CtEDO 30.08.2013 Auto

CSIBI v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
30.08.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CSIBI v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 66623/12 Barna CSIBI împotriva României depusă la 6 august 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Barna Csibi, este un național român și maghiar, care s-a născut în 1979 și trăiește în Miercurea-Ciuc. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul locuiește în România într-o zonă în care majoritatea populației este de origine maghiară. La 17 și 24 ianuarie 2011, reclamantul, în numele asociației culturale la care a fost membru fondator, a solicitat Oficiului Primarului Miercurea-Ciuc o autorizație de organizare la 26 ianuarie 2011 a unei adunări literare pentru a informa publicul local cu privire la activitățile literare și de publicare ale poetului român M. E. Prin decizia din 24 ianuarie 2011, Oficiul primarului Miercurea-Ciuc a comunicat reclamantului că a refuzat cererea sa din motive de încălcare a articolului 9 litera (a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea assemblărilor publice. La 26 ianuarie 2011, reclamantul, acționând pe cont propriu în cursul unui eveniment pe care l-a considerat o acțiune publică, a expus pe două banner pozele interzise ale fețelor poetului M. și a domnului M.D., un politician român. Imaginile au fost însoțite de textul „Spuneți nu la hangarofobie”, deoarece reclamantul a perceput poetul M.E. ca un naționalist și domnul M.D. Prin două rapoarte de contravenție elaborate în aceeași dată, Biroul Harghita Gendarmei a amendat reclamantul 1000 lei (RON) (aproximativ 250 euro (EUR)) și a confiscat bannerul pe motiv că a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 60/1991 prin organizarea unei adunări publice nedeclarate sau interzise. Potrivit reclamantului, evenimentul și întâlnirea sa ulterioară cu ofițerii gendarmei au fost filmate de o secție de televiziune locală și au fost transmise pe internet. Reclamantul a contestat rapoartele în fața instanțelor interne și a solicitat returnarea banner-urilor confiscate la el. În plus, el a susținut, printre altele că acțiunile Oficiului Harghita Gendarme și-au încălcat drepturile la adunarea pașnică și la libertatea de exprimare. În plus, el a susținut prejudiciu material, printre altele, pentru pierderea pe care a suportat-o prin achiziționarea materialelor pentru bannere și prejudiciu moral pentru încălcarea drepturilor sale menționate. Într-o dată neespecificată Curtea județului Harghita, pe motiv că nu are competențe ratione materiae , a depășit partea plângerii reclamantului împotriva raportului privind amendă și l-a trimis Curții de district Miercurea-Ciuc. Prin o hotărâre finală din 21 aprilie 2011, Curtea de district Miercurea-Ciuc a permis plângerea reclamantului împotriva raportului privind amendă. Prin hotărârea din 20 septembrie 2011, Tribunalul județului Harghita a respins restul acțiunii reclamantului împotriva rapoartelor din 26 Ianuarie 2011 inclusiv cererile sale pentru prejudiciu material și moral. Acesta a susținut că, atâta timp cât nu a fost autorizat să organizeze nicio acțiune, nu s-au îndeplinit condițiile de răspundere civilă sau contractuală și, prin urmare, nu există dovezi că a suferit niciun prejudiciu. Prin o hotărâre finală din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins recursul reclamantului cu privire la punctele de drept, susținând că reclamantul nu a demonstrat că drepturile sale la reuniune pașnică sau la libertatea de exprimare au fost încălcate. În plus, autoritățile pot limita aceste drepturi pentru a proteja drepturile și libertatea altora. În plus, reclamantul nu a contestat măsura de confiscare și nu a dovedit că cele două bannere confiscate sunt aceleași cu produsele înregistrate pe factura pe care a prezentat-o. În sfârșit, acesta a susținut că, indiferent de anularea amenzii, hotărârea primarului de a nega cererea de adunare nu a fost anulată de către instanțele interne și nu a fost eliberată o astfel de autorizație pe numele reclamantului ca persoană privată. art. 9 litera (a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea adunărilor publice prevede că adunările publice care vizează diseminarea ideilor totalitare de natura fascistă, comunistă, rasistă și chovinică sau de orice terorist organizarea distractivă, difamarea țării și a națiunii, instigarea urăi naționale și religioase, discriminarea, violența publică și comportamentul obscen împotriva moralității publice sunt interzise. În baza articolelor 10 și 11 din Convenție, reclamantul se plânge că sancțiunile impuse acestuia prin rapoartele din 26 ianuarie 2011 au constituit o încălcare a drepturilor sale la libertatea de exprimare și la reuniunea pașnică. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție, din cauza sancțiunilor impuse la 26 ianuarie 2006? A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de asamblare, în contravenție cu art. 11 din Convenție din cauza sancțiunilor impuse la 26 ianuarie 2006?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă