AFFAIRE ALMANDOZ ERVITI c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

26.09.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 5 - Droit à la liberté et à la sûreté (Article 5-3 - Durée de la détention provisoire)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ALMANDOZ ERVITI c. FRANCE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

CINCEA SECȚIUNEA A ALMANDOZ ERVITI c. FRANȚA Cerere nr. 45077/10) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 septembrie 2013 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Almandoz Erviti c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, judecători; și de Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, După ce a intenționat în camera Consiliului la 3 septembrie 2013, înmânarea hotărârii, care a fost adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 45077/10) îndreptată împotriva Republicii Franceze, printre care și un resortisant spaniol, dl Jose Miguel Almandoz Erviti, a sesizat Curtea la data de 30 iulie 2010 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 30 mai 2011, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L Reclamantul, membru al ETA (Euskadi Ta Askatasuna), a fost arestat la 9 decembrie 2003 de către poliție într-o locuință din Lons, în departamentul Pirinei-Atlantice, împreună cu alți trei membri ai organizației. În această locuință, au fost confiscate mai multe pistoale automate, muniție, componente electrice și electronice, patru detonatoare pirotehnice, patru declanșatoare pirotehnice, trei pungi cu pulbere neagră și două sisteme de aprindere cu bec flash, documentația operațională a AETA, 20 000 EUR (EUR) și două vehicule furate și înregistrate fals. La 11 decembrie 2003, reclamantul a fost pus în arest provizoriu de către judecătorul pentru libertăți și detenție (JLD) al Tribunalului de Mare Instanță din Paris pe o perioadă de un an, ca urmare a examinării faptelor de asociere a infractorilor în vederea pregătirii actelor de terorism și a mai multor infracțiuni legate, în principal sau asociate cu o întreprindere teroristă: așteptând ca aceste elemente să fie la fel de grave și concordante încât să facă pe deplin obiectul examinării în faptele care i-au fost reproșate; Prevăzut că procesul de prelucrare este doar începutul, că sunt necesare investigații pentru a identifica și interpela co-autorii și complicii membri ai aceleiași organizații, în afara oricăror consultări frauduloase și presiuni; De asemenea, s-a așteptat ca persoana, trăind în secret sub acoperirea unor documente false, să nu ofere nicio garanție de reprezentare și să poată fi tentată să scape de acțiunea justiției întorcându-se să trăiască în subteran; În cele din urmă, s-a așteptat ca ordinea publică să fie tulburată în mod excepțional și durabil de acțiunile comise în cadrul unei organizații teroriste deosebit de periculoase; s-a așteptat ca obligațiile de control judiciar să fie insuficiente în raport cu funcțiile definite la art. 137 din Codul de procedură pe termen lung; Prevăzut că detenția persoanei acuzate este pe deplin mijlocie: de a păstra dovezile sau indiciile materiale. d Pentru a pune capăt tulburării excepționale și persistente a ordinii publice pe care le-a adus la îndeplinire din cauza: gravitației sale, circumstanțelor comisiei sale, importanței prejudiciilor pe care le-a cauzat. (...) Pe parcursul procesului de luare în custodie publică, reținerea provizorie a reclamantului a fost prelungită de șase ori în temeiul unor ordonanțe succesive cu o durată de șase luni fiecare. Aceste ordonanțe sunt datate la 2 decembrie 2004, 6 iunie 2005, 7 decembrie 2005, 2 iunie 2006, 29 noiembrie 2006 și 31 mai 2007. Motivele de prelungire au fost mai mult sau mai puțin aceleași de-a lungul întregii activități: numeroase investigații, cu atât mai lungi cu cât anchetarea nu dorește să se exprime asupra faptelor care i-au fost reproșate garanții de reprezentare inexistente pe teritoriul național tulburarea excepțională a ordinii publice și persistența acesteia, în pofida faptului că faptele au fost încălcate. La ordonanța din 31 mai 2007, în urma unui interogatoriu al reclamantului, a fost motivată astfel: [...] Așteptând ca însăși natura faptelor reproșate, multitudinea lor, numărul de persoane puse sub semnul întrebării, tăcerea lor, existența unor legături de proceduri, numărul de sigilii care trebuie exploatate, în general complexitatea investigațiilor justifică la sfârșitul unei perioade de detenție de 42 de luni deja efectuată o nouă prelungire a detenției [reclamantului]. (...) Termenul previzibil de încheiere a procedurii poate fi stabilit la 4 luni. (...) mai mult, printr-o ordonanță din 6 decembrie 2007, pronunțată de judecătorul judecătoresc al TGI din Paris, reclamantul a fost acuzat și retrimis împreună cu șase colegi acuzați în fața tribunalului din Paris special compus, pentru tentative de extorcare de fonduri în bandă organizată și în legătură cu o întreprindere teroristă. 10. Lacundarea rolului Tribunalului special al Parisului care nu a permis ca reclamantul să fie citat în termenul de un an stabilit prin art. 181 alineatul (8) din Codul de procedură penală (CPP), procurorul general în apropierea tribunalului din Paris sesizează camera de judecată la data de 14 octombrie 2008 pentru a prelungi în mod excepțional detenția provizorie a reclamantului pentru o perioadă de șase luni. 11. Prin Hotărârea din 14 noiembrie 2008, camera de judecată a Tribunalului din Paris a primit cererea procurorului prin prelungirea detenției provizorii pentru o perioadă de șase luni de la 11 decembrie În conformitate cu art. 181 alineatul (9) din CPP. 12. printr-o cerere din 14 martie 2009, procurorul general, în apropierea tribunalului din Paris, sesizează camera de la Paris, pentru a dispune prelungirea efectelor mandatului de depunere pentru o perioadă de șase luni. Într-un memoriu adresat acestei camere, reclamantul a solicitat eliberarea sa cu un control judiciar. 13. Prin hotărârea din 22 mai 2009, tribunalul din Paris a dispus prelungirea detenției provizorii a reclamantului pentru o perioadă de șase luni de la 11 iunie 2009: Având în vedere că Curtea din Paris este singura competentă pentru judecarea infracțiunilor teroriste comise pe întregul teritoriu francez, sarcina sa de muncă are drept consecință utilizarea, în anumite cazuri, a termenului maxim prevăzut în Codul de procedură penală; întrucât acest termen rămâne în limitele rezonabile prevăzute în art. 5 și 6 din CEDH (...) 14. Printr-o hotărâre din 2 septembrie 2009, pronunțată în recursul recurentului, camera penală a Curții de Casație a anulat hotărârea din 22 mai 2009 pe motiv că camera de la lit. (n) nu putea justifica măsura de prelungire a detenției cu titlu excepțional prin dificultățile recurente de funcționare a instanței care trebuia să se pronunțe în fond, ci trebuia să verifice dacă autoritățile competente au adus o diligență specială continuării procedurii. Prin scrisoarea datată 29 septembrie 2009, grefa tribunalului a informat avocatul reclamantului că acesta din urmă va fi chemat să se prezinte în fața instanței judecătorești din Paris în perioada 16-27 noiembrie 2009. și 5 octombrie 2009, reclamantul sesizează camera de judecată a tribunalului din Paris cu privire la două cereri de eliberare. 17. Printr-o cerere din 6 octombrie 2009, procurorul general a solicitat prelungirea detenției provizorii și a afirmat că, în cazul obstacolelor structurale și materiale inerente funcționării instanței, au fost adăugați factori care nu pot fi controlați de instanța de judecată din Paris, ceea ce nu a permis prezentarea reclamantului în fața instanței de judecată. 18. Prin hotărârea din 19 octombrie 2009 (2009/06830-2009/0689), tribunalul de apel din Paris a respins cererile de eliberare pe motiv că faptele tulbură în mod excepțional ordinea publică, că garanțiile de reprezentare nu erau asigurate și că riscurile de recerere erau considerabile. La 29 octombrie și 10 noiembrie 2009, reclamantul a formulat două recursuri împotriva hotărârii judecătorești de la Paris din 19 octombrie 2009 și a invocat articolele 5 și 6 din Convenție. 19. Între timp, și printr-o hotărâre din 19 octombrie 2009 (2009/01761), hotărând cu privire la trimiterea ulterioară la hotărârea pronunțată de Curtea de Casație la 2 septembrie 2009 și la cererea procurorului din 6 septembrie 2009 În octombrie 2009, Curtea de Apel din Paris a prelungit procedura pentru o perioadă de șase luni de la 11 iunie 2009. Prin hotărârea pronunțată la 26 noiembrie 2009, tribunalul special compus din așezări l-a condamnat pe reclamant la 12 ani de condamnare penală. Prin hotărârea din 3 februarie 2010, Curtea de Casație, pronunțată cu privire la recursurile din 29 octombrie și 10 noiembrie 2009, a declarat inadmisibil la un loc și a respins la al doilea motiv pe motiv că, din lipsă de a fi fost propus în fața judecătorilor din fond, motivul este nou și ca atare inadmisibil. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 22. Dreptul intern relevant este menționat în Hotărârile Guimon Esparza c. Franța, 29116/09, § 22, 26 ianuarie 2012 și Sagarzazu c. Franța 29109/09, § 21, 26 ianuarie 2012. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA LEGĂTURA 5 § 3 DIN CONVENȚIE 23. Reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii pe care o consideră excesivă. El invocă o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție, astfel cum a fost formulată Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alin. (c) prezentului articol (...) are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, sau eliberat în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care să asigure încuviințarea celui care a făcut-o. Cu privire la admisibilitatea 24. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond Pe perioada care trebuie luată în considerare 25. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 9 decembrie 2003, ziua în care a fost interpelată la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul se plânge de lipsa de diligență și de celeritate a autorităților judiciare în continuarea procedurii și, în special, de termenul de doi ani dintre ordonanța de punere sub acuzare și arestarea instanței judecătorești special compuse. În opinia sa, această perioadă de latență, datorată rolului acestei instanțe de judecată, constituie o încălcare evidentă a art. 5 alin. (3) din Convenție. 27. Guvernul consideră că durata detenției provizorii nu a fost rezonabilă ținând cont de circumstanțele din speță. În opinia sa, autoritățile naționale au justificat menținerea în detenție a reclamantului prin motive relevante, suficiente și nesoluționate, din cauza În special, riscul de evadare a fost pe deplin demonstrat, având în vedere clandestinitatea în care reclamantul trăia înainte de arestarea sa și naționalitatea sa străină. Guvernul subliniază, de asemenea, persistența riscurilor, pe de o parte, de repetare a dreptului de proprietate de către solicitant, având în vedere profilul său și rolul său activ în funcționarea În cele din urmă, acesta susține că tulburarea excepțională și persistentă la ordinea publică nu a încetat în ziua detenției provizorii a reclamantului. 28. Guvernul consideră că, în pofida unor circumstanțe dificile care rezultă dintr-o parte a atitudinii reclamantului, care a dorit să păstreze tăcerea, instanțele naționale au depus eforturi semnificative pentru a concilia calitatea și diligența procedurii. În ceea ce privește celeritatea procedurii, acesta reamintește gravitatea și complexitatea cauzei, demonstrate de numărul și natura actelor la care a fost efectuată. Guvernul comunică un borderou al documentelor de fond care corespund tuturor actelor de procedură efectuate în timpul procesului, adică trei mii o sută șaizeci de bucăți. În ceea ce privește termenul acordat în fața tribunalului special compus, guvernul recunoaște că a fost foarte important, dar l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul precizează că autoritățile franceze au încercat în mod constant să respecte cerința termenului rezonabil, în timp ce judecarea cazurilor de terorism mobilizează puternic resursele umane și că numărul de zile consacrate judecății acestor cauze a crescut constant de la începutul anilor 2000 (29 de zile în 2000, 180 de zile în 2008, 100 39 în 2009).Evaluare a Curții Principii Generale 29. Curtea face trimitere la principiile care reiese din jurisprudența sa, așa cum au fost amintite recent în Hotărârea Guimon Esparza c. Franța, nr 29116/09, § 33 și 34, 26 ianuarie 2012 și Sagarzazu c. Franța, n 29109/09, § 33 și 34, 26 ianuarie 2012. ii. Aplicare în cazul în speță 30. D mai mult decât atât, Curtea arată că o perioadă de detenție de aproape șase ani pare să fie de prima faianță nerațională și trebuie să fie însoțită de justificări deosebit de puternice. 