BIDART c. FRANCE
BIDART c. FRANCE (CtEDO, 2013)
Secțiunea a cincea Cerere nr. 52363/11 Philippe BIDART împotriva Franței introdusă la 16 august 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Philippe Bidart, este un cetățean francez născut în 1953 și rezident în Beziers. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Philippe Aramendi, avocat în Saint-Jean-de-Luz. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este fostul șef al organizației separatiste basce Iparretarrak. Deținut începând cu 1988, a fost condamnat de mai multe ori, în special în 1992 și 1993, la închisoare, pentru uciderea a doi ofițeri de poliție de către un comando armat și pentru uciderea unui jandarm. Prin hotărârea din 1 iunie 1993. februarie 2007, Camera pentru punerea în aplicare a sentințelor la tribunalul din Paris a admis eliberarea condiționată începând cu 14 februarie 2007 și până la 14 februarie 2014, durata măsurilor de asistență și control fiind stabilită la 7 ani. Camera de recurs reamintește în hotărârea sa că eliberarea condiționată a reclamantului este însoțită de următoarele obligații generale (art. 132-44 din Codul penal): să îndeplinească obligațiile judecătorului de a aplica pedepsele sau ale lucrătorului social al serviciului de inserție și eliberare condiționată ; să primească vizitele acestuia și să îi comunice informații sau documente care să permită controlul mijloacelor sale de existență și al îndeplinirii obligațiilor sale; să-l prevină pentru schimbarea locului de muncă și, în cazul în care acestea sunt de natură să împiedice executarea obligațiilor sale, să obțină o autorizație prealabilă din partea instanței de aplicare a legii ; să informeze lucrătorul social cu privire la schimbarea reședinței și la orice deplasare de mai mult de 15 zile și să raporteze întoarcerea acestuia ; obținerea autorizației judecătorului de a aplica pedepsele pentru orice călătorie în străinătate și, atunci când este de natură să pună un obstacol în calea îndeplinirii obligațiilor sale, pentru orice schimbare a locului de muncă și de reședință. Aceasta adaugă următoarele obligații speciale (art. 132-45 1 , art. 3 , art. 5 și art. 14) Codul penal) : exercitarea unei activități profesionale sau urmărirea unei educații sau a unei formări profesionale ; stabilirea reședinței sale la Bezier ; continuarea, în funcție de facultățile sale contributive, a plăților către fondul de garantare pentru despăgubirea victimelor actelor de terorism ; s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 7 noiembrie 2007, Camera Omucideri a Curții de Casație a respins recursul formulat de procurorul general în apropierea tribunalului din Paris. La 24 decembrie 2007, reclamantul a participat la o manifestare pașnică în fața casei de judecată a Agenției pentru susținerea bascilor deținuți în această instituție. În consecință, instanța de aplicare a pedepsei de la Paris a decis, printr-o hotărâre din 14 mai 2008, să îl supună unor obligații speciale suplimentare : să nu apară în fața oricărei instituții penitenciare pentru a demonstra orice sprijin acordat persoanelor aflate în custodia de terorism sau în favoarea unei asocieri sau mișcări comitente sau care au comis acte de terorism (art. 135-45 9 din Codul penal) Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a tribunalului de apel din Paris din 2 aprilie 2004, care a confirmat că nu a fost difuzată nici o lucrare sau operă audiovizuală despre care ar fi fost vorba (art. 132-45 16 din Codul Penal). octombrie 2008, care a fost însă încălcată de o hotărâre a Camerei Penale a Curții de Casație din 10 iunie 2009, pe motiv că instanța de aplicare a culpei nu era competentă să modifice obligațiile de eliberare condiționată, această competență aparținând instanței de aplicare a pedepsei. La 18 februarie 2010, procurorul public îl sesizează pe judecătorul cu privire la aplicarea pedepselor Tribunalului de Mare Instanță din Paris cu privire la rechiziții care au ca scop completarea obligațiilor de eliberare condiționată ale reclamantului cu cele două obligații menționate anterior, precum și cu interzicerea (a) a intra în legătură cu orice persoană care militează pentru separatismul basc sau care sprijină deținuții condamnați sau acuzați pentru acte de terorism incriminate la articolele 421-1-421-6 din Codul penal, în special pentru a demonstra orice sprijin acordat acestor persoane deținute (art. 132-42 12 din Codul penal) Prin hotărârea din 28 iunie 2010, judecătorul de aplicare a pedepselor a decis să impună reclamantului obligația de la art. 132-45 16 din Codul penal: (a) să se abțină de la difuzarea oricărei opere sau opere audiovizuale despre care ar fi autorul sau coautorul și care, în totalitate sau parțial, ar avea legătură cu persoana în cauză și să se abțină de la orice intervenție publică în legătură cu această încălcare, [aceste] dispoziții [n] fiind aplicabile decât în cazul condamnării pentru infracțiuni sau acte de natură voluntară la viață, agresiuni sexuale sau agresiuni sexuale sau agresiuni sexuale În acest sens, el a arătat că, în hotărârea sa din 1 februarie 2007, instanța de apel din Paris îl descrie pe reclamant ca fiind o persoană calmă și respectuoasă, care petrecea cea mai mare parte a timpului său la redactarea memoriei sale. Deși nu știa conținutul termenului memoriu, nu era exclus ca dl Bidart să fie tentat să-și publice memoriile și să facă declarații cu privire la faptele pentru care a fost condamnat. Judecătorul aplicării pedepselor a respins în schimb celelalte cereri de modificare. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a instanței de apel din Paris, data de 31 August 2010, care subliniază că această obligație se limitează la a interzice orice comentariu și apologie a infracțiunilor comise, și că aceasta nu constituie o măsură disproporționată în ceea ce privește necesitatea de salvgardare a ordinii publice și n Prin hotărârea din 30 martie 2011, Camera Penală a Curții de Casație a respins recursul formulat de recurent, considerând că acesta se pronunțase astfel, instana de apel a făcut o aplicare exactă a articolului 132-45 16 din Codul penal, fără a ignora textele legale și convenționale vizate de recurs (inclusiv art. 10 din Convenie). Dispozițiile relevante din Codul penal sunt următoarele: art. 132-44 Măsurile de control la care trebuie să se supună condamnatul sunt următoarele: Răspunderea la convocarea instanței de aplicare a pedepselor sau a lucrătorului social desemnat; Să primească vizitele lucrătorului social și să îi comunice informațiile sau documentele de natură să permită controlul mijloacelor sale de existență și al îndeplinirii obligațiilor sale; să informeze lucrătorul social cu privire la schimbarea locului de muncă; A se informa lucrătorul social cu privire la schimbarea reședinței sau la orice deplasare a cărei durată depășește 15 zile și a se raporta cu privire la returnarea acestuia; a se obține autorizarea prealabilă a judecătorului de a aplica pedepsele pentru orice călătorie în străinătate și, în cazul în care este de natură să împiedice executarea obligațiilor sale, pentru orice schimbare de loc de muncă sau de reședință. art. 132-45 (versiune aplicabilă la momentul faptelor) Instanța de condamnare sau instanța de aplicare a pedepselor poate impune în mod special sancțiunii privind observarea unei luni sau a mai multor dintre următoarele obligații: exercitarea unei activități profesionale sau urmărirea unei educații sau a unei formări profesionale; stabilirea reședinței sale într-un anumit loc; să se supună unor măsuri de examinare medicală, de tratare sau de îngrijire, chiar și sub regimul de spitalizare; aceste măsuri pot consta în interdicția de tratament prevăzută la articolele L. 3413-1 - L. 3413-4 din Codul de sănătate publică, în cazul în care se constată că condamnatul folosește narcotice sau consumă în mod uzual și excesiv băuturi alcoolice; Justificarea cu titlu gratuit contribuie la cheltuielile familiale sau la plata în mod regulat a pensiilor alimentare de care este debitor; repararea integrală sau parțială, în funcție de capacitățile sale contributive, a daunelor cauzate de încălcarea dreptului comunitar, chiar și în absența unei decizii privind acțiunea civilă; Justifica cu privire la dreptul său de a contribui la sumele datorate Trezoreriei Publice ca urmare a condamnării; A nu se angaja în activități în exercitarea activității sau în exercitarea activității în care a fost comisă sau nu se desfășoară o activitate care implică un contact obișnuit cu minorii; S Nu frecventați debitele de băuturi ; Nu frecventați unii condamnați, în special autorii sau complicii la încălcarea dreptului de proprietate ; S mai puțin a se abține de la a intra în legătură cu anumite persoane, inclusiv victima, sau anumite categorii de persoane, în special minori, cu excepția, dacă este cazul, a celor desemnați de instanță ; Nu dețineți sau purtați o armă ; În cazul în care este vorba despre un vehicul terestru cu motor, trebuie să se efectueze, pe cheltuiala sa, un stagiu de sensibilizare cu privire la siguranța rutieră; În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică, o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o face sau o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o face sau o persoană fizică sau o face sau o face, o persoană sau o face sau o persoană fizică sau o face, o face sau o face sau o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face sau o face, o face sau o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face, o face sau o face, o face ori ori ori ori ori ori ori ori ori o face.; punerea copiilor în mâinile celor cărora li s-a încredințat custodia printr-o hotărâre; realizarea unui stagiu de cetățenie; În cazul în care persoana în cauză este împotriva soțului/soției, a concubinului sau a partenerului său legat de un pact civil de solidaritate, fie împotriva copiilor săi, fie împotriva soțului/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soțieiului/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/parteiului/soției/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/soției/soției/soției/soției/soției/parteiului/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteluiului/parteiului/soției/soției/soției/soțieluiului/soțieluiului/soțieluiului/parteiului/soțieluiului/soțialuiului/parteiului/soțialuiului/parteiului/soției/soțieiului/soțieiiului/parteiului/ se aplică, de asemenea, în cazul în care persoana în cauză este săvârșită de fostul soț sau concubin al victimei sau de persoana care a fost legată de victima respectivă printr-un pact civil de solidaritate, domiciliul în cauză fiind atunci cel al victimei. În cazul unei noi condamnări, în mod neconstituțional cunoscut, decăzute condițiilor sau de nerespectare a măsurilor prevăzute în decizia de eliberare condiționată, această decizie poate fi revocată, în conformitate cu distincțiile prevăzute la art. 730, fie de către instanța de aplicare a pedepselor, fie de către instanța de aplicare a pedepselor, în conformitate cu modalitățile prevăzute la art. 712-6 sau 712-7. Același lucru este valabil și în cazul în care decizia de eliberare condiționată nu a fost încă executată și condamnatul nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de aceasta. (...) După revocare, condamnatul trebuie să suporte, în conformitate cu dispozițiile deciziei de revocare, întreaga sau o parte din durata pedepsei pe care a trebuit să o suporte în momentul eliberării condiționate, cumulativ, dacă este cazul, cu orice altă pedeapsă pe care ar fi suportat-o; timpul în care a fost pus în stare de arest provizoriu contează totuși pentru executarea pedepsei sale. În cazul în care revocarea nu a avut loc înainte de expirarea termenului prevăzut la articolul precedent, eliberarea este definitivă. În acest caz, pedeapsa se consideră încheiată de la data eliberării condiționate. GRIEF Invochează art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de restricția privind libertatea de exprimare care îi este impusă în cadrul eliberării condiționate. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Restricția privind libertatea de exprimare impusă reclamantului în cadrul eliberării sale condiționate, în conformitate cu art. 132-45 16 din Codul penal, este compatibilă cu cerințele art. 10 din Convenție