ČEH v. SLOVENIA

A cincea secțiune decizia nr. 10187/11 Uroš ČEH împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 3 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Helena Jäderblom, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 iulie 2011, Având în vedere retragerea cererii reclamanților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Uroš Čeh, este un național sloven, născut în 1977 și trăiește în Braslovče. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Teržan, un avocat care practică în Celje. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul a fost parte la proceduri care au fost la momentul notificării cererii la Guvern încă în curs. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor și în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. După ce guvernul a primit notificarea cererii, au informat Curtea că au făcut o propunere de soluționare reclamantului, inclusiv compensarea pentru daunele cauzate de lungimea nejustificată a procedurii și costurile reprezentației reclamantului în procedura de soluționare internă. Reclamantul a informat ulterior Curtea că a ajuns la o soluție cu Procuratura de Stat și că dorește să retragă cererea depusă în fața Curții, dar că a menținut cererea de rambursare a costurilor suportate în fața Curții. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 lit. (a) din Convenție. Aplicarea articoluluiui 43 § 4 din Regulamentul Curții art. 43 § 4 din Regulamentul Curții prevede: „Când o cerere a fost eliminată, costurile se adresează Curții. ...” Curtea reiterează că principiile generale care reglementează rambursarea costurilor în temeiul articolului 43 § 4 sunt în esență identice cu art. 41 din Convenție (a se vedea, printre altele, Pisano c. Italia) În plus, în conformitate cu art. 60 § 2, trebuie depuse informații referitoare la orice reclamație formulată în temeiul articolului 41 din Convenție, împreună cu documentele justificative sau voucherele relevante, în lipsa căreia Curtea poate respinge reclamația în întregime sau în parte (a se vedea Covačić și alții c. Slovenia (striking off) [GC], nr. 44574/98 , 45133/98 și 48316/99, § 276, 3 octombrie 2008 și S.I. c. Slovenia, nr. 45082/05, 13 octombrie 2011, § 87). Curtea constată că acordul de decontare prevede rambursarea costurilor în cadrul procedurii interne de decontare. În ceea ce privește costurile dinainte de Curte și fără a lua nici o decizie privind dacă Curtea ar trebui să exercite discreția de a atribui costurile în acest caz, Curtea remarcă că, în prezentarea sa la Curte, reclamantul nu a poziționat sau nu a justificat cererile sale, dar în general a solicitat Curtea să-i atribuie costurile suportate în fața Curții. În aceste circumstanțe, Curtea nu constată niciun motiv de a face o atribuire specifică în ceea ce privește rambursarea costurilor. Din aceste motive, Curtea respinge în unanimitate cererea reclamantului pentru costuri; hotărăște să elimine cererea din lista de cazuri. Stephen Phillips Ann Președintele adjunct al grefierului Power-Forde

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 10187/11

Uroš ČEH

against Slovenia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 3

September 2013 as a Committee composed of:

Ann Power-Forde,

President,

Boštjan M. Zupančič,

Helena Jäderblom,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 22 July 2011,

Having regard to the applicants’ withdrawal of the application,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Uroš Čeh, is a Slovenian national, who was born in 1977 and lives in Braslovče. He was represented before the Court by Mr

D.

Teržan, a lawyer practising in Celje.

The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant was a party to proceedings which were at the time of the notification of the application to the Government still pending. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of proceedings and under Article

13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard.

After the Government had been given notice of the application, they informed the Court that they had made a settlement proposal to the applicant including compensation for damages caused by the undue length of proceedings and costs of applicant’s representation in the domestic settlement proceedings. The applicant subsequently informed the Court that he had reached a settlement with the State Attorney’s Office and that he wished to withdraw his application introduced before the Court but that he maintained his claim for reimbursement of the costs incurred before the Court.

THE LAW

A.

Striking out

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in accordance with Article 37

§

1

(a) of the Convention.

B.

Application of Rule 43 § 4 of the Rules of the Court

Rule 43 § 4 of the Rules of Court provides:

“When an application has been struck out, the costs shall be at the discretion of the Court. ...”

The Court reiterates that the general principles governing the reimbursement of costs under Rule 43 § 4 are essentially the same as under Article 41 of the Convention (see, among other authorities,

Pisano v. Italy

(striking out) [GC], no. 36732/97, §§ 53-54, 24 October 2002). Furthermore, under Rule 60 § 2, itemised particulars of any claim made under Article 41 of the Convention must be submitted, together with the relevant supporting documents or vouchers, failing which the Court may reject the claim in whole or in part (see,

Kovačić and Others v. Slovenia

(striking out) [GC], nos.

44574/98

, 45133/98 and 48316/99, § 276, 3

October 2008 and S.I. v. Slovenia, no. 45082/05, 13 October 2011, § 87).

The Court notes that the settlement agreement provided for reimbursement of the costs in the domestic settlement proceeding. As to the costs before the Court, and without taking any decision as to whether the Court should exercise its discretion to award the costs in this case, the Court notes that in his submission to the Court the applicant failed to itemise or substantiate his claims but only generally requested the Court to award him the costs incurred before the Court.

In these circumstances, the Court finds no reason to make any specific award in respect of reimbursement of the costs.

For these reasons, the Court unanimously

Dismisses

the applicant’s claim for costs;

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Stephen Phillips

Ann Power-Forde

Deputy Registrar

President