Bidart împotriva Franței

Secțiunea a cincea Cerere nr. 52363/11 Philippe BIDART împotriva Franței introdusă la 16 august 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Philippe Bidart, este un cetățean francez născut în 1953 și rezident în Beziers. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Philippe Aramendi, avocat în Saint-Jean-de-Luz. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este fostul șef al organizației separatiste basce Iparretarrak. Deținut începând cu 1988, a fost condamnat de mai multe ori, în special în 1992 și 1993, la închisoare, pentru uciderea a doi ofițeri de poliție de către un comando armat și pentru uciderea unui jandarm.

Prin hotărârea din 1 iunie 1993. februarie 2007, Camera pentru punerea în aplicare a sentințelor la tribunalul din Paris a admis eliberarea condiționată începând cu 14 februarie 2007 și până la 14 februarie 2014, durata măsurilor de asistență și control fiind stabilită la 7 ani.

Camera de recurs reamintește în hotărârea sa că eliberarea condiționată a reclamantului este însoțită de următoarele obligații generale (art. 132-44 din Codul penal): să îndeplinească obligațiile judecătorului de a aplica pedepsele sau ale lucrătorului social al serviciului de inserție și eliberare condiționată ; să primească vizitele acestuia și să îi comunice informații sau documente care să permită controlul mijloacelor sale de existență și al îndeplinirii obligațiilor sale; să-l prevină pentru schimbarea locului de muncă și, în cazul în care acestea sunt de natură să împiedice executarea obligațiilor sale, să obțină o autorizație prealabilă din partea instanței de aplicare a legii ; să informeze lucrătorul social cu privire la schimbarea reședinței și la orice deplasare de mai mult de 15 zile și să raporteze întoarcerea acestuia ; obținerea autorizației judecătorului de a aplica pedepsele pentru orice călătorie în străinătate și, atunci când este de natură să pună un obstacol în calea îndeplinirii obligațiilor sale, pentru orice schimbare a locului de muncă și de reședință.

Aceasta adaugă următoarele obligații speciale (art. 132-45 1 , art. 3 , art. 5 și art. 14) Codul penal) : exercitarea unei activități profesionale sau urmărirea unei educații sau a unei formări profesionale ; stabilirea reședinței sale la Bezier ; continuarea, în funcție de facultățile sale contributive, a plăților către fondul de garantare pentru despăgubirea victimelor actelor de terorism ; s … La 7 noiembrie 2007, Camera Omucideri a Curții de Casație a respins recursul formulat de procurorul general în apropierea tribunalului din Paris. La 24 decembrie 2007, reclamantul a participat la o manifestare pașnică în fața casei de judecată a Agenției pentru susținerea bascilor deținuți în această instituție.

În consecință, instanța de aplicare a pedepsei de la Paris a decis, printr-o hotărâre din 14 mai 2008, să îl supună unor obligații speciale suplimentare : să nu apară în fața oricărei instituții penitenciare pentru a demonstra orice sprijin acordat persoanelor aflate în custodia de terorism sau în favoarea unei asocieri sau mișcări comitente sau care au comis acte de terorism (art. 135-45 9 din Codul penal) Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a tribunalului de apel din Paris din 2 aprilie 2004, care a confirmat că nu a fost difuzată nici o lucrare sau operă audiovizuală despre care ar fi fost vorba (art. 132-45 16 din Codul Penal). octombrie 2008, care a fost însă încălcată de o hotărâre a Camerei Penale a Curții de Casație din 10 iunie 2009, pe motiv că instanța de aplicare a culpei nu era competentă să modifice obligațiile de eliberare condiționată, această competență aparținând instanței de aplicare a pedepsei.

La 18 februarie 2010, procurorul public îl sesizează pe judecătorul cu privire la aplicarea pedepselor Tribunalului de Mare Instanță din Paris cu privire la rechiziții care au ca scop completarea obligațiilor de eliberare condiționată ale reclamantului cu cele două obligații menționate anterior, precum și cu interzicerea (a) a intra în legătură cu orice persoană care militează pentru separatismul basc sau care sprijină deținuții condamnați sau acuzați pentru acte de terorism incriminate la articolele 421-1-421-6 din Codul penal, în special pentru a demonstra orice sprijin acordat acestor persoane deținute (art. 132-42 12 din Codul penal) Prin hotărârea din 28 iunie 2010, judecătorul de aplicare a pedepselor a decis să impună reclamantului obligația de la art. 132-45 16 din Codul penal: (a) să se abțină de la difuzarea oricărei opere sau opere audiovizuale despre care ar fi autorul sau coautorul și care, în totalitate sau parțial, ar avea legătură cu persoana în cauză și să se abțină de la orice intervenție publică în legătură cu această încălcare, [aceste] dispoziții [n] fiind aplicabile decât în cazul condamnării pentru infracțiuni sau acte de natură voluntară la viață, agresiuni sexuale sau agresiuni sexuale sau agresiuni sexuale În acest sens, el a arătat că, în hotărârea sa din 1 februarie 2007,

instanța de apel din Paris îl descrie pe reclamant ca fiind o persoană calmă și respectuoasă, care petrecea cea mai mare parte a timpului său la redactarea memoriei sale. Deși nu știa conținutul termenului memoriu, nu era exclus ca dl Bidart să fie tentat să-și publice memoriile și să facă declarații cu privire la faptele pentru care a fost condamnat. Judecătorul aplicării pedepselor a respins în schimb celelalte cereri de modificare.

Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a instanței de apel din Paris, data de 31 August 2010, care subliniază că această obligație se limitează la a interzice orice comentariu și apologie a infracțiunilor comise, și că aceasta nu constituie o măsură disproporționată în ceea ce privește necesitatea de salvgardare a ordinii publice și n Prin hotărârea din 30 martie 2011, Camera Penală a Curții de Casație a respins recursul formulat de recurent, considerând că acesta se pronunțase astfel, instana de apel a făcut o aplicare exactă a articolului 132-45 16 din Codul penal, fără a ignora textele legale și convenționale vizate de recurs (inclusiv art. 10 din Convenie).

Dispozițiile relevante din Codul penal sunt următoarele: art. 132-44 Măsurile de control la care trebuie să se supună condamnatul sunt următoarele: Răspunderea la convocarea instanței de aplicare a pedepselor sau a lucrătorului social desemnat; Să primească vizitele lucrătorului social și să îi comunice informațiile sau documentele de natură să permită controlul mijloacelor sale de existență și al îndeplinirii obligațiilor sale; să informeze lucrătorul social cu privire la schimbarea locului de muncă; A se informa lucrătorul social cu privire la schimbarea reședinței sau la orice deplasare a cărei durată depășește 15 zile și a se raporta cu privire la returnarea acestuia; a se obține autorizarea prealabilă a judecătorului de a aplica pedepsele pentru orice călătorie în străinătate și, în cazul în care este de natură să împiedice executarea obligațiilor sale, pentru orice schimbare de loc de muncă sau de reședință.

art. 132-45 (versiune aplicabilă la momentul faptelor) Instanța de condamnare sau instanța de aplicare a pedepselor poate impune în mod special sancțiunii privind observarea unei luni sau a mai multor dintre următoarele obligații: exercitarea unei activități profesionale sau urmărirea unei educații sau a unei formări profesionale; stabilirea reședinței sale într-un anumit loc; să se supună unor măsuri de examinare medicală, de tratare sau de îngrijire, chiar și sub regimul de spitalizare; aceste măsuri pot consta în interdicția de tratament prevăzută la articolele L. 3413-1 - L. 3413-4 din Codul de sănătate publică, în cazul în care se constată că condamnatul folosește narcotice sau consumă în mod uzual și excesiv băuturi alcoolice; Justificarea cu titlu gratuit contribuie la cheltuielile familiale sau la plata în mod regulat a pensiilor alimentare de care este debitor; repararea integrală sau parțială, în funcție de capacitățile sale contributive, a daunelor cauzate de încălcarea dreptului comunitar, chiar și în absența unei decizii privind acțiunea civilă; Justifica cu privire la dreptul său de a contribui la sumele datorate Trezoreriei Publice ca urmare a condamnării; A nu se angaja în activități în exercitarea activității sau în exercitarea activității în care a fost comisă sau nu se desfășoară o activitate care implică un contact obișnuit cu minorii;

