ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din
25 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. 3043/2/2013 Curtea de Apel București
– Secția I Penală, pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect propunerea
Parchetului de prelungire a măsurilor preventive pe o perioadă de 60 de zile de
la data de 29 aprilie 2013 până la 27 iunie 2013, față de inculpata persoană
juridică SC C. SRL în temeiul art. 479
5
alin. (3)-(6) C. proc. pen.,
a admis sesizarea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de
Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.
A dispus prelungirea,
față de inculpata persoană juridică, SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E.
SPRL și prin mandatar special R.A., a următoarelor măsuri preventive:
suspendarea
procedurii de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice;
suspendarea
fuziunii, divizării sau reducerii capitalului social al persoanei juridice;
interzicerea
tuturor operațiunilor patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea
semnificativă a activului patrimonial sau insolvență persoanei juridice;
interzicerea de a
încheia acte juridice oneroase sau cu titlu gratuit, care au ca efect
înstrăinarea sau diminuarea activelor patrimoniale, pe o perioadă de 60 de
zile, de la data de 29 aprilie 2013 până la data de 27 iunie 2013, inclusiv.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut, în esență sunt îndeplinite cerințele
prevăzute de art. 479
5
, alin. (3), C. proc. pen., respectiv există
indicii temeinice că inculpata persoană juridică a comis fapta penală reținută
în sarcina acesteia, iar prelungirea măsurii preventive este necesară, pentru
buna desfășurare a procesului penal, apreciindu-se totodată că măsurile de
prevenție solicitate de procuror pentru prelungire, sunt în măsură să asigure
și stabilirea, în mod neechivoc, a întregii situații de fapt, în condițiile în
care, nici până la acest moment, parte dintre înscrisurile originale încheiate
între societățile comerciale implicate, nu au fost încă identificate, iar
inculpata persoană juridică – prin mandatarul său special, își menține poziția
procesuală anterioară de a nu face declarații.
Împotriva
susmenționatei încheieri a declarat recurs petenta, solicitând admiterea
acestuia, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii parchetului de
prelungire a măsurii preventive dispuse împotriva sa.
În
acest sens, a susținut că și judecătorul primei instanțe și procurorul au făcut
referire doar la o parte din probele de la urmărirea penală, nu și la cele care
contrazic referatul de propunere a măsurii preventive, făcând referire la
declarația autentică a lui S.S. care a dat o procură autentică unei persoane
din România și arătând că a depus atașat motivelor de recurs declarația
acestuia dată într-o comisie rogatorie într-un dosar conex și care contrazice
motivele pentru care în raport cu celelalte declarații ale sale s-a cerut
măsura extrajudiciară.
În
aceeași ordine de idei, a mai susținut că acesta a arătat că nu a cunoscut nici
o societate E., dar a semnat un contract de împrumut între „E.” și „F.” după
care a donat proprietatea acțiunilor la E., T.F. și G.A. fiind beneficiarii
reali ai SC E. LLC și SC F.
A mai arătat că la
dosar există chitanța de plată a expertului și din care rezultă că onorariul nu
a fost achitat de nici una din cele 3 persoane care s-au angajat să o facă, ci
a fost plătit de SC A. SA, astfel că expertiza s-a făcut fără ca onorariul să
fi fost achitat de persoana care trebuia să facă acest lucru.
În concluzie, în raport
de toate argumentele prezentate a arătat că indiciile și temeiurile reținute nu
sunt suficiente pentru prelungirea măsurii preventive.
Cu referire la
temeinicia măsurii preventive, a susținut că în încheierea atacată s-a reținut
că sunt temeinice măsurile preventive dispuse împotriva sa. Or, în raport de
adresa din data de 3 martie 2011, se impune casarea acestei încheieri și modificarea
măsurii.
În acest sens a
susținut că potrivit certificatului de înmatriculare, societatea C. a fost
înființată la data de 4 ianuarie 2011,
potrivit
adresei de la O.C.S.B. din data de 3 martie 2011,
iar faptele de spălare
de bani au fost
săvârșite în anul 2010,
deci nu există legătură de cauzalitate între
existența firmei și faptele
cercetate.
