CtEDO 06.09.2013 Auto

TEKPETEK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
06.09.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TEKPETEK v. TURKEY (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea nr. 40314/08 Sinan TEKPETEK împotriva Turciei depusă la 13 august 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Sinan Tekpetek, este un național turc, născut în 1980 și locuiește în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl Kaya, avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 iulie 2007, la aproximativ 11.15 p.m., reclamantul a fost oprit de către poliție pentru un control de identitate de rutină în Taksim Square, Istanbul. După examinarea cardului său de identitate și executarea informațiilor sale în baza de date a poliției, poliția a lăsat reclamantul să meargă. Cu toate acestea, în timp ce reclamantul se îndreaptă de pe Piața Taksim, o mașină de poliție s-a apropiat de el din spate și un număr de polițiști l-au prins și l-au împins în mașină. Odată în mașină, trei polițiști l-au pulverizat cu gaz de piper și l-au bătut, în timp ce, de asemenea, jurând la el. După 15 minute de autoturn, în timpul cărora el a continuat să fie agresat, reclamantul a fost scos din mașină, pentru a se găsi într-o zonă izolată de zidurile vechi ale orașului, pe care a identificat-o ca fiind districtul Yedikule sau Yenikapı din Istanbul, unde mai așteptau două mașini de poliție. Acolo, reclamantul a fost din nou insultat, amenințat la punct de armă, lovit, lovit și bătut cu un truncheon și supus la gaz de piper cu un total de zece până la douăsprezece ofițeri de poliție timp de peste o oră. El a fost, în cele din urmă, pus înapoi în mașină, unde bătăile au continuat până a fost aruncat din mașina în mișcare undeva în apropiere de Karaköy în jurul ora 1,45 a.m. în aceeași noapte. Reclamantul a fost dus ulterior la spitalul Haydarpașa Numune de către unii prieteni pe care l-a contactat pentru ajutor. După examene preliminare la Sala de Urgență la spitalul Haydarpașa Numune, reclamantul a fost trimis la spitalul Siyami Ersek Thoracic și Cardiovascular Chirurgie Formare și Cercetare (“Spitalul Siyami Ersek”) cu suspect de traumatisme toracice. La o perioadă neespecificată la 27 iulie 2007, reclamantul a fost examinat de un specialist la Spitalul Siyami Ersek, care a observat următoarele leziuni asupra corpului reclamantului: o echimoză de 20 x 3 cm pe brațul stâng; o echimoză de 10 x 3 cm pe zona cervicală stângă din spatele urechii stângi; hematom pe urechea stângă; o echimoză de 3 x 1 cm pe nivelul scapulei stângi, la nivelul coloanei vertebrale a ecapulei; o serie de plasturi echimotice pe spate de măsurare între 1-5 x 0,5 cm; o echimoză de 5 x 2 cm pe nivelul coloanei dreapte a scapulei; o echimoză de 2 x 2 cm pe partea dreaptă, la partea posterioră a brațului; o echimoză de 10 x 3 cm pe brațul drept de pornire de la nivelul umărului; plasturi echimotice se răspândesc peste o suprafață de 10 x 5 cm pe corpusul stern; două leziuni de 5 cm, situate sub patela dreapta; și o fractură a șaptea și a șaptea coastei pe partea dreaptă. La 30 iulie 2007, reclamantul a depus o plângere penală la procurorul public Beyoğlu împotriva ofițerilor de poliție care l-au atacat. Reclamantul a declarat în plângerea sa că nu-și amintește toate detaliile despre maltraturile pe care le-a primit la mâinile ofițerilor de poliție, deoarece a leșinat de câteva ori din cauza traumei fizice și a gazului de piper la care a fost supus, dar el a crezut