ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 790/2024

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2022, pe rolul Tribunalului București – secția a VII-a civilă, sub nr. x/2022, creditorul A. a formulat contestație împotriva tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei B. S.A., în ceea ce privește înscrierea creanței creditorilor C. și D..

La data de 25 februarie 2022 a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2022 contestația formulată de către creditorul A., împotriva tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei în ceea ce privește înscrierea creanței creditorilor C. și D..

Prin încheierea din 8 aprilie 2022, instanța a conexat dosarul nr. x/2022 la dosarul nr. x/2022.

În ședința publică din 20 mai 2022 instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția lipsei de interes a contestatorului și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. S.A.

Tribunalul București – secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 2983/17.06.2022, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. S.A., ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei interesului creditorului A. în formularea contestației și a respins contestația, ca lipsită de interes.

Împotriva sentinței nr. 2983/17.06.2022, precum și a încheierii de ședință din 15 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul București – secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 5 și pct. 9, precum și art. 304

1

din C. proc. civ. de la 1865, a formulat recurs contestatorul A., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și a hotărârii atacate, întrucât prin această hotărâre nu este motivată excepția lipsei de interes a creditorului, este nelegală și netemeinică, fiind motivată lapidar.

Prin decizia nr. 973/R-C din 26 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes în formularea recursului declarat de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 2983 din 17 iunie 2022, precum și a încheierii de ședință din 15 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul București – secția a VII-a civilă, precum și ca nefondat acest recurs, în contradictoriu cu intimatele B. S.A, prin lichidator judiciar E. S.P.R.L., C. și D..

În motivare, Curtea de Apel Pitești a reținut că prin recursul formulat, în esență, recurentul a arătat că în mod greșit tribunalul a admis excepția lipsei de interes în formularea contestației la tabel, întrucât, procedura insolvenței fiind una colectivă, concursuală și egalitară, toți creditorii își justifică interesul, până la închiderea procedurii. Astfel, în opinia recurentului, câtă vreme este înscris în tabelul de creanțe, are interes în formularea acțiunii.

Prin sentința atacată, Tribunalul București a reținut că, de vreme ce creanța recurentului, în calitate de creditor salarial, potrivit planului de distribuire din data de 26 mai 2021, urmează a fi plătită în integralitate, nu mai are niciun interes în contestarea tabelului de creanțe, prin referire la creanța altui creditor.

În conformitate cu art. 75 din Legea nr. 85/2006 și relativ la principiile invocate de recurent, curtea de apel a reținut că prin caracterul colectiv al procedurii insolvenței se înțelege că în urma deschiderii procedurii, orice urmărire silită individuală încetează, toți creditorii debitorului față de care s-a dispus deschiderea acestei proceduri urmând să se reunească într-o singură procedură comună.

Având în vedere trăsăturile procedurii insolvenței (caracterul concursual și egalitar) în acord cu statuările judecătorului sindic, curtea de apel a constatat că odată ce în privința recurentului s-a prevăzut potrivit planului de distribuire achitarea în integralitate a creanței sale, acesta nu poate obține niciun folos practic din înlăturarea creanței altui creditor, întrucât, în mod evident, situația creanței sale rămâne neschimbată, indiferent de rezultatul contestației. Ca atare, principiile care guvernează procedura insolvenței, invocate prin cererea de recurs, nu au consecința și înțelesul susținut de recurent, creditorii neputând acționa decât în apărarea unui interes personal, care se răsfrânge asupra acestora. Condiția caracterului personal al interesului este una esențială și inexpugnabilă.

În cursul judecății în recurs, recurentul a mai susținut, printre altele, faptul că interesul său rezultă și din calitatea sa de acționar, interesat fiind de dobândirea bunurilor rămase în urma închiderii procedurii. Relativ la acest motiv, debitoarea, prin lichidator, a invocat imposibilitatea completării motivelor de recurs în afara termenului de declarare a recursului. În acest sens, curtea a reținut dispozițiile art. 304 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 potrivit căruia, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs". Așadar, motivul nou invocat peste termenul de declarare a recursului nu poate fi analizat. Totuși, curtea a apreciat că interesul invocat trebuie să fie unul născut și actual, nu eventual, or, posibilitatea ca în urma închiderii procedurii să mai rămână bunuri care să revină acționarilor este incertă, cu atât mai mult cu cât existența creanțelor defavorizate indică existența unui patrimoniu inferior valoric sumei creanțelor înscrise la masa credală. De asemenea, modul în care lichidatorul judiciar efectuează operațiunile de lichidare și distribuire a sumelor rezultate excedează în mod evident prezentul cadru procesual, limitat la condițiile de contestare a tabelului de creanțe.

Un argument suplimentar reținut de curtea de apel a fost în sensul că și dacă judecătorul sindic ar fi apreciat că recurentul are interes în formularea contestației, sfera de aplicare a dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 este strict condiționată de ipotezele prevăzute de legiuitor, descoperite ulterior întocmirii tabelului preliminar. Or, prin contestația formulată, recurentul nu a invocat niciun motiv susceptibil de a fi încadrat în dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, fiind susținute doar chestiuni ce puteau fi cunoscute la data întocmirii tabelului preliminar de creanțe (lipsa capacității de folosință a Direcției de Remediere și Recuperare Iași, potrivit legii; întinderea creanței contestate). Or, aplicarea dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 implică lipsa oricărei culpe în identificarea cu întârziere a motivului.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și anularea deciziei nr. 973/R-C din 26 octombrie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Revizuentul a susținut că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică altor hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul București și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a constatat că acesta are interes în formularea de cereri și contestații în dosarul de faliment nr. x/2012 al debitoarei B. și în dosarele asociate acestuia.

În acest sens, revizuentul a enumerat următoarele hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul București: încheierea din 20.01.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, încheierea din 03.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, încheierea din 03.02.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, încheierea din 20.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, încheierea din 20.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, încheierea din 20.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, precum și sentința civilă nr. 3772/22.09.2023, prin care Tribunalul București a respins pe fond contestația formulată de A., iar nu pe excepția lipsei de interes.

De asemenea, revizuentul a indicat decizia civilă nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, precum și hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021, în dosarul nr. x/2021, în dosarul nr. x/2021 și în dosarul nr. x/2021.

Revizuentul a invocat faptul că, prin decizia a cărui revizuire o solicită, Curtea de Apel Pitești a ignorat că, după pronunțarea sentinței recurate în prezenta cauză, Tribunalul București și-a schimbat practica judiciară pe acest incident procedural și a respins toate excepțiile invocate în alte dosare, până la soluționarea irevocabilă a cererii de recurs formulate în dosarul nr. x/2021.

A menționat că dosarul nr. x/2021 se află în recurs, la Curtea de Apel București, iar judecata cererii de recurs a fost suspendată pentru judecarea unei cereri de strămutare, iar după soluționarea acesteia, cauza încă nu a fost repusă pe rol de Curtea de Apel București.

Or, având în vedere că instanța de fond care a pronunțat sentința recurată a constatat că nu își poate întemeia o hotărâre judecătorească pe soluția provizorie pronunțată în dosarul nr. x/2021 și și-a schimbat practica judiciară, solicită Înaltei Curți să constate caracterul nelegal și nefondat al deciziei atacate în prezenta cauză cu cerere de revizuire.

A arătat că, prin decizia a cărui revizuire o solicită, instanța de recurs a reținut în mod nelegal că motivul de recurs privind calitatea sa de acționar al B., calitate din care consideră că justifică de asemenea un interes în cauză, este un motiv de recurs care nu a fost indicat în declarația de recurs.

La momentul formulării contestației, dar și al cererii de recurs în dosarul nr. x/2022, revizuentul arată că a formulat ambele cereri având în vedere tripla calitate pe care o are în dosarul de faliment al B., respectiv de creditor salariat, acționar și soț al acționarului majoritar F..

A menționat și faptul că, pe lângă calitatea de creditor salarial are și calitatea de acționar al B., iar potrivit art. 133 din Legea nr. 85/2006, după plata întregii mase credale, bunurile debitorului trec în proprietatea acționarilor, astfel că are interes în a contesta măsurile lichidatorului judiciar.

Așadar, rezultă că dreptul său de a primi activele debitorului după lichidare este un drept legal, prevăzut de lege și nu trebuia indicat în mod expres în contestație sau în recurs, cum în mod eronat a reținut instanța de recurs.

Mai mult, prin decizia instanței de recurs, Curtea de Apel Pitești nu a analizat motivul de recurs privind situația revizuentului de soț al acționarului majoritar, F., care deține 85% din capitalul social al B., aceștia fiind căsătoriți sub regimul comunității legale de bunuri.

Întrucât aceste acțiuni au fost dobândite de acționarul majoritar în timpul căsătoriei cu revizuentul, rezultă că bunurile și sumele care se vor distribui de lichidatorul judiciar după plata masei credale, sunt bunuri comune în devălmășie ale soților A., în cote egale de 50% din sumele sau bunurile ce vor fi distribuite acționarului majoritar.

Totodată, consideră că instanța de recurs a ignorat total faptul că în cadrul dosarului nr. x/2021, hotărârea instanței de fond poate fi casată, iar planul de distribuire poate fi anulat în calea de atac a recursului.

Revizuentul susține faptul că planul de distribuire nr. 1737/26.05.2021, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 9647/02.06.2021 nu reprezintă o plată efectivă a creanței pe care o deține, ci constituie o propunere de distribuire, care este afectată de o condiție suspensivă ca acest act de procedură să nu fie anulat în instanță, în dosarul nr. x/2021.

Or, cât timp lichidatorul judiciar nu a făcut plata efectivă a creanței și nu a întocmit un tabel de creanțe actualizat, revizuentul apreciază că are, în continuare, un interes actual pentru a formula cereri și contestații în dosarul de faliment al debitoarei B..

Astfel, în dosarul nr. x/2021, există în continuare șanse reale ca în calea de atac formulată, planul de distribuire să fie anulat, deci, inclusiv propunerea de plată a creanței salariale deținute de revizuent.

Revizuentul arată că, admițând excepția lipsei de interes prin raportare la o hotărâre judecătorească care nu a rămas irevocabilă, instanța de fond, dar și instanța de recurs i-au încălcat următoarele drepturi: dreptul la un proces echitabil, dreptul la judecata cauzei de către o instanța independentă și imparțială, dreptul de acces la un recurs efectiv.

Prin decizia a cărui revizuire o solicită, Curtea de Apel Pitești a stabilit în fapt că, pentru revizuent, calea de atac a recursului reprezintă doar o formalitate, o posibilitate iluzorie pentru a obține o soluție favorabilă în dosarul nr. x/2021.

Mai mult, Curtea de Apel Pitești a menținut sentința pronunțată de prima instanță, Tribunalul București – secția a VII-a civilă, deși creanța nu i-a fost achitată în mod efectiv și nici nu a fost radiată din tabelul definitiv de creanțe și din contabilitatea debitoarei. În concluzie, având în vedere că nu a fost plătită în mod efectiv de lichidatorul judiciar creanța salarială pe care o deține și că hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2021 nu este definitivă, revizuentul solicită Înaltei Curți să constate că decizia civilă a cărei revizuire o solicită este nelegală.

Revizuentul a solicitat și suspendarea executării deciziei atacate, cerere care, prin încheierea din 21 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost anulată, ca netimbrată.

Analizând hotărârea atacată în limitele motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile legale care reglementează revizuirea, cale extraordinară de atac, sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Din interpretarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, se constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, temei de drept pe care revizuentul își întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri definitive date de o instanță de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin revizuirea de față se invocă incidența ipotezei prevăzute la art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 prin încălcarea autorității de lucru judecat a mai multor încheieri de ședință, sentințe și decizii pronunțate în dosare asociate dosarului nr. x/2012 al Curții de Apel București, având ca obiect procedura de insolvență a debitoarei B. S.A, precum și în căile extraordinare de atac, fiind indicate mai multe dosare în care ar fi fost pronunțate soluții potrivnice.

Revizuentul susține că, în speță, chestiunea invocată a avea autoritate de lucru judecat reiese din faptul că pe rolul Curții de Apel București există dosarul nr. x/2021 având ca obiect contestația la raportul asupra fondurilor și planul de distribuire prin care a fost prevăzută plata în integralitate a creanței salariale cu care revizuentul figurează în tabelul de creanțe, dosar ce nu a fost soluționat în mod irevocabil, existând, totodată, hotărâri/încheieri prin care a fost respinsă excepția lipsei de interes a contestatorului raportat la împrejurarea că acest dosar nu a fost soluționat în mod definitiv.

Se constată că prin sentința civilă nr. 1439/25.03.2022, pronunțată în dosar nr. x/2021, instanța a admis excepția lipsei interesului contestatorului A.. A respins contestația formulată de către contestatorul A. împotriva raportului asupra fondurilor și planului de distribuire, în contradictoriu cu debitorul prin lichidatorul judiciar și creditorii intimați ca lipsită de interes.

În situația dedusă judecății, prin decizia nr. 973/R-C/26.10.2023 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. x/2022 s-a respins recursul formulat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 2983 din 17 iunie 2022, precum și a încheierii de ședință din 15.06.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă. De asemenea, Tribunalul București – secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 2983/17.06.2022, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. S.A., ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei interesului creditorului A. în formularea contestației și a respins contestația, ca lipsită de interes.

Prin urmare prin decizia nr. 973R-C/26.10.2023 a Curții de Apel Pitești au fost analizate doar motivele de recurs invocate prin cererea de recurs și care priveau soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei de interes.

Or, în acest context, reiese că prin hotărârea instanței de recurs, a cărei revizuire se solicită, nu s-a analizat fondul raportului juridic litigios, de vreme ce prin această hotărâre au fost analizate și dezlegate doar motivele de recurs pe care s-a întemeiat recursul recurentului A. și, nicidecum, fondul raportului juridic dedus judecății prin cererea introductivă. În alți termeni, cât timp prin analiza efectuată de instanța de recurs nu s-au verificat decât motivele de recurs invocate de recurent (adică de revizuentul din prezentul dosar), hotărârea acestei instanțe de recurs nu poate fi dintre cele care se pronunță asupra fondului sau care evocă fondul, tocmai întrucât analiza acestei instanțe de recurs s-a rezumat la verificarea doar a motivele de recurs, iar nu a fondului raportului juridic dedus judecății.

Ca atare, nu se poate reține că este vorba de o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul și, în mod implicit, nu se poate reține că ar fi îndeplinită condiția de admisibilitate impusă de textul de lege pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, respectiv cea potrivit căreia obiectul unei astfel de revizuiri trebuie să fie reprezentat de o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul.

Pe de altă parte, fundamentul motivului de revizuire înscris în art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat, iar nu acela al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora.

Întrucât suportul prezentei cereri de revizuire îl constituie respectarea principiului autorității de lucru judecat, pentru a statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu, hotărârile respective să nu fi fost pronunțate în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces să nu fi fost invocată excepția puterii lucrului judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Pentru a putea beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii, în situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice, este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri.

Astfel, în cauză nu poate fi reținută incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 pentru a valorifica autoritatea de lucru judecat a unor încheieri de ședință pronunțate de judecătorul sindic.

Totodată, Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, invocată de revizuent ca fiind una dintre hotărârile potrivnice, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația în anularea deciziei civile nr. 330 din 23 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reprezentantului comun al creditorilor salariali și s-a anulat recursul declarat de G., în calitate de reprezentant al salariaților.

Chiar dacă în practicaua deciziei civile considerate a fi potrivnică s-a reținut faptul că s-au respins excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active, instanța a motivat că în calea de atac extraordinară a contestației în anulare se fac verificări sumare sub aspectul interesului și calității, în raport cu actele din dosarul de contestație, fără însă a putea cerceta în fond alte aspecte ce nu țin de calea extraordinară de atac promovată.

De asemenea, dosarele nr. x ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, indicate de revizuent, au avut ca obiect cereri de strămutare a unor dosare asociate dosarului de faliment, formulate de G., în nume propriu și în calitate de reprezentant al creditorilor salariali.

Prin urmare, din analiza hotărârilor pretins a fi potrivnice, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția privind existența contrarietății dispozitivelor hotărârilor indicate de revizuent ca fiind potrivnice.

Prin urmare, revizuentul a invocat hotărâri judecătorești care nu întrunesc cerința de a fi definitive, fără a arăta în concret dispozițiile potrivnice care ar conduce la schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate.

Motivele care antamează fondul cauzei (aspecte privitoare la creanță, la ordinea de prioritate în recuperare, la rangul de preferință, interesul revizuentului din perspectiva calității de soț al acționarului majoritar F.) puteau fi invocate pe calea recursului și nu se încadrează în dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865. De fapt, revizuentul solicită rejudecarea recursului, însă revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu poate fi exercitată pentru acest motiv.

Prin urmare, argumentele revizuentului exced căii extraordinare de atac a revizuirii în care nu se poate realiza o nouă judecată a cererii de recurs.

Argumentul că Tribunalul București și-a schimbat practica judiciară pe excepția lipsei de interes și a respins toate excepțiile invocate în alte dosare, până la soluționarea irevocabilă a cererii de recurs formulate în dosarul nr. x/2021 nu poate constitui motiv de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Față de cele expuse în analiza condiției evocării fondului, a existenței hotărârilor definitive contradictorii și, reținând că fundamentul acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, Înalta Curte constată că neîndeplinirea unei condiții face de prisos analiza celorlalte.

Nu pot fi primite nici susținerile revizuentului conform cărora prin admiterea excepției lipsei de interes raportat la o hotărâre judecătorească care a rămas irevocabilă s-ar realiza o încălcare a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la judecata cauzei de către o instanță independentă și imparțială, precum și a dreptului de acces la un recurs efectiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut; el poate presupune restricții, care sunt admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea, în acest sens, de exemplu, hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001, 26 ianuarie 2006 sau 17 ianuarie 2012, pronunțate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, paragraful 26, Lungoci împotriva României, paragraful 36, sau Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230). Sub acest aspect, este de reținut că nici Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac, art. 13 din aceasta consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci, posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

Prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu conferă posibilitatea exercitării unei cereri de revizuire cu neîndeplinirea condițiilor procedurale interne, ci doar instituie posibilitatea exercitării unei căi de atac eficiente.

Or, în prezentul litigiu revizuentul a beneficiat de o asemenea cale de atac, reprezentată de calea recursului, prin intermediul căruia a obținut o analiză a legalității soluției instanței de fond cu privire la interesul formulării contestației. Împrejurarea că revizuentul A. este nemulțumit de soluția instanței de recurs, nu îi conferă acestuia posibilitatea de a exercita o cale de atac suplimentară, împotriva deciziei de recurs, cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile.

În acest context, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire nu întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, ci se plasează în afara regimului juridic aplicabil cauzei, sens în care va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 973/R-C din 26 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 973/R-C din 26 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2024.