Cea de-a doua secțiune Cerere nr. 6858/11 Mihal DELIJORGJI împotriva Albaniei depusă la 4 ianuarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mihal Delijorgji, este un național albanez, născut în 1966 și trăiește în Albania. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Haxhia și dna E. Kokona, avocați care practică în Tirana. Procedura penală împotriva reclamantului Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 martie 2008, a avut loc o explozie masivă într-un depozit de arme în Gërdec, un sat la aproximativ treizeci de kilometri de Tirana („incidentul”). Explozia a provocat mai mult de două duzini de vieți și a afectat grav o serie de clădiri din apropiere. Depozitul de arme a fost site-ul lucrărilor de dispunere de muniții de către o companie comercială privată, Albdemil sh.p.k. Reclamantul a fost administratorul acestei companii. În urma incidentului, procurorul a inițiat proceduri penale împotriva reclamantului și a altor 28 de persoane. La 12 martie 2012, Curtea de District Tirana a constatat că reclamantul a fost vinovat de o „respirație a normelor privind substanțele explozibile, inflamabile sau radioactive” – în contravenție cu art. 282 din Codul Penal și l-a condamnat la 10 ani de închisoare. Toate părțile au apelat. La 13 februarie 2013, Curtea de Apel Tirana a susținut decizia. Cu toate acestea, a redus condamnarea reclamantului cu o treime din cauza utilizării procedurii de rezumat. La 11 martie 2013, reclamantul a apelat la Curtea Supremă. Se pare că, la 18 martie 2013, reclamantul, care a îndeplinit restul condamnării, a fost eliberat din închisoare. Detenția reclamantului și cererile de eliberare La 15 martie 2008, reclamantul a fost reținut în reținere pe cale de reținere, sub formă de „încarcerare a normelor privind substanțele explozive, inflamabile sau radioactive”, în conformitate cu art. 282 din Codul Penal. La 17 martie 2008, Curtea de District a confirmat legalitatea detenției sale în reținere. Nu au fost impuse termene privind durata detenției reclamantei. La 13 martie 2009, Curtea Supremă a fost solicitată să examineze cazul ca instanță de primă instanță, deoarece unul dintre co-accusați a fost un membru al Parlamentului (MP) și un ministru al Cabinetului. După ce Curtea Supremă a hotărât să dispună de procedură împotriva Parlamentului European și a Ministrului Cabinetului, la 11 iunie 2009, dosarul împotriva restului co-acusat, inclusiv reclamantul, a fost înregistrat la Curtea de District Tirana („Tribunalul de District”) pentru examinare. Prima cerere de eliberare La 19 iulie 2010, reclamantul a solicitat eliberarea sa la expirarea termenelor prevăzute la art. 262 și la art. 263 alineatul (2) litera (c) din Codul de Procedură Penală („CCP”), susținând că termenul stabilit a început să se execute de la 14 martie 2009, data la care cazul a fost trimis în vederea examinării Curții Supreme. La 23 iulie 2010, Curtea de district Tirana, într-o decizie interlocutivă, a respins cererea, susținând că, din moment ce termenul a început să decurgă de la 11 iunie 2009, data la care dosarul a fost înregistrat la registrul său și, din moment ce a fost rămas sau prelungit din cauza altor decizii interlocutive care nu au fost invocate, termenul nu a expirat încă. La 6 august 2010, Curtea de Apel a susținut decizia. La 3 noiembrie 2010, Curtea Supremă a anulat ambele decizii. Acesta a motivat faptul că art. 263 din CCP prevede trei termene: primul decurge de la data arestării unui acuzat până la data în care dosarul este transferat la instanța de judecată (art. 263 § 1 din CCP); al doilea decurge de atunci până la data eliberării hotărârii de către instanța respectivă (art. 263 § 2 din CCP); al treilea decurge de atunci până la data eliberării hotărârii instanței de apel (art. 263 § 3 din CCP). În cazul reclamantului, primul termen a încetat să se execute la 13 martie 2009, când cazul a fost transmis Curții Supreme (art. 263 § 1 din CCP). La acea dată, a doua perioadă de timp înaintea instanței de judecată a început să se execute (art. 263 § 2 din CCP), deoarece Curtea Supremă a auzit cazul ca instanță de primă instanță, deoarece una dintre co-accusate a fost un MP și un ministru al Cabinetului. Cu toate că procedurile împotriva Parlamentului European au fost excluse de cele împotriva reclamantului și a altor co-acceptări, perioada între 13 martie 2009 și 11 iunie 2009, data la care dosarul împotriva reclamantului a fost înregistrat la Tribunalul de District, ar trebui luată în considerare în sensul termenului prevăzut la art. 263 alineatul § 2 din CCP. Curtea Supremă a indicat că termenul pentru care se prevede art. 265 din RPC ar trebui dedus din executarea termenului prevăzut la art. 263, chiar dacă șederea a fost atribuită unuia dintre co-accusate sau avocatul său. Din motivele de mai sus, Curtea Supremă a remis cazul de reexaminare de către o bancă diferită. (a) Primul reexaminare La 25 noiembrie 2010, avocatul reclamantului, în baza hotărârii Curții Supreme din 3 