că mașina de poliție în care a fost răpit era un Renault Clio. El a adăugat că poliția l-ar fi poziționat să afle în timpul verificării de identitate că el a fost judecată pentru a ataca câțiva ofițeri de poliție, și/sau că el a fost editorul manager al unui număr de publicații bine cunoscute de opoziție. Reclamantul a cerut procurorului să cheme ofițerii de poliție la locul de muncă la locul incidentului în noaptea 26 iulie 2007 pentru o paradă de identificare, și să examineze imaginile din camerele de securitate ale băncilor și altor clădiri din zonă. În aceeași zi, procurorul public Beyoğlu a depus o cerere urgentă la Haydarpașa Numune și la spitalele Siyami Ersek pentru prezentarea rapoartelor medicale care documentează leziunile suferite de reclamant ca urmare a presupusului incident. La 31 iulie 2007, procurorul public Beyoğlu a luat declarația reclamantului în legătură cu plângerile sale, în cazul în care reclamantul a reiterat acuzațiile sale anterioare. A adăugat că polițiștii implicați în incident au fost între 20-25 de ani, că el a amintit în mod clar fața unuia dintre ofițeri și ar putea identifica altul prin accentul său distinct. Procurorul public a trimis ulterior reclamantul Branchului Beyoğlu al Institutului de Medicină Forensică pentru examene suplimentare. În raportul din 31 iulie 2007 Institutul de Medicină Forensică a făcut următoarele constatări: vânătoare și echimoză de 3 x 3 cm, 1 x 1 cm și 2 cm pe scapula stânga; zgârieturi de 1 x 1 cm și 3 x 1 cm pe talie; zgârieturi scabrite de 1 x 1 cm și 2 x 1 cm pe cotul dreapta; echimoză pe brațele dreaptă și stângă; echimoză în jurul ochiului stâng și urechei; zgârietură pe partea din față a piciorului dreaptă; o echimoză galben-purple larg de 15 x 15 x 20 cm în centrul regiunii gluteale stângi; o echimoză de 3 x 1 cm în regiunea gluteală dreaptă; și echimoză și durere pe partea dreaptă a pieptului. Raportul a remarcat că leziunile suferite de reclamant nu au putut fi tratate prin intervenție medicală simplă și a recomandat ca un radiolog să-și examineze testele de cap și piept. Nu există informații în dosarul de caz privind orice examen suplimentar al capului sau pieptului, așa cum a fost sugerat. Între timp, presupusul maltrat al reclamantului de către poliție a fost acoperit într-o serie de ziare naționale. În ediția din 29 iulie 2007 a zilnicului Radikal , autoritățile de poliție au fost raportate că nu au avut cunoștințe despre incident, dar că ar investiga acuzațiile. La 29 noiembrie 2007, aproximativ patru luni după ce reclamantul și-a depus plângerea penală, procurorul public Beyoğlu a solicitat Direcției de Securitate Beyoğlu să pună la dispoziție orice imagini CCTV a locului presupusului incident de la ora 11.30 până la miezul nopții relevante. În aceeași zi procurorul public Beyoğlu a cerut, de asemenea, de la Hotărârea de Securitate Beyoğlu lista de ofițeri de poliție la Prața Taksim la 26 și 27 iulie 2007 între orele 11.15 și 13.45, împreună cu fotografiile lor respective. La cererea procurorului public, trei ofițeri de poliție, și anume S.Ç., M.K. la 5 decembrie 2007, Hotărârea de Securitate Beyoğlu a informat Procurorul public Beyoğlu că, în timp ce ofițerul S.Ç. a primit instrucțiuni să raporteze în biroul procurorului cu o poză, cei doi ofițeri rămasi au schimbat departamentele și nu au putut fi notificați în noile lor locuri de datorie. La 4 ianuarie 2008, Hotărârea de Securitate din Istanbul a informat procurorul public Beyoğlu că, deși o cameră CCTV a fost pusă la locul incidentului, nu a fost disponibilă înregistrarea din noaptea relevantă, deoarece imaginile CCTV au fost păstrate timp de doar zece zile. La 10 ianuarie 2008, cei doi ofițeri de poliție rămasi, și anume M.K. și S.C., au fost notificați cu succes cu privire la instrucțiunile de a se prezenta la biroul Procurorului Public Beyoğlu. La 15 februarie 2008, după eșecul său de raportare, Procurorul Public Beyoğlu a convocat din nou S.Ç. pentru a-și lua declarația. La 14 mai 2008, Procurorul public Beyoğlu a solicitat Biroului Bayrampașa al Forței de Răspuns Rapid să asigure că reclamantul să revizuiască fotografiile tuturor ofițerilor și superiorilor de la Forța de Răspuns Rapid pentru identificarea suspecților care au efectuat atacul. O copie a acestei cereri a fost dată avocatului reclamantului în persoană. În lipsa unui răspuns la scrisoarea din 14 mai 2008, procurorul public Beyoğlu a reiterat cererea sa la 10 octombrie 2008. În aceeași zi, procurorul a eliberat, de asemenea, o convocare în legătură cu S.Ç., M.K. și S.C., niciuna dintre ele nu a raportat să depună o declarație conform ordinului. La 15 decembrie 2008, Hotărârea de Securitate din Istanbul a informat Procurorul Public Beyoğlu că nu are înregistrarea unei scrisori din 14 mai 2008 în arhivele sale. La 8 februarie 2009, Procurorul Public din Beyoğlu a trimis un al doilea remembre în legătură cu scrisoarea din 14 mai 2008, și a convocat din nou S.Ç., M.K. și S.C. pentru declarații. La 12 februarie 2009, Hotărârea de Securitate Beyoğlu a informat Procurorul Public Beyoğlu că convocarea din 8 februarie 2009 nu a putut fi notificată lui S.Ç., după cum a fost desemnat de la data de la numirea acestuia la Hotărârea de Securitate Sarıyer (În Istanbul). La 24 martie 2009, Hotărârea de Securitate din Istanbul a informat din nou Procurorul Public Beyoğlu că scrisoarea din 14 mai 2008 nu l-a atins. La 24 aprilie 2009, Hotărârea de Securitate Beyoğlu a notificat Procurorului Public Beyoğlu că ofițerul M.K. a primit instrucțiuni să raporteze în biroul procurorului, așa cum a solicitat, dar S.C. nu a putut fi atins, deoarece a fost numit în Hotărârea de Securitate a lui Esenler (În Istanbul). Prin urmare, la 28 mai 2009, procurorul public a transmis convocarea în legătură cu S.C. În aceeași zi, el și-a reiterat cererea cu privire la M.K. în fața Direcției de Securitate Beyoğlu. La 9 noiembrie 2009, Procurorul Public Beyoğlu a emis un ordin de a aduce obligatoriu S.Ç., M.K. și S.C. pentru a da declarații. La 25 decembrie 2009, Hotărârea de Securitate Sarıyer a informat Procurorul public Beyoğlu că S.Ç. nu a putut fi adus forțat în biroul procurorului, așa cum a fost repartizat în alt oraș, la Hotărârea de Securitate Van, începând cu 18 iunie 2009. În consecință, la 13 ianuarie 2010, procurorul public Beyoğlu a contactat Procurorul public Van pentru a aranja interogarea S.Ç. Între timp, la 29 decembrie 2009, Hotărârea de Securitate a lui Esenler a informat Procurorul public Beyoğlu că S.C. a fost numită Hotărârea de Securitate Tunceli din estul Turciei. În consecință, la 13 ianuarie 2010, Procurorul public Beyoğlu a contactat Procurorul public Tunceli pentru a lua declarația lui S.C. în lumina documentelor de interogatoriu anexate în anexă. La 9 februarie 2010, procurorul public Tunceli a notificat procurorul public Beyoğlu că instrucțiunile nu au putut fi efectuate deoarece documentele de interogare relevante nu au fost adăugate după cum s-a indicat. În absența unui răspuns, procurorul public