De
asemenea, a mai arătat că eficiența juridică urmărită prin prelungirea acestei măsuri
preventive
este
zero, întrucât efectele nu se pot produce, din 2 motive și anume: lipsa
disponibilului bănesc la 03 martie 2011 și hotărârea judecătorească de
întoarcere a
executării, precizând totodată
că există dosar de insolvență și reorganizare judiciară a
SC C.,
existând mandatar special și administrator judiciar.
Recursul este
nefondat.
Analizând încheierea
atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că prin
propunerea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24 aprilie
2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe
infracțiunilor de corupție a solicitat prelungirea, față de inculpata -
persoană juridică SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL și prin
mandatar special R.A., pe o perioadă de 60 de zile, de la 29 aprilie 2013 până
la 27 iunie 2013 inclusiv, a măsurilor preventive vizând suspendarea procedurii
de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice, suspendarea fuziunii, a
divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice,
interzicerea tuturor operațiunilor patrimoniale specifice, susceptibile de a
antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvența
persoanei juridice, interzicerea de a încheia acte juridice oneroase sau cu
titlu gratuit, care să aibă ca efect înstrăinarea activelor patrimoniale sau
diminuarea acestor active.
În motivarea
propunerii
s-a
arătat că, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 30
octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, s-a
dispus, față de inculpata-persoană juridică SC C. SRL, prin administrator
judiciar G.G.E. SPRL și prin mandatar special R.A., luarea măsurilor preventive
menționate în referatul parchetului.
De asemenea, s-a
arătat că, prin rezoluția din data de 28 aprilie 2011, a fost pusă sub
învinuire persoana juridică SC C. SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
spălare de bani în formă continuată, prev. și ped. de art.
23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar, prin ordonanța
din data de 08
iulie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceeași
persoană juridică.
S-a susținut că și la
acest moment procesual se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurilor
preventive, context în care s-a apreciat necesară prelungirea acestora, în
vederea îndeplinirii scopului prevăzut de lege și a bunei desfășurări a
procesului penal.
Astfel, în baza
ordonanței nr. 3179/P/2007, din data de 21 martie 2008 a Parchetului de pe
lângă Tribunalul București, în registrul acționarilor SC A. SA a fost
înregistrat sechestrul asigurator asupra unui număr de 702.609 acțiuni emise de
SC A. SA, deținute de SC E. LL.
Sub aspectul
împrejurărilor faptice ale cauzei s-au stabilit următoarele aspecte
infracționale:
Inculpatul S.C. nu a
putut face dovada unei procuri speciale din partea F.T. LTD, pentru
înstrăinarea pachetului de 75,5% acțiuni din capitalul social al SC A. SA și a
primirii plății contravalorii pachetului de acțiuni, din partea așa-zisului
cumpărător P. LLC.
De asemenea, s-a
constatat că nici unul dintre titlurile privind înstrăinarea celor 75,5%
acțiuni ale SC A. SA, respectiv contractul de cesiune din 16 iunie 2007 dintre
F.T. LTD și P. LLC, actul adițional la acest contract din 16 iunie 2007 nu
există în original la dosar. Deși s-au efectuat mai multe percheziții și
documentele au fost solicitate prezumtivilor cumpărători și inclusiv executorului
judecătoresc care a semnat procesul-verbal din 30 aprilie 2010, nu au fost
obținute în original, suspectându-se că au fost semnate fără drept.
Cât privește firmele
implicate și puse sub învinuire, respectiv SC A. SA, CDG I. SRL, C. SRL, F.F. M.I.
SRL, BGA I.E. SRL, prin inculpații în cauză, se reține că au acționat concertat
pentru ca, prin operațiuni fictive să devalizeze SC A. SA. Activitățile au
privit, pe lângă intrarea în posesie și deținerea controlului asupra celor
75,5% acțiuni ale SC A. SA și activități de emitere a unor bilete la ordin,
care au stat la baza deposedării societății de o parte din activele deținute,
cu referire la cele trei terenuri din București și din Snagov, jud. Ilfov, puse
sub sechestru. Aceste active se află, în prezent, în posesia
inculpatei-persoană juridică C., context în care s-a apreciat că singura
modalitate de conservare a condițiilor necesare tragerii la răspundere penală
este prelungirea măsurilor preventive, anterior dispuse.
Pe de altă parte, s-a
arătat că există indicii că, în prezent, activele societăților sunt supuse unui
proces intens de degradare cu scopul maximizării profiturilor obținute de pe
urma infracțiunilor de prejudiciu deduse cercetării, iar așa-zisa activitate de
dizolvare/lichidare a persoanelor juridice inculpate are ca unic scop radierea
societăților pentru ca acesta să nu răspundă penal și civil.