noiembrie 2010, a solicitat, în scris, eliberarea reclamantului. El a susținut că perioada sa legală de detenție anterioară a depășit 81 de zile. La 26 noiembrie 2010, Curtea de district a respins cererea susținând că nu a fost depusă în scris în conformitate cu legea. La 17 decembrie 2010, Curtea de Apel a anulat decizia și a remis cazul de reexaminare de către o altă bancă. A constatat că Curtea de District nu a îndeplinit niciuna dintre sarcinile delegate de decizia Curții Supreme din 3 noiembrie 2010. Reclamantul a apelat pe motiv că Curtea de Apel ar fi trebuit să examineze cazul în sine în loc de a întârzia procedura. La 27 ianuarie 2011, Curtea Supremă a respins recursul. (b) A doua recerere La 7 februarie 2011, avocatul reclamantului a solicitat eliberarea reclamantului din cauza expirării termenelor stabilite de articolele 262 și 263 alineatul (2) litera (c) din CCP. În aceeași zi, în cadrul unei hotărâri interlocutive, Curtea de District a ordonat eliberarea imediată a reclamantului și plasarea sa sub arest la domiciliu în conformitate cu art. 266 § 1 din CCP. Curtea de District s-a bazat pe o hotărâre a Curții Supreme din 2 februarie 2011 care a ordonat eliberarea unui alt co-acusat care a fost reținut în aceeași zi cu reclamantul, deoarece termenele de detenție anterioară, prevăzute la art. 263 alineatul (2) litera (c), au expirat. Acesta a acceptat faptul că termenul a început să decurgă de la 13 martie 2009 și a depășit termenul de douăsprezece luni prevăzut de lege. Decizia nu a indicat data de expirare a termenului. Procurorii au apelat. Se pare că reclamantul a fost plasat imediat în arest la domiciliu. La 11 martie 2011, Curtea de Apel a susținut decizia Curții de District. Procurorii au apelat. La 9 mai 2011, Curtea Supremă a susținut hotărârea instanțelor mici. (2) A doua cerere de eliberare La 24 noiembrie 2010, Curtea de district a respins o cerere de eliberare co-acusată în temeiul că termenul de detenție anterioară a fost expirat. Curtea de district a susținut că termenul a început să se desfășoare începând cu 11 iunie 2009. Noiembrie 2010 nu a fost obligatoriu pe această bancă, deoarece nu a fost reaudit cazul. Avocatul reclamantului a părăsit sala de judecată în protest de decizia acestei instanțe. La 6 decembrie 2010, avocatul reclamantului a depus o a doua cerere de eliberare a reclamantului în temeiul că termenele stabilite de articolele 262 și 263 alineatul (2) litera (c) din CCP au expirat. În aceeași zi, Curtea de District, într-o hotărâre interlocutivă, a respins cererea, susținând că termenul a început să decurgă începând cu 11 iunie 2009, data la care dosarul a fost înregistrat la el. A fost rămas timp de 8 luni și 12 zile. În consecință, au rămas 2 luni și 18 zile de detenție preliminară până la expirarea termenului de 12 luni prevăzut la art. 263 alineatul (2) litera (c). În ceea ce privește concluziile Curții Supreme la 3 noiembrie 2010, Curtea de District a declarat că acestea au fost obligatorii pe bancă care au reaudit cazul și nu într-o instanță de audiere a unei cereri separate de eliberare. 1. Codul de procedură penală Art. 75/b prevede că Curtea Supremă aude ca o instanță judecătorească cu privire la infracțiunile penale comise, printre altele, de un deputat al Parlamentului și de un ministru al Cabinetului. Art. 262 § 1 prevede că, la expirarea detenției, Curtea ordonă eliberarea imediată a persoanei care au fost supuși acesteia. Art. 263 § 2 se citește după cum urmează: „2. Detenția preliminară se încheie dacă, de la data înregistrării cauzei cu instanța [prima instanță], termenul următor expiră fără a fi luată o decizie de către instanța [prima instanță]: c) douăsprezece luni în care procedura penală se referă la infracțiuni care sunt responsabile de pedeapsa cuprinsă între 10 ani și de închisoare pe viață.” art. 265 prevede șederea termenelor de detenție anterioară prin hotărâre, care este apelabilă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că continuă deținerea sa începând cu 20 iulie 2010 sau, în alternativa, din 14 august sau 7 octombrie 2010 nu a fost în conformitate cu legea. În temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, se plânge că licența deținerii sa continuă nu a fost tratată rapid. A existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție? În special: (a) A fost legală detenția continuată a reclamantului în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? (b) Având în vedere dispozițiile din art. 263 § 2 din Codul de Procedură Penală, când termenul prevăzut în acest articol a expirat în cazul reclamantului? (c) A fost arbitrară detenția continuată a reclamantului? Durata procedurii în acest caz, prin care reclamantul a încercat să pună în pericol licența detenției sale preventive, s-a conformat cu cerința „ rapidă” a articolului 5 § 4 din Convenție? Are reclamantul un remediu compensatoriu eficace în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Knebl c. Republica Cehă , nr. 20157/05, 28 octombrie 2010)?
