SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 70443/10 M.L. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 3 septembrie 2013 într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 1 decembrie 2010, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl L., este un cetățean tunisian născut în 1983 și, în momentul depunerii cererii, rezident în Capestang. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Dl Meseci, avocat la Paris. Guvernul francez (adică, l' . . .) a fost reprezentat de agentul său, Natalie Ancel, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând la art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea că trimiterea sa în Tunisia ar pune în pericol în mod real de tortură și tratamente inumane și degradante. La 2 decembrie 2010, președintele secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să indice guvernului, în temeiul articolului 39 din regulament, să nu trimită reclamantul înapoi pe durata procedurii în fața Curții. Prin scrisoarea din 3 iunie 2013, guvernul a informat Curtea cu privire la ceea ce a solicitat și a obținut, în februarie 2012, o derogare de la obligația de a părăsi comuna Capestang, în care acesta era până în momentul în care avea reședința și pe care nu putea să o părăsească fără autorizație, pentru a se deplasa la aeroportul din Dorly pentru a lua un zbor spre Tunisia, la data de 7 martie următoare. Printr-o scrisoare din 20 iunie 2013, Consiliul reclamantului indiquan a primit nicio informație în acest sens de la clientul său, precizând în același timp că nu a mai avut contact cu acesta de mai multe luni. Curtea ia notă de informațiile transmise de guvern în scrisoarea sa din 3 iunie 2013 și de faptul că, aparent, reclamantul ar fi părăsit în mod voluntar teritoriul francez în martie 2012. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea. În plus, în absența unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea apreciază, în conformitate cu articolul (a) din Convenție, că nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Bošjan M. Zupančič grefier adjunct Președinte
Requête n
o
70443/10
M.L.
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 3 septembre 2013 en un comité composé de
:
Boštjan M. Zupančič,
président,
Ann Power-Forde,
Helena Jäderblom,
juges,
et de Stephen Phillips,
greffier adjoint
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 1
er
décembre 2010,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. L., est un ressortissant tunisien né en 1983 et, au moment de l’introduction de la requête, résidant à Capestang. Le président de la section a accédé à la demande de non
‑
divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 3 du règlement). Il a été représenté devant la Cour par M
e
Le gouvernement français («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, Nathalie Ancel, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait de ce que son renvoi en Tunisie l’exposerait à un risque réel de torture et de traitements inhumains et dégradants.
Le 2 décembre 2010, le président de la section à laquelle l’affaire fut attribuée décida d’indiquer au Gouvernement, en application de l’article
39 du règlement, de ne pas procéder au renvoi du requérant pour la durée de la procédure devant la Cour.
Par un courrier du 3 juin 2013, le Gouvernement informa la Cour de ce que le requérant avait sollicité et obtenu, en février 2012, un sauf-conduit pour quitter la commune de Capestang, dans laquelle il était jusqu’alors assigné à résidence et qu’il ne pouvait quitter sans autorisation, pour se rendre à l’aéroport d’Orly pour prendre un vol à destination de la Tunisie, le 7 mars suivant.
Par un courrier du 20 juin 2013, le conseil du requérant indiqua n’avoir reçu aucune information en ce sens de son client tout en précisant ne plus avoir de contact avec lui depuis plusieurs mois.
La Cour prend note des informations transmises par le Gouvernement dans son courrier du 3 juin 2013 et du fait que le requérant aurait apparemment quitté volontairement le territoire français en mars 2012. Elle observe également que le conseil du requérant n’a eu aucun contact récent avec ce dernier et n’a pu réfuter de manière catégorique les informations transmises par le Gouvernement.
A la lumière de ce qui précède, la Cour considère que le requérant n’entend plus maintenir sa requête. Par ailleurs, en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, elle estime, conformément à l’article
37
§
1
a) de la Convention, qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Stephen Phillips
Boštjan M. Zupančič
Greffier adjoint
Président