Pentru aceste motive
și în vederea finalizării expertizei financiar-contabile dispusă prin rezoluția
din 26 octombrie 2012, cu privire la care s-a menționat că prin procesul-verbal
din data de 22 aprilie 2013 i s-au predat expertului mai multe înscrisuri
(rulaje și înscrisuri, adrese O.C.P.I., ș.a.) solicitate anterior, situație în
care termenul de finalizare a raportului de expertiză ar putea fi data de 30
mai 2013. Se mai arată că prin procesul verbal din data de 23 aprilie 2013 s-a
consemnat poziția anterioară a inculpatei persoană juridică, prin mandatarul
special, în sensul de a nu face declarații.
În referatul parchetului
se mai menționează faptul că prin rezoluția din data de 11 martie 2013, la
prezenta cauză a fost conexat și denunțul numitului M.V., iar prin rezoluția
din data de 22 februarie 2013, s-a conexat la prezenta cauză și plângerea
penală formulată de numitul C.D.D. împotriva numitului M.I.
În vederea
soluționării cauzei, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 287/P/2010.
În această succesiune
logico-juridică, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a
apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 479
5
alin. (3)
C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpata persoană
juridică a comis fapta penală reținută în sarcina acesteia, iar prelungirea
măsurii preventive este necesară, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cu
referire la motivele de recurs invocate de recurenta inculpată persoană
juridică, Înalta Curte constată că acestea au fost anterior susținute și în
fața primei instanțe care a motivat amplu și pertinent respingerea acestor
apărări.
Astfel,
în ce privește condiția referitoare la indiciile temeinice, în sensul
art. 143, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art.
68
1
C. proc. pen.,
s-au avut în vedere contractul de cesiune
acțiuni din 16 iunie 2007, încheiat între SC „F." Trading Limited, prin reprezentant
S.C., și SC „P." L.L.C., Washington D.C., prin reprezentant M.V., cu actul
adițional și cu contractul de garanție reală mobiliară, declarațiile din data
de 24 septembrie 2007 ale martorilor S.S. și E.A., reprezentanții legali ai SC
„F.” Trading Limited, care au arătat că nu au încheiat nici un contract de
cesiune acțiuni cu
SC „P.” L.L.C.,
Washington D.C., pe care nu o cunosc, și că au emis un
mandat general
către numitul S.C., care nu avea nici un fel de împuternicire de a se angaja în
acțiuni financiare sau patrimoniale în numele și pe seama SC „F.” Trading
Limited, astfel că nu putea primi vreun preț de la SC „P." L.L.C.,
Washington D.C., adresa Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării
Banilor, prin care sunt detaliate operațiunile frauduloase între o serie de
societăți comerciale, printre care societățile comerciale inculpate,
declarațiile părții vătămate M.I.,
fratele
inculpatului M.V., prin care a arătat că inculpatul M.V. a
controlat și
a intervenit în activitatea comercială a SC „F.F.M.I.” SRL, întocmind
înscrisuri frauduloase.
Sub
aspectul necesității prelungirii măsurilor de prevenție, avându-se în vedere
probele administrate până la acest moment procesual, s-a constatat multitudinea
unor acte juridice succesive de natură fictivă, încheiate între diverse
societăți comerciale care au aceiași reprezentanți, tocmai în vederea pierderii
caracterului ilicit al dobândirii pachetului majoritar de acțiuni, de 75,5%, la
SC „A.” SA și executării silite frauduloase a SC „A.” SA, falimentată inclusiv
prin activitatea infracțională a propriilor reprezentanți. Se constată că, din
datele existente până în acest moment al urmăririi penale, s-a stabilit că, în
prezent, SC „P.” L.L.C., Washington D.C. deține pachetul majoritar de acțiuni,
de 75,5%, la SC „A.” SA, dar, în același timp, inculpata SC „C.” SRL, la care
numitul Z.A. este asociat unic și administrator, deține un pachet de acțiuni de
95% la SC „B.I.E.” SRL, care, la rândul său, deține 100% din acțiunile la SC „F.F.M.I.”
SRL, care deține 50% din acțiunile la SC „C.I.” SRL, în timp ce 50% din acțiuni
sunt deținute de C.E.E.R.E.S. BV, iar SC „C.I.” SRL deține 9,99% din acțiunile
la SC „A.” SA.
Totodată, în cauză,
pentru lămurirea tuturor aspectelor de natură patrimonială s-a dispus efectuarea
unei expertize financiar contabile, care să clarifice toate aspectele legate de
istoricul acțiunilor SC A. SA, valoarea activelor transferate din patrimoniul
SC A. SA, din anul 2007, până la zi și realitatea titlurilor care au stat la
baza grevării patrimoniului SC A. SA de anumite datorii, respectiv realitatea
actelor oneroase prin care, din anul 2007 au ieșit din patrimoniul acestei
societăți, aceste active. Această expertiză este o lucrare de amploare, având
în vedere și complexitatea cauzei, iar la data de 22 aprilie 2013 s-au depus la
expert înscrisurile solicitate anterior, după cum, la prezenta cauză s-au
conexat alte plângeri și denunțuri (după soluția de prelungire dispusă
anterior), și, cum activele asupra cărora s-a instituit sechestrul se află în
posesia inculpatei persoane juridice SC „C.” SRL, este justificată luarea unor
măsuri procesuale care să asigure conservarea acestor active.
Așa după cum și prima
instanță a reținut, împrejurarea relevată de către inculpată prin mandatar, în
sensul că procedura de reorganizare judiciară a societății-inculpate a fost
suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei penale, a mai fost
examinată și nu poate constitui un temei pentru paralizarea cererii de față,
suspendarea invocată fiind dispusă într-o cauză civilă, supusă altor
reglementări procesuale, iar prin raportare la exigențele art. 479
5
C.
proc. pen., în mod corect s-a apreciat că această dispoziție este insuficientă
pentru a se
asigura, în mod real, rămânerea
în ființă, ca entitate de drept privat, a persoanei
juridice, pentru a
se evita diminuarea patrimoniului acesteia ori divizarea/dizolvarea sa.
De asemenea,
împrejurarea întoarcerii activelor (dobândite pe calea executării silite de
către societatea inculpată) în patrimoniul SC A. SA ca efect al anulării
actului de adjudecare, nu poate conduce la modificarea temeiurilor care
justifică prelungirea măsurilor preventive, deoarece măsurile preventive au un
scop preponderent preventiv - acela al împiedicării sustragerii persoanei
juridice de la urmărire penală sau judecată, iar nu unul asigurător.
Pe cale de
consecință, în lumina argumentelor anterior expuse, Înalta Curte constată că în
mod corect s-a apreciat că măsurile de prevenție solicitate de procuror pentru
prelungire, sunt în măsură să asigure și stabilirea, în mod neechivoc, a
întregii situații de fapt, în condițiile în care, nici până la acest moment,
parte dintre înscrisurile originale încheiate între societățile comerciale
implicate, nu au fost încă identificate, iar inculpata persoană juridică - prin
mandatarul său special, își menține poziția
procesuală anterioară de a nu face
declarații.
Ca atare, având în
vedere și necesitatea finalizării actelor de urmărire penală indicate în
referatul procurorului, se constată că măsurile preventive a căror prelungire
s-a solicitat sunt justificate de motive pertinente și necesare pentru
lămurirea deplină a situației de fapt și pentru buna desfășurare a urmăririi
penale, astfel că în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că
în
mod corect s-a dispus de către Curtea de
Apel București – Secția I penală prelungirea, față de
inculpata persoană
juridică, SC „C."” SRL, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL și prin
mandatar special R.A., a măsurilor preventive astfel cum au fost enumerate în
încheierea pronunțată.
Ca
atare, încheierea
pronunțată la 25 aprilie 2013 este legală.
Pentru considerentele
expuse, recursul declarat de inculpata persoană juridică SC C. SRL prin A.J.G.G.E.
SRL și prin mandatar special R.A. nefiind fondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C.
proc. pen., persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E.
SRL și prin mandatar special R.A. va fi obligată la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpata persoană juridică SC
C.
SRL prin Administrator Judiciar General G.E.
SRL și prin mandatar special
R.A.
împotriva încheierii
din data de 25 aprilie 2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală,
pronunțată în dosarul
nr.
3043/2/2013
(1380/2013).
Obligă
recurenta persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E.
SRL și prin mandatar special R.A. la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 2 mai 2013.