31. Curtea constată că reclamantul nu pune în discuție în fața sa motivele menținerii în detenție. În orice caz, Curtea recunoaște, având în vedere contextul prezentei cauze, că aceste motive, în special riscul de scurgere, au rămas atât În această privință, complexitatea cauzei, în contextul luptei împotriva terorismului (Debboub alias Husseini Ali c. Franța, n 37786/97, 9 noiembrie 1999 Chraidi, citată anterior Herri Batasuna și Batasuna c. Spania, n 25803/04 și 25817/04, § 89, 30 iunie 2009 Leroy c. Franța, n 36109/03, § 45, 2 octombrie 2008), poate explica în mare măsură lungimea detenției. Curtea amintește că celeritatea la care un inculpat are dreptul în examinarea cazului său nu trebuie să aducă atingere eforturilor magistraților de a-și îndeplini sarcina cu grija dorită (Pescuit c. Luxemburg, n 16308/02, § 62, 11 decembrie 2007 Tinner c. Elveția, n 59301/08 și 8439/09, § 62, 26 aprilie 2011). În speță, Curtea nu recunoaște nicio perioadă în cursul căreia autoritățile nu au efectuat căutările sau actele de inculpat, cum ar fi: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aceasta se referea la acuzații grave aduse reclamantului și continuarea investigațiilor a confirmat rolul său cheie în faptele reprobabile, implicând mai mulți actori și necesită numeroase măsuri de informare, ceea ce demonstrează numărul mare de experiențe realizate (punctul 8 de mai sus). Pe de altă parte, lungimea detenției se datorează parțial comportamentului reclamantului; acesta din urmă nu avea cu siguranță obligația de a coopera cu autoritățile, dar trebuie să suporte consecințele pe care atitudinea sa le-ar fi putut provoca în marșurile de l'ingine (Gérard Bernard c. Franța, n 27768/02, § 42, 26 septembrie 2006 Guimon Esparza, menționat anterior, § 39). 34. În cele din urmă, în ceea ce privește termenul de încuviințare în fața tribunalului special compus, imputabil autorităților judiciare între Ordonanța de punere sub acuzare din 6 decembrie 2007 și arestarea acestei instanțe din 26 noiembrie 2009, ceea ce reprezintă un interval de aproape doi ani, Curtea amintește că aceasta a constatat deja că Mai sus, Comisia a considerat că un astfel de termen nu putea fi justificat de langustul tribunalului din Massesies și că a făcut parte din statele care își organizează sistemul judiciar astfel încât să permită instanțelor lor să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 5 din Convenție (Gosselin c. Franța, nr 66224/01, § 34, 13 septembrie 2005 Guimon Esparza, § 40 Sagarzazu § 40 de mai sus. Aceasta a ajuns la aceeași concluzie în Hotărârile Esparza Luri c. France 29119/09, 26 ianuarie 2012), Soria Valderrama c. France 29101/09, 26 ianuarie 2012) și Berasategi c. Franța 29095/09, 26 ianuarie 2012).În absența unui argument formulat de alt guvern decât cel al înjunghierii rolului instanței de judecată special compuse, Curtea nu are nici un motiv să încheie în mod diferit în speță 35. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că autoritățile judiciare nu au acționat cu toată promptitudinea necesară. Prin urmare, aceasta concluzionează că, în circumstanțele speciale ale cauzei, prin durata sa excesivă, detenția reclamantului a încălcat art. 5 alineatul (3) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 36. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 40 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit din cauza faptului că a fost în așteptarea procesului său, a extracțiilor pentru prezentarea în fața instanței judecătorești, a condițiilor de detenție la Fleuriy-Merogis unde a fost deținut până în august 2010. 38. Guvernul consideră că, în cazul în care Curtea constată o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție, ar fi rezonabil să se aloce 3 000 EUR reclamantului. 39. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert datorită duratei excesive a detenției sale provizorii. În ceea ce privește caracterul echitabil, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 5 000 EUR pentru prejudiciul moral (Guimon Esparza, citată anterior, § 47). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 40. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 41. În cazul în care Curtea constată o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție, Tribunalul este de acord cu cererea reclamantului. 42. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. În speță, și având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR și acordul reclamantului. Interese moratoriu 43. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 26 septembrie 2013, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Bošjan M. Zupančič Modululr Adjunct Președinte