Application no. 6858/11
Mihal DELIJORGJI
against Albania
lodged on 4 January 2011
The applicant, Mr Mihal Delijorgji, is an Albanian national, who was born in 1966 and lives in Albania. He is represented before the Court by Mr M. Haxhia and Ms E. Kokona, lawyers practising in Tirana.
A.
Criminal proceedings against the applicant
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 15 March 2008 a massive explosion occurred at an arms depot in Gërdec, a village around thirty kilometres from Tirana (“the incident”). The explosion claimed more than two dozen lives and seriously damaged a number of nearby buildings.
The arms depot was the site of munitions-disposal work by a private commercial company, Albdemil sh.p.k. The applicant was the administrator of that company.
Following the incident, the prosecutor started criminal proceedings against the applicant and 28 other persons.
On 12 March 2012, in a lengthy decision, the Tirana District Court found the applicant guilty of a “breach of the rules on explosive, flammable or radioactive substances” – contrary to Article 282 of the Criminal Code and sentenced him to 10 years’ imprisonment. All parties appealed.
On 13 February 2013 the Tirana Court of Appeal upheld the decision. However, it reduced the applicant’s sentence by one third on account of the use of the summary procedure.
On 11 March 2013 the applicant appealed to the Supreme Court. His appeal remains pending before that court.
It would appear that on 18 March 2013 the applicant, having served the remainder of his sentence, was released from prison.
B.
The applicant’s detention and requests for release
On 15 March 2008 the applicant was detained on remand on a charge of a “breach of the rules on explosive, flammable or radioactive substances” contrary to Article 282 of the Criminal Code.
On 17 March 2008 the lawfulness of his detention on remand was confirmed by the District Court. No time-limits were imposed on the length of the applicant’s detention.
On 13 March 2009 the Supreme Court was asked to examine the case as a first-instance court, since one of the co-accused was a Member of Parliament (MP) and a Cabinet Minister. After the Supreme Court decided to disjoin the proceedings against the MP and the Cabinet Minister, on 11 June 2009 the case file against the remaining co-accused, including the applicant, was registered with the Tirana District Court (“the District Court”) for examination.
1.
First request for release
On 19 July 2010 the applicant requested his release on the expiry of the time-limits laid down by Articles 262 and 263 § 2 (c) of the Code of Criminal Procedure (“CCP”), arguing that the prescribed time-limit started to run from 14 March 2009, the date on which the case was sent for examination to the Supreme Court.
On 23 July 2010 the Tirana District Court, in an interlocutory decision, rejected the request. It argued that, since the time-limit had started to run from 11 June 2009, the date on which the case file was registered at its registry and, since it had been stayed or prolonged on account of other interlocutory decisions which had not been appealed, the time-limit had not yet expired.
On 6 August 2010 the Court of Appeal upheld the decision.
On 3 November 2010 the Supreme Court quashed both decisions. It reasoned that Article 263 of the CCP provided for three time-limits: the first runs from the date of an accused’s arrest to the date the file is transferred to the trial court (Article 263 § 1 of the CCP); the second runs from then to the date of delivery of the decision by that court (Article 263 § 2 of the CCP); and the third runs from then to the date of delivery of the appellate court’s decision (Article 263 § 3 of the CCP). In the applicant’s case, the first time-limit stopped to run on 13 March 2009 when the case was sent to the Supreme Court (Article 263 § 1 of the CCP). On that date, the second time-limit before the trial court began to run (Article 263 § 2 of the CCP), since the Supreme Court heard the case as a first-instance court, because one of the co-accused was an MP and a Cabinet Minister. Even though the proceedings against the MP were disjoined from those against the applicant and other co-accused, the period between 13 March 2009 and 11 June 2009, the date on which the case file against the applicant was registered with the District Court, should be taken into account for the purposes of the time-limit prescribed by Article 263 § 2 of the CCP. The Supreme Court indicated that the time-limit for which Article 265 of the CPP provided should be deducted from the running of the time-limit prescribed by Article 263, even if the stay was attributed to one of the co-accused or his lawyer. For the above reasons, the Supreme Court remitted the case for re-hearing by a different bench.
(a)
The first re-hearing
On 25 November 2010 the applicant’s lawyer, relying on the Supreme Court’s decision of 3 November 2010, requested, in writing, the applicant’s release. He argued that his lawful pre-trial detention period had exceeded by 81 days.
On 26 November 2010 the District Court rejected the request arguing that it had not been submitted in writing in accordance with the law. The applicant appealed.
On 17 December 2010 the Court of Appeal quashed the decision and remitted the case for a re-hearing by a different bench. It found that the District Court had failed to carry out any of the tasks delegated by the Supreme Court’s decision of 3 November 2010. The applicant appealed on the ground that the Court of Appeal should have examined the case itself instead of delaying the proceedings.
On 27 January 2011 the Supreme Court rejected the appeal.
(b)
The second re-hearing
On 7 February 2011 the applicant’s lawyer requested the applicant’s release on the ground that the time-limits laid down by Articles 262 and 263 § 2 (c) of the CCP had expired.
On the same day, in an interlocutory decision, the District Court ordered the applicant’s immediate release and his placement under house arrest in accordance with Article 266 § 1 of the CCP. The District Court relied on a Supreme Court decision of 2 February 2011 which had ordered the release of another co-accused who had been detained on the same day as the applicant, because the pre-trial detention time-limits, laid down in Article 263 § 2 (c), had expired. It accepted that the time-limit had started to run from 13 March 2009 and had exceeded the twelve-month period prescribed by law. The decision did not indicate the expiry date of the time-limit. The prosecutors appealed.
It would appear that the applicant was immediately placed under house arrest.
On 11 March 2011 the Court of Appeal upheld the District Court’s decision. The prosecutors appealed.
On 9 May 2011 the Supreme Court upheld the lower courts’ decision.
2.Second request for release
On 24 November 2010 the District Court rejected a co-accused’s request for release on the ground that the time-limit for his pre-trial detention had expired. The District Court argued that the time-limit had started to run from 11 June 2009. It further held that the Supreme Court’s decision of 3
November 2010 was not binding on that bench, since it was not re-hearing the case. The applicant’s lawyer left the court room in protest of this court’s decision.
On 6 December 2010 the applicant’s lawyer lodged a second request for the applicant’s release on the ground that the time-limits laid down by Articles 262 and 263 § 2 (c) of the CCP had expired.
On the same day the District Court, in an interlocutory decision, rejected the request. It argued that the time-limit had started to run from 11 June 2009, the date on which the case file was registered with it. It had been stayed for a period of 8 months and 12 days. Consequently, there remained 2 months and 18 days of pre-trial detention until the expiry of the twelve-month time-limit as provided for by Article 263 § 2 (c). As regards the findings of the Supreme Court on 3 November 2010, the District Court stated that they were binding on the bench re-hearing the case and not on a court hearing a separate request for release.
B.
Relevant domestic law
1.Code of Criminal Procedure
Article 75/b provides that the Supreme Court hears as a first-instance court cases concerning criminal offences committed by,
inter alia
, a Member of Parliament and a Cabinet Minister.
Article 262 § 1 stipulates that at the expiry of the detention, the court orders the immediate release of the person who was subjected to it.
Article 263 § 2 read as follows:
“2.
Pre-trial detention ends if, from the date of the registration of the case with the [first-instance] court, the following time-limit expires without a decision being taken by the [first-instance] court:
c) twelve months when criminal proceedings relate to offences which are liable to a punishment of between 10 years’ and life imprisonment.”
Article 265 provides for the stay of the running of pre-trial detention time-limits by court decision, which is appealable.
The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that his continued detention from 20 July 2010 or, alternatively, from 14 August or 7 October 2010 was not in accordance with the law. Under Article 5 § 4 of the Convention he complains that the lawfulness of his continued detention was not dealt with speedily.
1.
Has there been a breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular:
(a)
Was the applicant’s continued detention lawful within the meaning of Article 5 § 1 of the Convention?
(b)
Having regard to the provisions in Article 263 § 2 of the Code of Criminal Procedure, when did the time-limit prescribed therein expire in the applicant’s case?
(c)
Was the applicant’s continued detention arbitrary?
2.
Did the length of the proceedings in the present case, by which the applicant sought to challenge the lawfulness of his pre-trial detention, comply with the “speedily” requirement of Article 5 § 4 of the Convention?
3.
Did the applicant have an effective compensatory remedy in respect of his complaint under Article 5 § 4 of the Convention (see, for example,
Knebl v. the Czech Republic
, no. 20157/05, 28 October 2010)?