ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1919/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul

Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 5238 din 3 octombrie 2011, a respins acțiunea promovată de

reclamanta T.D., cu motivarea că nu s-a probat în niciun fel nici existența și

întinderea prejudiciului și nici existența raportului de cauzalitate între

presupusele fapte ilicite și prejudiciu, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 998-999 C. civ.

Prin decizia

civilă nr. 42/2012 de Ia 1 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamanta T.D.,

reținând că daunele materiale nu pot fi pretinse întrucât nu s-a dovedit că

prezența ipotecii în cartea funciară a constituit motivul pentru care vânzarea

nu a putut fi finalizată, iar cu privire la daunele morale, fapta ilicită nu

poate consta în valorificarea drepturilor creditorului ipotecar.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta T.D. a declarat recurs solicitând, în principal,

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel, iar, în subsidiar, modificarea deciziei și

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, invocând drept motiv de nelegalitate

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, reclamante a învederat că ambele hotărâri sunt nelegale în

privința temeiurilor de drept invocate, rețînându-se în mod eronat că

înscrierea ipotecii sau încercarea de valorificare a creanței împotriva

debitorului nu ar fi cauzat nici un prejudiciu.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat

pentru următoarele motive:

Pentru a fi

în situația reglementată de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. indicat ca motiv de

recurs se impune existenta unor contradicții între considerente și dispozitiv

sau o contradicție între considerente, textul neavând în vedere existența unei

contrarietăți între considerentele hotărârii recurate și argumentele

reclamantei, așa cum în mod eronat susține aceasta.

Cu privire la

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu s-au indicat

considerentele pentru care instanța ar fi schimbat natura sau înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecații, aducând, astfel,

atingere principiului conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege

între părțile contractante.

Recurenta nu

a arătat în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, respectiv

a contractului de ipotecă, pretins realizată de instanța de apel, aceasta

semnând în fața notarului public contractul de garanție reală imobiliară prin

care a fost constituit un drept de garanție, care îndreptățește banca să ceară

executarea silită a bunului, în cazul în care societatea împrumutată nu își

îndeplinește obligațiile contractuale.

În ceea ce

privește motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9, criticile

aduse reprezintă, în fapt, o reiterare a motivelor de apel, solicitându-se o

rejudecare pe fond a cauzei ceea ce nu este admisibil în raport de caracterul

nedevolutiv al recursului.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de

reclamanta T.D. împotriva deciziei civile nr. 42/2012 de la 1 martie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta T.D. împotriva deciziei civile nr. 42/2012 de

la 1 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 16 mai 2013.