CtEDO 01.04.2014 Auto

ALBISU IRIARTE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
01.04.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ALBISU IRIARTE c. FRANCE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr 32187/13 Mikel ALBISU IRARTE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 1 aprilie 2014 într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 7 mai 2013, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT pe reclamant, domnul Mikel Albisu Iriarte, este un resortisant spaniol născut în 1961 și aflat în prezent în arest la casa din Fresnes. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul X. Cachenaut, avocat la Saint Jean de Luz. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și partenera sa au fost interpelați la 3 octombrie 2004 în Pirinei-Atlantice. În timpul percheziționării locuințelor lor, documente false, arme, muniții, echipamente informatice, documente de la IOTA și 21 Au fost confiscate mii de euro, au fost descoperite două vehicule furate și înregistrate fals, iar la 7 octombrie a fost pus sub acuzare, printre altele, pentru organizarea sau conducerea unei asociații de răufăcători în vederea comiterii de acte teroriste și deținere de arme și muniție și a fost pus în detenție provizorie până la următoarea audiere. Acesta a fost închis la 8 octombrie 2004 la centrul penitenciarelor din Moulins Yzeure și pus în detenție provizorie la 12 octombrie 2004 pentru o perioadă de un an de către judecătorul pentru libertăți și detenție al Tribunalului de Mare Instanță din Paris. Recurentul și cei nouă colegi ai săi au prezentat în fața tribunalului din Paris special compus între 15 noiembrie și 17 decembrie 2010. Prin Hotărârea din 17 decembrie 2010, reclamantul a fost condamnat la 20 de ani de rechiziționare penală. La cererea reclamantului, acesta din urmă a prezentat în fața instanței judecătorești din Paris, în mod special și altfel compus din 12 noiembrie-22. În noiembrie 2012, printr-o hotărâre pronunțată la această din urmă dată, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani de închisoare penală cu o perioadă de securitate de două treimi. Reclamantul nu s-a ocupat de casare. În timpul detenției sale, reclamantul a făcut obiectul a 13 schimbări de Ö Õ . GRIFS. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul declară că menținerea sa în detenție provizorie la privarea de statutul de deținut condamnat, mai avantajos. El adaugă că a fost reținut de-a lungul anilor în 14 instituții diferite. Reclamantul se plânge în cele din urmă de o încălcare a articolului 8 din Convenție ca urmare a deținerii sale. 5 alin. (3) din Convenție, care se citește după cum urmează: Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alin. (c) prezentului articol (...) are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, sau eliberat în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care asigură încuviințarea celui care a formulat cererea. Curtea reamintește că punctul de plecare al calculării detenției menționate coincide cu ziua arestării reclamantului, respectiv la 3 octombrie 2004. În ceea ce privește sfârșitul perioadei menționate, hotărârea de condamnare constituie, în principiu, termenul perioadei care trebuie luată în considerare din perspectiva art. 5 alin. (3) din art. 5 alin. (3); de la această dată, deținerea laxei intră în domeniul de aplicare al art. 5 alin. (1) lit. (a) din Convenție (a se vedea, de exemplu, A.J.P. c. Franța, 17020/05, § 61, 29 octombrie 2009). În speță, reclamantul a fost condamnat la 17 decembrie 2010 de către instanța judecătorească competentă; începând din acel moment, acesta a fost deținut Curtea amintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată cu privire la o cauză decât în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive Hotărârea care a fost introdusă la 7 mai 2013, rezultă că această cauză este întârziată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. De asemenea, reclamantul se plânge de durata procedurii în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, care deține orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. Curtea constată că reclamantul a omis să introducă o acțiune în răspundere pentru statul în cauză pentru funcționarea defectuoasă a serviciului public de justiție, pentru a se plânge de durata procedurii în cauză. Comisia reamintește că orice litigiu întemeiat pe durata unei proceduri judiciare introduse în fața acesteia după 20 septembrie 1999 fără a fi fost supus în prealabil instanțelor interne în cadrul unei acțiuni întemeiate pe articolul L. 781-1 (devenit L. 141-1) din Codul de organizare judiciară este inadmisibil, indiferent de stadiul procedurii interne (Mifsud c. Franța (dec.) [GC], n 57220/00, § 17, CEDO 2002 VIII). În consecință, acest motiv trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. Pe lângă art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că, datorită statutului său de deținut cu titlu provizoriu, nu a putut beneficia de avantajele rezervate deținuților condamnați. Curtea reamintește că a constatat că cererea a fost introdusă cu întârziere în ceea ce privește detenția provizorie. În consecință, acest aspect este, de asemenea, întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. În temeiul aceleiași dispoziții, reclamantul se plânge de transferările pe care le-a făcut între diferitele instituții de judecată. Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu furnizează niciun element concret în sprijinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (4) Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul susține că detenția și transferurile sale i-au afectat viața de familie, pe motiv că este tatăl unui copil de șaisprezece ani. Această dispoziție prevede: Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale personale și familiale, a domiciliului și corespondenței sale. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. Cu privire la acest aspect, Curtea amintește că orice detenție regulată în temeiul articolului 5 din Convenție antrenează prin natura sa o restricționare a vieții private și de familie de la . Cu toate acestea, este esențial pentru respectarea vieții de familie ca administrația în cauză să îl ajute pe deținut să mențină contactul cu familia sa apropiată (Lavents c. Letonia, nr. 58442/00, § 139, 28 noiembrie 2002 și În plus, aceasta reamintește că a constatat că cererea a fost introdusă cu întârziere în ceea ce privește detenția provizorie. Pe de altă parte, Curtea nu poate decât să constate că fâșia reclamantului nu este în nici un fel justificată, acesta din urmă limitându-se la formularea sa în general. Într-adevăr, el nu face nicio precizare concretă cu privire la consecințele pe care modificările sale de interes le-ar fi avut asupra limitării vizitelor familiei sau ale rudelor sale. În aceste condiții, Curtea consideră că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului Õ§ 3 litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Bošjan M. Zupančič Grefier Adjunct Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-04-15
0,94
IPARRAGUIRRE GUENECHEA c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 41508/11 Maria Soledad IPARRAGUIRRE GUENECHEA contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 15 avril 2014 en un comité composé de : Boštjan M. Zupančič, pré
CtEDO 2018-09-18
0,93
MAZZIOTTI c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 65089/13 Michael MAZZIOTTI contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 18 septembre 2018 en un comité composé de : Mārtiņš Mits, président, André Potocki,
CtEDO 2015-02-10
0,93
OZAETA MENDICUTE c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 42906/14 Ainhoa OZAETA MENDICUTE contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 10 février 2015 en un comité composé de : Ganna Yudkivska, présidente, Vincen
CtEDO 2013-09-26
0,93
AFFAIRE ALMANDOZ ERVITI c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE ALMANDOZ ERVITI c. FRANCE ( Requête n o 45077/10) ARRÊT STRASBOURG 26 septembre 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Almandoz Erviti c. France, La Cour européenne des dro
CtEDO 2018-06-14
0,92
URBIETA ALCORTA c. FRANCE
Communiquée le 14 juin 2018 CINQUIÈME SECTION Requête n o 28390/16 Iosu URBIETA ALCORTA contre la France introduite le 13 mai 2016 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Iosu Urbieta Alcorta, est un ressortissant espagnol né en 1978 et détenu à
Sursă