Comunicat la 20 octombrie 2015 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 16632/12 Barna CSIBI împotriva României depusă la 9 martie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Barna Csibi, este un național român și maghiar, născut în 1979 și trăiește în Miercurea Ciuc. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 martie 2009, reclamantul a depus o cerere la Biroul de Stat Roman pentru Invenții și Marcaje („SoIM”) de a avea marca individuală „Szekelyfold nem România!” (Szekely Land nu este România! Pământul Secuiesc nu este România! ) înregistrat pentru o varietate de bunuri și servicii, inclusiv printre altele hârtie; cutii; produse tipărite; materiale de învățare, industriale și artistice; materiale de ambalaj din plastic; articole de îmbrăcăminte, pantofi și pălărie; publicitate; administrare de birou și comercială. La 26 martie 2009, SOIM a respins cererea reclamantului. Acesta a susținut că marca emisiată a fost o expresie care a încălcat art. 1 din Constituția română. Având în vedere că Szekely Land făcea parte din România, marca a încălcat principiile constituționale. Prin urmare, nu a putut fi înregistrată deoarece a încălcat art. 5 litera (i) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Reclamantul a contestat decizia. La 2 iulie 2009, SOIM a respins provocarea reclamantului prin reiterarea motivelor deciziei sale din 26 martie 2009. În plus, acesta a susținut că în percepția consumatorului român Szekely Land a fost teritoriul acoperit de județele Mureș, Harghita și Covasna, astfel cum se dovedește prin materialele găsite pe Google. Aceste județe sunt entități teritoriale care făceau parte din România. În consecință, argumentul reclamantului potrivit căruia noțiunea de Szekely Land a fost fictiv a trebuit să fie respinsă, chiar dacă Szekely Land nu a fost înregistrată într-adevăr ca o entitate teritorială care făcea parte din România. Susținerea că Szekely Land, în mod indirect județele Mureș, Harghita și Covasna, nu au făcut parte din România o intenție de a sugera că entitățile teritoriale menționate mai sus sunt teritorii autonome și ar putea duce la ideea de separare teritorială, fapt care este contrar articolului 1 din Constituție. Reclamantul a contestat decizia înaintea Comisiei de reexaminare a mărcilor comerciale atașată SOIM. La 19 februarie 2010, Comisia de reexaminare a mărcilor comerciale a respins provocarea reclamantului. , că numele „Tărâmul Szekely” nu a putut fi considerat fictiv, deoarece pentru consumatorul român, indiferent de etnia sa, numele istoric și etnografic al Szekely Land se referă la județele Mureș, Harghita și Covasna, care a fost locuit de români și Szekely ( secui ) și care a împărtășit o graniță cu Landul Bârsa, fostul nume istoric și etnografic al județului Brașov. Examinarea semantică a mărcii încurcate a arătat că aceaceasta este contrară articolelor 1 și 30 § 7 din Constituția română, în măsura în care ultimul articol în cauză incitarea la separarea teritorială. Cu toate că mărcile încurcate erau în maghiară, având în vedere considerentele istorice, toate consumatorii români care nu l-ar fi considerat fictic sau imaginativ. Reclamantul a apelat împotriva deciziei dinaintea instanțelor interne. El a susținut că Constituția română garantează libertatea de a exprima opinii și, prin urmare, este liber să facă declarația impugnată. Noțiunea de „Szekelyfold” este imaginativă și fictivă și dreptul său de a exprima un aviz în domeniul ficției este protejat de Constituție. La 14 octombrie 2010, Curtea județului București a respins apelul reclamantului, susținând că în mod semanțial marcă încalcată art. 1 din Constituție. În plus, libertatea de exprimare a reclamantului nu este absolută și poate fi exercitată în anumite limite care nu ar provoca separarea teritorială. În plus, declarația reclamantului că Szekelyfold era un nume fictiv nu a putut fi acceptată deoarece, în percepția consumatorului român, indiferent de originea etnică, istoric și etnografică, Szekely Land a reprezentat un teritoriu din centrul țării, și anume județele Mureș, Harghita și Covasna. Având în vedere considerentele istorice, a fost clar că, chiar dacă mărcile încurcate au fost scrise în maghiară, că toți cetățenii români nu puteau percepe sau considera această expresie ca fiind o noțiune fictivă sau imaginativă. El a susținut că vorbirea grammatică a declarației neprevăzute nu se referă la o acțiune, prin urmare, nu a incitat la separarea teritorială și, prin urmare, libertatea de exprimare garantată constituțional nu poate fi restricționată. De asemenea, dintr-o perspectivă politică-administrativă și juridică Szekely Land nu a existat și inexistența sa a fost afirmată public de politicieni, inclusiv liderul celui mai mare partid politic social-democrat din țară fără consecințe. În consecință, pământul menționat anterior nu a putut fi identificat cu România, care era o entitate definită atât din punct de vedere juridic, cât și dintr-o perspectivă politică-administrativă. Prin evaluarea declarației dintr-o perspectivă istorică și etnologică și prin atribuirea unui nume diferit de cel prevăzut de lege celor trei județeni existente din România, instanța județului a recunoscut de fapt că nu ar putea efectua o evaluare dintr-o perspectivă juridică și, prin urmare, a încălcat dispozițiile Constituției. Dacă instanța ar fi examinat prima parte a mărcii încurcate, și anume Szekely Land din perspectiva istorică și etnografică, ar fi trebuit să aibă aceeași abordare față de ultima parte a mărcii, și anume România. Sau Szekely Land a existat istoric ca o entitate politică și administrativă care făcea parte din Regatul maghiar și, prin urmare, nu făcea parte din România. De asemenea, dintr-o perspectivă etnografică, teritoriile nesuferite au fost ocupate în principal de persoanele Szekely și, prin urmare, nu au putut fi identificate cu România, locuite în principal de grupuri etnice române și alte grupuri etnice. Prin urmare, exprimarea unei realități istorice și etnografice nu poate fi respinsă din motivul că în zilele noastre ar putea incita la separarea teritorială și ar încălca, de asemenea, reglementarea internă relevantă privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică. Prin o hotărâre finală din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept, susținând că natura imperativă și mobilizarea declarației impugnate a fost irelevantă atunci când examinarea acțiunii reclamantului de înregistrare a mărcii impugnate are un efect sau o intenție incitant sau provocator. Ceea ce a fost relevant a fost faptul că prin ceea ce a exprimat aceasta a încălcat dispozițiile constituționale care prevăd caracterul unitar al statului român. În acest sens, instanța a considerat că existența unei contradicții cu principiile constituționale ar fi putut fi stabilită chiar și atunci când expresia în cauză s-a limitat doar la exprimarea unui lucru care a negat un element esențial al organizării statului român și nu a solicitat o acțiune. De asemenea, conceptele etnografice sau cele juridice referitoare la organizația teritorială nu au fost singurele relevante pentru determinarea încălcării principiilor constituționale. Având în vedere notorietatea sa în percepția generală a populației române, conceptele istorice au fost, de asemenea, relevante. În consecință, expresia Szekely Land, cunoscută în general sub numele de teritoriu, inclusiv județele Mureș, Harghita și Covasna, a fost considerată corect prin decizii judiciare anterioare ca fiind contrar dispozițiilor constituționale. În examinarea modului în care marca comercială ar fi fost percepută de către consumatori, un judecător nu ar fi putut să se limiteze la conceptele juridice sau etnologice și a trebuit să ia în considerare toate elementele cu care consumatorii ar fi asociat marca comercială. Spre deosebire de terenurile marca reclamantului se referia la care exista doar o existență istorică, România a fost organizată ca stat reglementat de principiile constituționale. În consecință, a fost evident că prin înregistrarea unei mărci comerciale care au identificat un teritoriu ca fiind o țară în interiorul frontierelor României nu ar fi putut fi acceptate ca fiind respectate prin principiile care defineau esența „conceptului României” (noțiunii Română) ) și cu ordinea publică, deoarece identitatea României ca stat nu ar fi putut fi obținută prin ignorarea acestor reguli și chiar mai puțin, ținând seama de organizarea istorică a Regatului Ungar. De asemenea, observațiile reclamantului privind regulamentul intern privind cercetarea științifică nu au fost relevante pentru acest caz. O diferență de opinie a trebuit să fie exprimată într-un cadru constituțional; aceaceasta ar putea considera orice alte elemente, inclusiv cercetarea de dezvoltare, dar nu organizarea statului din România, al căror țară reclamant este cetățeanul.Legea internă relevantă Constituția română art. 1 cu condiția ca România să fie un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. art. 30 § 1 și 7 prevedea că libertatea de exprimare a gândurilor, avizelor, convingerilor și creațiilor oricărui fel, pe cale orală, în scris, prin imagini, sunete sau alte mijloace de comunicare publică este inviolabilă. Instigarea, printre altele, la separarea teritorială a fost interzisă prin lege. Legea nr. 84/1998 privind marcile și indicațiile geografice art. 5 litera (i) cu condiția să fie excluse din protecție și să nu poată fi înregistrate mărcile contrare ordinului public sau moralului bun. Reclamantul se plâng, în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție, că autoritățile interne au restricționat ilegal pe ordinea publică, motivul pentru care se exprimă convingerea sa puternică, conținută în expresia „Szekelyfold nem România!” atâta timp cât declarația sa se referă la un teren fictiv care ar fi putut fi definit numai istoric și etnografic și nu politic. În plus, autoritățile au interferat cu dreptul său de a exprima un aviz și de a-l utiliza în activități comerciale. art. 10 din Convenție se aplică circumstanțelor cazului? În special, scopul și natura acțiunii reclamantului de a înregistra marca individuală „Szekelyfold nem Romania!” se referă la discursul comercial? Este reclamantul implicat în activități comerciale? În caz contrar, acțiunea sa constituie o încercare reală de a fi implicat în activități comerciale? Negarea de către autoritățile naționale a cererii reclamantului de înregistrare a mărcii individuale impuși constituie o ingerință în drepturile sale în temeiul articolului 10 din Convenție? În cazul în care acest lucru a fost justificat în temeiul articolului 10 al doilea paragraf din Convenție?
Communicated on 20 October 2015
Application no. 16632/12
Barna CSIBI
against Romania
lodged on 9 March 2012
The applicant, Mr Barna Csibi, is a Romanian and Hungarian national, who was born in 1979 and lives in Miercurea Ciuc.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 12 March 2009 the applicant lodged a request with the Romanian State Office for Inventions and Trademarks (“the SOIM”) to have the individual trademark “Szekelyfold nem România!” (
Szekely Land is not Romania!
-
Pământul Secuiesc nu este România!
) registered for a variety of goods and services, including
inter alia
paper; cartons; printed products; learning, industrial and artist materials; plastic wrapping materials; clothing articles, shoes and hats; advertisement; office and commercial business management.
On 26 March 2009 the SOIM dismissed the applicant’s request. It held that the impugned trademark was an expression that breached Article 1 of the Romanian Constitution. Given that the Szekely Land was part of Romania, the trademark breached Constitutional principles. Therefore, it could not be registered as it breached Article 5(i) of Law no. 84/1998 on trademarks and geographical indications. The applicant challenged the decision.
On 2 July 2009 the SOIM dismissed the applicant’s challenge by reiterating the reasons of its decision of 26 March 2009. Moreover, it held that in the Romanian consumer’s perception Szekely Land was the territory covered by the counties of Mureș, Harghita and Covasna, as proven by the materials found on Google. The aforementioned counties were territorial entities that were part of Romania. Consequently, the applicant’s argument that the notion of Szekely Land was fictitious had to be dismissed, even though Szekely Land was not actually registered as a territorial entity that was part of Romania. To claim that Szekely Land, indirectly the counties of Mureș, Harghita and Covasna, were not part of Romania amounted to an intention to suggest that the aforementioned territorial entities were autonomous territories and could lead to the idea of territorial separation, a fact that was contrary to Article 1 of the Constitution. The applicant challenged the decision before the Trademarks Re-examination Commission attached to the SOIM.
On 19 February 2010 the Trademarks Re-examination Commission dismissed the applicant’s challenge. It held,
inter alia
, that the name “Szekely Land” could not be considered fictitious because to the Romanian consumer, regardless of his ethnicity, the historical and ethnographical name of Szekely Land concerned the counties of Mureș, Harghita and Covasna, which was inhabited by Romanians and Szekely (
secui
) and which shared a border with Bârsa Land, the former historical and ethnographical name of Brașov county. A semantic examination of the impugned trademark showed that it was contrary to Articles 1 and 30 § 7 of the Romanian Constitution in so far as the latter article concerned incitement to territorial separation. Even though the impugned trademark was in Hungarian, given the historical considerations, it was understood by all the Romanian consumers who would not have considered it fictitious or imaginative.
The applicant appealed against the decision before the domestic courts. He argued that the Romanian Constitution guaranteed the freedom to express opinions and therefore he was free to make the impugned statement. The notion of “Szekelyfold” was imaginative and fictitious and his right to express an opinion in the field of fiction was protected by the Constitution.
On 14 October 2010 the Bucharest County Court dismissed the applicant’s appeal. It held that semantically the impugned trademark breached Article 1 of the Constitution. Moreover, the applicant’s freedom of expression was not absolute and could be exercised within certain limits that would not incite to territorial separation. Furthermore, the applicant’s statement that Szekelyfold was a fictitious name could not be accepted because in the Romanian consumer’s perception irrespective of his ethnic origin, historically and ethnographically, Szekely Land represented a territory from the centre of the country, namely the counties of Mureș, Harghita and Covasna. Given the historical considerations, it was clear that even though the impugned trademark was written in Hungarian, that all Romanian citizens could not have perceived or considered this expression to be a fictitious or imaginative notion.
The applicant appealed on points of law (
recurs
) against the judgment. He argued that grammatically speaking the impugned statement did not refer to an action. Consequently, it did not incite to territorial separation and therefore his constitutionally guaranteed freedom of expression could not be restricted. Also from a politically-administrative and legal perspective Szekely Land did not exist and its inexistence was publicly affirmed by politicians, including the leader of the largest social-democrat political party in the country without any consequences. Consequently, the aforementioned land could not be identified with Romania which was an entity defined both legally and from a political-administrative perspective. By assessing the statement from a historical and ethnological perspective and by assigning a different name than the one provided for by law to the three existing counties of Romania, the county court acknowledged in fact that it could not carry out an assessment from a legal perspective and therefore it breached the provisions of the Constitution. If the court had examined the first part of the impugned trademark, namely Szekely Land from a historical and ethnographical perspective, it should have had the same approach to the last part of the trademark, namely Romania. Or Szekely Land had existed historically as a political and administrative entity that had been part of the Hungarian Kingdom and therefore was not part of Romania. Also from an ethnographical perspective the impugned territory was occupied mainly by Szekely people and therefore could not be identified with Romania which was mainly inhabited by Romanian and other ethnic groups. Consequently, expressing a historical and an ethnographical reality could not be dismissed on the grounds that it could in our day incite to territorial separation and would also breach the relevant domestic regulation concerning scientific research, and technological development.
By a final judgment of 27 September 2011 the Bucharest Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal on points of law. It held that the imperative and mobilising nature of the impugned statement was irrelevant when examining whether the applicant’s action to register the impugned trademark had an inciting or provocative effect or intention. What was relevant was the fact that by what it expressed it breached the Constitutional provisions which provide for the unitary character of the Romanian State. In this connection, the court considered that the existence of a contradiction to the Constitutional principles could have been established even when the expression in question restricted itself only to express something that denied an essential element of the organisation of the Romanian State and did not urge an action.
Also, the ethnographical concepts or the legal ones concerning territorial organisation were not the only ones relevant in determining the breach of constitutional principles. Given its notoriety in the general perception of the Romanian population, the historical concepts were also relevant. Consequently, the expression Szekely Land, generally known as the territory name including the counties Mureș, Harghita and Covasna, was correctly found by previous judicial decisions as contrary to the Constitutional provisions.
In examining the way the trademark would have been perceived by the consumers a judge could not have restricted himself to legal or ethnological concepts and had to take into account all the elements the consumers would have associate the trademark with. Unlike the land the applicant’s trademark was referring to which only had a historical existence, Romania was organised as a state regulated by Constitutional principles. Consequently, it was obvious that by registering a trademark that identified a territory as a country within Romania’s borders could not have been accepted as abiding by the principles that defined the essence of the “concept of Romania” (
noțiunii România
) and with public order, as Romania’s identity as a state could not have been achieved by ignoring those rules and even less so by taking into account the historical organisation of the Hungarian Kingdom. Also the applicant’s submissions concerning the domestic regulation regarding scientific research were irrelevant to the case. A difference of opinion had to be expressed in a constitutional framework; it could regard any other elements including developmental research, but not Romania’s state organisation, a country of which the applicant was the citizen of.
B.
Relevant domestic law
1.
The Romanian Constitution
Article 1 provided that Romania was a national, sovereign and independent state, unitary and indivisible.
Article 30 § 1 and 7 provided that freedom to express thoughts, opinions, beliefs and creations of any kind orally, in writing, through images, sounds or other means of communication to the public are inviolable. The instigation
inter alia
to territorial separation was prohibited by law.
2.
Law no. 84/1998 on trademarks and geographical indications
Article 5(i) provided that were excluded from protection and could not be registered the trademarks that were contrary to public order or to good morals.
The applicant complains under Articles 9 and 10 of the Convention that the domestic authorities have unlawfully restricted on public order grounds the voicing of his strong belief contained in the expression “Szekelyfold nem România!” as long as his statement concerned a fictitious land which could have been defined only historically and ethnographically and not politically. Moreover, the authorities interfered with his right to express an opinion and to use it in commercial activities.
1.
Is Article 10 of the Convention applicable to the circumstances of the case? In particular, do the purpose and nature of the applicant’s action to register the individual trademark “Szekelyfold nem România!” amount to commercial speech? Is the applicant involved in commercial activities? If not, does his action amount to a genuine attempt to be involved in commercial activities?
2.
Did the denial by the domestic authorities of the applicant’s request to register the impugned individual trademark constitute an interference with his rights under Article 10 of the Convention?
If so, was this justified under the second paragraph of Article 10 of the Convention?