CtEDO 03.09.2013 Auto

CASE OF KONAK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6+6-3-c - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing) (Article 6 - Right to a fair trial;Criminal proceedings;Article 6-3-c - Defence through legal assistance)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KONAK v. TURKEY (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KONAK v. TURKEY (Depunerea nr. 3042/05) HOTĂRÂREA Strasburg 3 septembrie 2013 FINAL 03/12/2013 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Konak v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: Guido Raimondi, Președinte, Danutė Jočienė, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, Ișıl Karakaș, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 9 iulie 2013, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 3042/05) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național turc, dl Nihat Konak („reclamantul”), la 19 noiembrie 2004. Reclamantul a fost reprezentat de dl M. A. Kârdök, avocat care practică la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 20 ianuarie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. De asemenea, s-a decis să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp (art. 29 § 1). Reclamantul, care s-a născut în 1964, își îndeplinește în prezent condamnarea la închisoarea Tekirdağ. La 26 martie 1998, după o căutare la domiciliu și prin confiscarea anumitor obiecte, reclamantul a fost luat în custodie de poliție pe suspectul de a fi membru al TKP/ML-TIKKO (Partitul Comunist al Turciei/Marxist Leninist Turc Muncitori și Armata de Eliberare a Păsărilor), o organizație ilegală. Potrivit declarațiilor reclamantului, el a fost interogat de ofițeri de poliție la o dată neespecificată, dar a exercitat dreptul de a rămâne tăcut. În timpul interogatoriului, el nu a fost furnizat cu un avocat. Între timp, la 29 martie 1998, un anumit co-acusat L.L. a fost confruntat cu reclamantul, în absența unui avocat, și l-a identificat ca secretar al districtului Marmara și persoana responsabilă pentru filiala Istanbul a organizației. La 1 aprilie 1998, reclamantul și alte două două persoane acuzate au fost examinate de un medic care a observat că niciunul dintre ele nu a prezentat semne de violență fizică în afară de trei dintre ele, inclusiv L.L. Potrivit raportului medical, L.L. a avut o echimoză de trei centimetri pe spate și față. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața procurorului public și a judecătorului de investigare la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul, unde a refuzat acuzațiile, în absența avocatului său. În declarațiile sale, reclamantul a menținut, de asemenea, că nu a fost furnizat unui avocat în timpul custodiei sale de poliție, în ciuda cererii sale în acest sens. De asemenea, el a negat înregistrările de confruntare și de identificare în declarațiile sale făcute procurorului public. După ce a fost încheiat interogatoriu, judecătorul investigator a interzis reclamantul în custodie. 10. La 21 aprilie 1998, procurorul public Istanbul a emis un acuzare, acuzând reclamantul în temeiul articolului 168 din fostul Cod penal turc că a fost lider al unei organizații armate. 11. La 6 iulie 1998, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. 12. La 26 octombrie 2001, Tribunalul de Primă Instanță a condamnat reclamantul în calitate de acuzat. 13. La 19 noiembrie 2001, reclamantul a fost reținut pentru a-și îndeplini condamnarea la închisoare. 14. La 14 februarie 2002, Curtea de Casație a anulat condamnarea pentru lipsa de raționament. 15. La 26 decembrie 2003, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat încă o dată reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 18 ani și nouă luni de închisoare. În plus, s-a constatat că a participat la o serie de activități ale organizației, cum ar fi agățarea bandurilor ilegale, aruncarea cocktailurilor Molotov și participarea la demonstrații ilegale. Curtea a concluzionat că reclamantul a acționat ca lider de district al organizației de la Istanbul. 16. La 25 mai 2004, Curtea de Casație a susținut condamnarea. Reclamantul a afirmat că drepturile sale de apărare au fost încălcate deoarece i s-a refuzat accesul la un avocat în timpul custodiei sale de poliție. În acest sens, el s-a bazat pe art. 6 § 3 litera (c) din Convenție. De asemenea, el a susținut că condamnarea sa s-a bazat pe declarațiile făcute poliției de unele dintre persoanele co-acusate, presupus că au fost luate sub presiune. Invocând art. 6 § 2, reclamantul a plâns în continuare că autoritățile naționale au fost prejudecate pentru că nu au reușit să dovedească că el este vinovat și că l-au condamnat în absența unor probe suficiente. 18. Guvernul a contestat acuzațiile. 19. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție. În măsura în care reclamantul a susținut că i s-a refuzat asistența juridică în timpul custodiei sale de poliție, Curtea remarcă că, în momentul material, restricția impusă dreptului reclamantului la asistență juridică este sistemică și se aplică oricui deținut în custodie în legătură cu o infracțiune care intră sub jurisdicția instanțelor de securitate de stat (a se vedea Salduz c. Turcia) [GC], nr. 36391/02, §§ 56-63, CEDO 2008, și Dayanan c. Turcia , nr. 7377/03 , §§ 30-34, 13 octombrie 2009 . Curtea a examinat prezentul caz și nu constată nicio circumstanță specială care ar solicita să se depărteze de concluziile sale în hotărârea Salduz menționată anterior. 21. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, coroborat cu art. 6 § 1 în acest caz. 22. Având în vedere concluziile sale de mai sus și referindu-se la punctul 26 de mai jos, Curtea, fără a lua o poziție cu privire la încălcarea plângerii formulate de reclamant în ceea ce privește echitatea procedurii, consideră că este inutile examinarea acestora (a se vedea Geçgel și Çelik v. Turcia , nr. 8747/02 și 34509/03 , § 16, 13 octombrie 2009, și Tezcan Uzunhasanoğlu v. Turcia , nr. 35070/97 , § 23, 20 aprilie 2004). II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 23. Prejudiciu material. El a solicitat în continuare 4.720 lire turce (TRY) pentru taxele legale (aproximativ 2.000 EUR) și TRY 490 (200 EUR) pentru costuri și cheltuieli. În ceea ce privește cererile sale de taxe juridice, avocatul reclamantului a prezentat o factură. 24. Guvernul a contestat cererile. 25. Curtea nu dispune de nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral și, prin urmare, ținând seama de circumstanțele prezentei cauze și hotărârea pe o bază echitabilă, îi acordă 1 500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 26. În plus, Curtea consideră că cea mai adecvată formă de recurs ar fi reexaminarea reclamantului în conformitate cu cerințele articolului 6 din Convenție, în cazul în care acesta solicită acest lucru (a se vedea Salduz , citat mai sus, § 72). 27. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea reiterează că un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Luând în considerare premiile efectuate în cazuri comparabile (a se vedea Șaman c. Turcia , nr. 35292/05, § 45, 5 aprilie 2011; Bolukoç și alții c. Turcia , nr. 35392/04 , § 47, 10 noiembrie 2009; Gürova c. Turcia , nr. 22088/03 , § 21, 6 octombrie 2009; și Salduz , citat mai sus , § 79 , Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea de 1000 EUR sub acest cap. 28. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea declara, în mod neobișnuit, cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, coroborat cu art. 6 § 1, din cauza lipsei de asistență juridică disponibilă reclamantului în timp ce este în custodie de poliție; deține că nu este necesar să examineze rămășițele formulate în temeiul articolului 6 din Convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 1 500 EUR (1 mie cinci sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 1000 EUR (1 mie de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile. (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare, plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 septembrie 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Guido Raimondi Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă