în refuzul nejustificat al

organelor fiscale de a aprecia ca fiind nedeductibile anumite cheltuieli cu

transportul mărfurilor și cu consumul de materii prime, acestea reprezentând

aspecte care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ contestat.

Cât privește

îndeplinirea condiției pagubei iminente, argumentele invocate au fost, de

asemenea, apreciate ca fondate, dată fiind mărimea creanței fiscale stabilite

și impactul pe care plata acestei sume l-ar putea avea asupra desfășurării

activității economice a societății reclamante.

Împotriva Sentinței

nr. 321 din 19 octombrie 2012 a formulat recurs pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Vaslui, solicitând modificarea acesteia în sensul

respingerii cererii reclamantei SC M. SA ca neîntemeiată, pentru motive

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs s-a susținut, în esență, că hotărârea recurată nu cuprinde motivele

pe care se sprijină, făcând o referire lapidară și neclară la unele aspecte de

nelegalitate, și fără a soluționa excepția nemotivării acțiunii introductive de

instanță, ridicată de pârâtă prin întâmpinare.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Argumentele

recurentei sunt subsumate, în esență, motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Conform

jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil

presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,

să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse

și nu doar să reia pur și simplu concluziile uneia din părți sau ale instanței

inferioare.

Motivarea hotărârii

judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a

raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o

cerere de chemare în judecată.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța

de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea

convingerii sale.

Pe de altă parte, se

mai constată că intimata-reclamantă a expus, în cererea de chemare în judecată

și înscrisurile atașate acesteia, aspectele de fapt și de drept pe care se

întemeiază cererea sa, neputând fi reținute abateri la de dispozițiile art. 112

C. proc. civ.

În ceea ce privește

fondul cererii de suspendare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 215

alin. (2) C. proc. fisc. referitoare la suspendarea executării actului

administrativ fiscal, raportat la art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond”.

De asemenea, conform

art. 15 alin. (1) din același act normativ, „Suspendarea executării actului

administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele

prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru

anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate

dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula

odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la

soluționarea acțiunii în fond”.

Rezultă, așadar, că

suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea

cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a

actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă

prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și iminența

producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

În speță, nu se

contestă că intimata-reclamantă s-a adresat autorității fiscale cu cererea de

revizuire a actului administrativ a cărui executare solicită să fie suspendată.

Celelalte două condiții,

astfel cum rezultă din prevederile legale citate, se determină reciproc, logic

neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără existența pericolului

producerii unei pagube.

Astfel, în timp ce

condiția existenței unui caz bine justificat se deduce din complexitatea pe

care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condițiilor legale și

a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ

fiscal contestat (verificare ce nu poate fi realizată cu ocazia soluționării

cererii de suspendare), condiția referitoare la prejudiciu și la iminența

producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului

administrativ fiscal contestat, cu consecința imediată și directă a afectării

grave a activității intimatei-reclamante.

De asemenea, la o

examinare sumară a înscrisurilor depuse în probațiune, pot fi identificate

indicii de nelegalitate costând în adoptarea concluziilor și emiterea

constatărilor organului fiscal, cu luarea în considerare, selectiv, numai a

unor documente și înlăturarea, nejustificată, a altora, fără examinarea

înscrisurilor prezentate, atât în cursul inspecției cât și ulterior, în

termenul legal, de către intimata-reclamantă, raportat la criticile acesteia.

Este adevărat că

actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate dar la fel de adevărat

este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai

pentru a preîntâmpina eventualele consecințe grave în ce-l privește, se poate

adresa instanței pentru a obține suspendarea executării actului.

În acest sens sunt,

de altfel, și prevederile cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 din 13

septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei cu privire la

protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită

autorității jurisdicționale competente ca - atunci când executarea unei decizii

administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat,

persoanelor particulare cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecție

provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să

influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când

există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de

legalitate ale actului administrativ contestat.

Or, tocmai acestei

categorii de măsuri de protecție provizorie îi aparține și măsura suspendării

executării Deciziei de impunere nr. F-VS 832 din 30 iulie 2012 emisă de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui, pe care instanța de fond a

dispus-o prin încheierea recurată, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Față de

considerentele arătate și apreciind că nu sunt întemeiate criticile recurentei,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui împotriva Sentinței

civile nr. 321 din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM