ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5354/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2 martie

2011, S.C.S. F.C. C.F.R. Cluj SA a chemat în judecată Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 30/2011, prin care

pârâtul a constatat că aspectele sesizate prin memoriul întocmit de A.I. și

alte 12 persoane la 19 noiembrie 2010 constituie acte de discriminare și a

dispus sancționarea reclamantei cu 1.000 RON amendă contravențională.

În motivarea cererii

reclamanta a învederat că pârâtul a interpretat în mod eronat actele și faptele

supuse aprecierii, în condițiile în care limitarea accesului unor persoane pe

stadion, cu ocazia partidei de fotbal C.F.R. Cluj - D. București, din 7

noiembrie 2010, a fost necesară pentru asigurarea securității desfășurării

meciului.

Prin Sentința civilă

nr. 246 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a restricționat accesul pe

stadion în sectorul rezervat oaspeților pentru suporterii echipei D. care nu

aveau domiciliul în București sau în județul Ilfov, măsură cu caracter

discreționar, aflată în flagrantă contradicție cu prevederile regulamentului de

organizare a activității fotbalistice adoptat de Federația Română de Fotbal,

potrivit cărora clubul organizator trebuie să asigure accesul suporterilor

echipei vizitatoare într-un sector destinat exclusiv acestora.

Instanța a constatat

că nu poate fi reținută ca pertinentă aserțiunea reclamantei în sensul că

măsura dispusă ar fi fost obiectivă, prin prisma faptului că biletele pentru

sectorul destinat oaspeților erau rezervate doar membrilor asociației

suporterilor legal constituite, deoarece nu doar aceste persoane erau îndreptățite

de a urmări partida în zona respectivă, instituirea unui tratament diferențiat

în rândul susținătorilor echipei vizitatoare, în funcție de domiciliu,

constituind o formă de discriminare, sancționată ca atare de O.G. nr. 137/2000.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta S.C.S. F.C. C.F.R. Cluj SA, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererea de audiere

în calitate de martori a numiților G.A. și I.I., reprezentanți ai societății de

pază și protecție a clubului, ale căror depoziții erau necesare pentru a se

demonstra că, la organizarea partidei de fotbal au fost respectate dispozițiile

regulamentare privind locurile rezervate suporterilor echipei oaspete, având

prioritate membrii asociației legal constituite.

Reclamanta a mai

arătat că limitarea numărului de bilete pentru suporterii echipei D. nu poate

fi imputată clubului organizator, măsurile dispuse fiind în concordanță cu

deciziile convenite cu observatorul meciului desemnat de Liga Profesionistă de

Fotbal și cu reprezentanții jandarmeriei.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de

fond a reținut în mod justificat faptul că aspectele sesizate constituie

discriminare față de persoanele fizice petiționare, săvârșită prin inducerea

unei restricții pe baza criteriului de domiciliu, care a avut ca efect

restrângerea exercitării în condiții de egalitate a dreptului de acces la un

eveniment sportiv destinat publicului larg, hotărârea adoptată de pârât fiind

legală și temeinică.

Situația de fapt a

fost corect stabilită, din înscrisurile aflate la dosar rezultând culpa

clubului organizator al partidei de fotbal în faptul că aproximativ 700 de

suporteri dinamoviști nu au fost lăsați să asiste la meci în sectorul rezervat

susținătorilor echipei vizitatoare, măsura nefiind justificată, astfel cum a pretins

reclamanta de necesitatea asigurării securității desfășurării partidei.

Instanța de fond a

înlăturat în mod întemeiat apărarea reclamantei în sensul că măsurile ar fi

fost dispuse conform deciziilor convenite cu observatorul meciului desemnat de

Liga Profesionistă de Fotbal și cu reprezentanții jandarmeriei locale, această

aserțiune fiind combătută de actele aflate la dosar, Gruparea de Jandarmi

Mobilă Cluj-Napoca precizând că nu numai că nu a existat vreo înțelegere în

sensul arătat, dar reprezentanții ei chiar s-au opus unei asemenea decizii din

motive de securitate.

Cum nici din partea

Ligii Profesioniste de Fotbal nu s-a prezentat vreun înscris prin care să se fi

aprobat măsura dispusă, iar regulamentele în vigoare atât ale ligii cât și ale

Federației Române de Fotbal nu prevăd condiționarea accesului suporterilor de

apartenență teritorială, respectiv utilitatea separării în incinta stadionului

a suporterilor aceleiași echipe, ca fiind necesară pentru asigurarea ordinii și

siguranței în incinta arenei sportive, rezultă că răspunderea pentru situația

creată aparține reclamantei care a fost în mod corect sancționată pentru

încălcarea dispozițiilor legale privind combaterea discriminării.

Nici critica privind

neaudierea celor doi martori propuși de reclamantă nu apare ca întemeiată în

condițiile în care s-au depus la dosar raportul și procesul-verbal întocmite de

G.A., responsabilul de ordine și siguranță al clubului clujean care a și

inițiat tratamentul diferențiat al suporterilor, ascultarea martorilor apărând

astfel ca nefiind utilă.

Măsura dispusă de

reclamantă, sancționată ca atare, apare ca fiind în contradicție chiar cu

prevederile regulamentului de organizare a activității fotbalistice al

Federației Române de Fotbal care obligă clubul organizator ca la distribuirea

biletelor de intrare să se asigure separarea eficientă a grupurilor de

suporteri, pentru a se evita premisele unor posibile incidente.

În raport de cele

expuse, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinței, motiv

pentru care va respinge recursul formulat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.C.S. F.C. C.F.R. Cluj S.A. împotriva Sentinței civile nr. 246 din

15 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 mai 2013.

Procesat de GGC - AS