S Nu frecventați debitele de băuturi ; Nu frecventați unii condamnați, în special autorii sau complicii la încălcarea dreptului de proprietate ; S mai puțin a se abține de la a intra în legătură cu anumite persoane, inclusiv victima, sau anumite categorii de persoane, în special minori, cu excepția, dacă este cazul, a celor desemnați de instanță ; Nu dețineți sau purtați o armă ; În cazul în care este vorba despre un vehicul terestru cu motor, trebuie să se efectueze, pe cheltuiala sa, un stagiu de sensibilizare cu privire la siguranța rutieră; În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică,

o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o face sau o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o face sau o persoană fizică sau o face sau o face, o persoană sau o face sau o persoană fizică sau o face, o face sau o face sau o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face sau o face, o face sau o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face, o face sau o face, o face ori ori ori ori ori ori ori ori ori o face.; punerea copiilor în mâinile celor cărora li s-a încredințat custodia printr-o hotărâre; realizarea unui stagiu de cetățenie; În cazul în care persoana în cauză este împotriva soțului/soției, a concubinului sau a partenerului său legat de un pact civil de solidaritate, fie împotriva copiilor săi,

fie împotriva soțului/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soțieiului/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/parteiului/soției/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/soției/soției/soției/soției/soției/parteiului/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/soției/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteiului/parteluiului/parteiului/soției/soției/soției/soțieluiului/soțieluiului/soțieluiului/parteiului/soțieluiului/soțialuiului/parteiului/soțialuiului/parteiului/soției/soțieiului/soțieiiului/parteiului/ se aplică, de asemenea, în cazul în care persoana în cauză este săvârșită de fostul soț sau concubin al victimei sau de persoana care a fost legată de victima respectivă printr-un pact civil de solidaritate,

domiciliul în cauză fiind atunci cel al victimei. În cazul unei noi condamnări, în mod neconstituțional cunoscut, decăzute condițiilor sau de nerespectare a măsurilor prevăzute în decizia de eliberare condiționată, această decizie poate fi revocată, în conformitate cu distincțiile prevăzute la art. 730, fie de către instanța de aplicare a pedepselor, fie de către instanța de aplicare a pedepselor, în conformitate cu modalitățile prevăzute la art. 712-6 sau 712-7. Același lucru este valabil și în cazul în care decizia de eliberare condiționată nu a fost încă executată și condamnatul nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de aceasta.

(...) După revocare, condamnatul trebuie să suporte, în conformitate cu dispozițiile deciziei de revocare, întreaga sau o parte din durata pedepsei pe care a trebuit să o suporte în momentul eliberării condiționate, cumulativ, dacă este cazul, cu orice altă pedeapsă pe care ar fi suportat-o; timpul în care a fost pus în stare de arest provizoriu contează totuși pentru executarea pedepsei sale. În cazul în care revocarea nu a avut loc înainte de expirarea termenului prevăzut la articolul precedent, eliberarea este definitivă. În acest caz, pedeapsa se consideră încheiată de la data eliberării condiționate. GRIEF Invochează art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de restricția privind libertatea de exprimare care îi este impusă în cadrul eliberării condiționate.

ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Restricția privind libertatea de exprimare impusă reclamantului în cadrul eliberării sale condiționate, în conformitate cu art. 132-45 16 din Codul penal, este compatibilă cu cerințele art. 10 din Convenție

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 52363/11 Philippe BIDART contre la France introduite le 16 août 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Philippe Bidart, est un ressortissant français né en 1953 et résidant à Béziers. Il est représenté devant la Cour par M e Philippe Aramendi, avocat à Saint-Jean-de-Luz. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant est l’ancien chef de l’organisation séparatiste basque Iparretarrak . Détenu à partir de 1988, il a été condamné plusieurs fois, notamment en 1992 et 1993, à la perpétuité, pour l’assassinat de deux policiers par un commando armé et pour le meurtre d’un gendarme. Par un arrêt du 1 er février 2007, la chambre de l’application des peines de la cour d’appel de Paris l’a admis au bénéfice de la libération conditionnelle à compter du 14 février 2007 et jusqu’au 14 février 2014, la durée des mesures d’assistance et de contrôle étant fixées à 7 ans.

La chambre d’application des peines rappelle dans son arrêt que la libération conditionnelle du requérant est assortie des obligations générales suivantes (article 132-44 du code pénal) : répondre aux obligations du juge de l’application des peines ou du travailleur social du service pénitentiaire d’insertion et de probation ; recevoir les visites de ce dernier et lui communiquer les renseignements ou documents de nature à permettre le contrôle de ses moyens d’existence et de l’exécution de ses obligations ; le prévenir de ses changements d’emploi et, lorsqu’ils sont de nature à mettre obstacle à l’exécution de ses obligations, obtenir une autorisation préalable du juge de l’application des peines ; prévenir le travailleur social de ses changements de résidence et de tout déplacement de plus de quinze jours et rendre compte de son retour ; obtenir l’autorisation du juge de l’application des peines pour tout déplacement à l’étranger et, lorsqu’il est de nature à mettre un obstacle à l’exécution de ses obligations, pour tout changement d’emploi et de résidence.

Elle y ajoute les obligations spéciales suivantes (article 132-45 1 o , 3 o , 5 o et 14 o du code pénal) : exercer une activité professionnelle ou suivre un enseignement ou une formation professionnelle ; établir sa résidence à Bézier ; poursuivre, en fonction de ses facultés contributives, ses versements au fonds de garantie d’indemnisation des victimes des actes de terrorisme ; s’abstenir de détenir ou de porter une arme. Le 7 novembre 2007, la chambre criminelle de la Cour de cassation rejeta le pourvoi formé par le procureur général près la cour d’appel de Paris. Le 24 décembre 2007, le requérant participa à une manifestation pacifique devant la maison d’arrêt d’Agen visant à soutenir des basques détenus dans cet établissement.

Les médias en firent état. En conséquence, le tribunal de l’application des peines de Paris décida, par un jugement du 14 mai 2008, de le soumettre à des obligations particulières supplémentaires : ne pas paraître devant tout établissement pénitentiaire pour manifester tout soutien à des personnes détenues pour la commission d’actes de terrorisme ou en faveur d’association ou mouvement commettant ou ayant commis des actes de terrorisme (article 135-45 9 o du code pénal) ; s’abstenir de diffuser tout ouvrage ou œuvre audiovisuelle dont il serait l’auteur ou le co-auteur et qui porterait, en tout ou partie, sur l’infraction commise, et s’abstenir de toute intervention publique relative à cette infraction (article 132-45 16 o du code pénal).

Ce jugement fut confirmé par un arrêt de la cour d’appel de Paris du 2 octobre 2008, lequel fut toutefois cassé par un arrêt de la chambre criminelle de la Cour de cassation du 10 juin 2009, au motif que le tribunal de l’application des peines n’était pas compétent pour modifier les obligations de la libération conditionnelle, cette compétence appartenant au juge de l’application des peines.

Le 18 février 2010, le ministère public saisit le juge de l’application des peines du tribunal de grande instance de Paris de réquisitions tendant à ce que les obligations de la libération conditionnelle du requérant soient complétées par les deux obligations précitées ainsi que par l’interdiction « d’entrer en relation avec toute personne militant pour le séparatisme basque ou soutenant des détenus condamnés ou mis en examen pour des actes de terrorisme incriminés aux articles 421-1 à 421-6 du code pénal, notamment pour manifester tout soutien à ces personnes détenues (article 132-42 12 o du code pénal) ». Par un jugement du 28 juin 2010, le juge de l’application des peines décida d’imposer au requérant l’obligation de l’article 132-45 16 o du code pénal : « s’abstenir de diffuser tout ouvrage ou œuvre audiovisuelle dont il serait l’auteur ou le co-auteur et qui porterait, en tout ou partie, sur l’infraction commise et s’abstenir de toute intervention publique relative à cette infraction, [ces] dispositions [n’étant] applicables qu’en cas de condamnation pour crimes ou délits d’atteintes volontaires à la vie, d’agressions sexuelles ou d’atteintes sexuelles ». Il releva à cet égard que, dans son arrêt du 1 er février 2007, la cour d’appel de Paris avait décrit le requérant « comme une personne calme et respectueuse,

qui pass[ait] l’essentiel de son temps à la rédaction de son mémoire ». Il en déduisit que, « bien que ne sachant pas le contenu du terme mémoire, il n’[était] pas exclu que M. Bidart ne soit tenté de publier ses mémoires et de faire des déclarations sur les faits pour lesquels il a été condamné ». Le juge de l’application des peines rejeta en revanche les autres demandes de modification.

Ce jugement fut confirmé par un arrêt de la cour d’appel de Paris du 31 août 2010, qui souligne que cette obligation « se limite à interdire tout commentaire et toute apologie des infractions commises », et « qu’elle ne constitue pas une mesure disproportionnée au regard de la nécessaire sauvegarde de l’ordre public et n’interdit nullement à Philippe Bidart d’exprimer ses convictions politiques ». Par un arrêt du 30 mars 2011, la chambre criminelle de la Cour de cassation rejeta le pourvoi formé par le requérant, jugeant qu’en se prononçant ainsi, la cour d’appel avait fait une exacte application de l’article 132-45 16 o du code pénal, sans méconnaître les textes légaux et conventionnels visés par le pourvoi (dont l’article 10 de la Convention).

B. Le droit interne pertinent Les dispositions pertinentes du code pénal sont les suivantes : Article 132-44 « Les mesures de contrôle auxquelles le condamné doit se soumettre sont les suivantes : 1 o Répondre aux convocations du juge de l’application des peines ou du travailleur social désigné ; 2 o Recevoir les visites du travailleur social et lui communiquer les renseignements ou documents de nature à permettre le contrôle de ses moyens d’existence et de l’exécution de ses obligations ; 3 o Prévenir le travailleur social de ses changements d’emploi ; 4 o Prévenir le travailleur social de ses changements de résidence ou de tout déplacement dont la durée excéderait quinze jours et rendre compte de son retour ; 5 o Obtenir l’autorisation préalable du juge de l’application des peines pour tout déplacement à l’étranger et, lorsqu’il est de nature à mettre obstacle à l’exécution de ses obligations, pour tout changement d’emploi ou de résidence.

» Article 132-45 (version applicable à l’époque des faits) « La juridiction de condamnation ou le juge de l’application des peines peut imposer spécialement au condamné l’observation de l’une ou de plusieurs des obligations suivantes : 1 o Exercer une activité professionnelle ou suivre un enseignement ou une formation professionnelle ; 2 o Etablir sa résidence en un lieu déterminé ; 3 o Se soumettre à des mesures d’examen médical, de traitement ou de soins, même sous le régime de l’hospitalisation.

Ces mesures peuvent consister en l’injonction thérapeutique prévue par les articles L. 3413-1 à L. 3413-4 du code de la santé publique, lorsqu’il apparaît que le condamné fait usage de stupéfiants ou fait une consommation habituelle et excessive de boissons alcooliques ; 4 o Justifier qu’il contribue aux charges familiales ou acquitte régulièrement les pensions alimentaires dont il est débiteur ; 5 o Réparer en tout ou partie, en fonction de ses facultés contributives, les dommages causés par l’infraction, même en l’absence de décision sur l’action civile ; 6 o Justifier qu’il acquitte en fonction de ses facultés contributives les sommes dues au Trésor public à la suite de la condamnation ; 7 o S’abstenir de conduire certains véhicules déterminés par les catégories de permis prévues par le code de la route ; 8 o Ne pas se livrer à l’activité dans l’exercice ou à l’occasion de l’exercice de laquelle l’infraction a été commise ou ne pas exercer une activité impliquant un contact habituel avec des mineurs ; 9 o S’abstenir de paraître en tout lieu, toute catégorie de lieux ou toute zone spécialement désignés ; 10 o Ne pas engager de paris, notamment dans les organismes de paris mutuels ; 11 o Ne pas fréquenter les débits de boissons ; 12 o Ne pas fréquenter certains condamnés, notamment les auteurs ou complices de l’infraction ;

13 o S’abstenir d’entrer en relation avec certaines personnes, dont la victime, ou certaines catégories de personnes, et notamment des mineurs, à l’exception, le cas échéant, de ceux désignés par la juridiction ; 14 o Ne pas détenir ou porter une arme ; 15 o En cas d’infraction commise à l’occasion de la conduite d’un véhicule terrestre à moteur, accomplir, à ses frais, un stage de sensibilisation à la sécurité routière ; 16 o S’abstenir de diffuser tout ouvrage ou œuvre audiovisuelle dont il serait l’auteur ou le co-auteur et qui porterait, en tout ou partie, sur l’infraction commise et s’abstenir de toute intervention publique relative à cette infraction ; les dispositions du présent alinéa ne sont applicables qu’en cas de condamnation pour crimes ou délits d’atteintes volontaires à la vie, d’agressions sexuelles ou d’atteintes sexuelles ; 17 o Remettre ses enfants entre les mains de ceux auxquels la garde a été confiée par décision de justice ; 18 o Accomplir un stage de citoyenneté ; 19 o En cas d’infraction commise soit contre son conjoint, son concubin ou son partenaire lié par un pacte civil de solidarité, soit contre ses enfants ou ceux de son conjoint, concubin ou partenaire, résider hors du domicile ou de la résidence du couple et, le cas échéant, s’abstenir de paraître dans ce domicile ou cette résidence ou aux abords immédiats de celui-ci, ainsi que, si nécessaire,

faire l’objet d’une prise en charge sanitaire, sociale ou psychologique ; les dispositions du présent 19 o sont également applicables lorsque l’infraction est commise par l’ancien conjoint ou concubin de la victime, ou par la personne ayant été liée à elle par un pacte civil de solidarité, le domicile concerné étant alors celui de la victime. » L’article 733 du code de procédure pénale est ainsi libellé : « En cas de nouvelle condamnation, d’inconduite notoire, d’infraction aux conditions ou d’inobservation des mesures énoncées dans la décision de mise en liberté conditionnelle, cette décision peut être révoquée, suivant les distinctions de l’article 730, soit par le juge de l’application des peines, soit par le tribunal de l’application des peines, selon les modalités prévues par les articles 712-6 ou 712-7.

Il en est de même lorsque la décision de libération conditionnelle n’a pas encore reçu exécution et que le condamné ne remplit plus les conditions légales pour en bénéficier. (...) Après révocation, le condamné doit subir, selon les dispositions de la décision de révocation, tout ou partie de la durée de la peine qu’il lui restait à subir au moment de sa mise en liberté conditionnelle, cumulativement, s’il y a lieu, avec toute nouvelle peine qu’il aurait encourue ; le temps pendant lequel il a été placé en état d’arrestation provisoire compte toutefois pour l’exécution de sa peine. Si la révocation n’est pas intervenue avant l’expiration du délai prévu à l’article précédent, la libération est définitive.

Dans ce cas, la peine est réputée terminée depuis le jour de la libération conditionnelle. » GRIEF Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint de la restriction à la liberté d’expression qui lui est imposée dans le cadre de sa libération conditionnelle.

QUESTION AUX PARTIES

La restriction à la liberté d’expression imposée au requérant dans le cadre de sa libération conditionnelle, en application de l’article 132-45 16 o du code pénal, est-elle compatible avec les exigences de l’article 10 de la Convention ?