Tunceli a reiterat această cerere la 3 martie 2010. La 30 aprilie 2010, procurorul public Beyoğlu a trimis documentele solicitate procurorului public Tunceli pentru interogarea S.C. La aceeași dată, el a eliberat, de asemenea, o convocare pentru M.K. La 12 mai 2010, procurorul public Beyoğlu a luat declarația M.K., care a negat scurt toate acuzațiile împotriva lui. El a spus că, ca unitate de staționare, acestea pot lăsa pozițiile lor la Prața Taksim ca răspuns la un apel. El a afirmat, de asemenea, că masina de poliție în serviciul lor la momentul respectiv a fost un Mercedes Vito. La 13 mai 2010, procurorul public Beyoğlu a repetat cererea anterioară la Procurorul Public Van pentru convocarea și interogarea S.Ç. întrucât, în conformitate cu documentele din dosar, declarația S.Ç. a fost deja luată de Procurorul Van Public la 16 februarie 2010, după cum a fost instruit, iar formularul oficial de declarație a fost depus la Procurorul Public Beyoğlu la 26 martie 2010. Potrivit declarației sale, S.Ç. nu a fost furnizat informații despre incidentul cu privire la care a fost interogat. El a spus că el nu a avut nici o amintire de un incident de la data indicată și că ar putea aminti mai mult dacă i-a fost dat raportul incidentului sau alte înregistrări din noaptea relevantă. La 21 mai 2010 S.C. a raportat biroul Procurorului Public Tunceli pentru a-și da declarația în legătură cu plângerile reclamantului. El a remarcat la început cantitatea considerabilă de timp care s-a scurs de la presupusul incident. Apoi a declarat că nu a participat la niciun astfel de incident și a adăugat că unitatea sa, staționată în permanență la Prața Taksim, a utilizat rar orice vehicul. La 10 iunie 2010, procurorul public Beyoğlu a hotărât să nu aducă o acuzație „adițională” împotriva ofițerilor de poliție S.Ç., M.K. și S.C. în legătură cu maltraturile reclamantului în noaptea din 26 iulie 2007. Considerând numai declarațiile celor trei ofițeri, procurorul public a susținut că nu există dovezi sau suspiciuni suficiente pentru a continua urmărirea în judecată a acestor ofițeri. Se pare că reclamantul nu a contestat decizia procurorului public. În aceeași dată procurorul public Beyoğlu a eliberat un mandat de căutare permanentă, în vigoare până la 26 iulie 2022, care a instruit Hotărârea de Securitate a Beyoğlu să continue căutarea perpetratorilor și să raporteze la biroul procurorului la fiecare trei luni cu o actualizare a anchetei. Procurorul public Beyoğlu a repetat acest ordin la 26 noiembrie 2012. Se pare că ancheta, care este încă deschisă, nu a rezultat până acum. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 3 din Convenție că a fost bătut, insultat și amenințat de ofițeri de poliție care l-au răpit în stradă din Istanbul în noaptea de 26 iulie 2007. În plus, în conformitate cu articolele 3 și 6 § 1 din Convenție, acesta susține că nu numai autoritățile naționale nu au efectuat o investigație eficace asupra acuzațiilor sale de netratat, ci că acestea au împiedicat, de asemenea, colectarea de dovezi, cum ar fi CCTV sau alte imagini de cameră din zonă, prin faptul că nu au luat nicio acțiune de investigare timp de patru luni de la plângerea sa penală. El adaugă că trecerea timpului a făcut din ce în ce mai dificil pentru el să identifice ofițerii de poliție care l-au atacat. Întrebări către părți A fost reclamantul supus unor maltraturi de către poliție în sensul articolului 3 din Convenție, așa cum se presupune? Autoritățile au efectuat o anchetă oficială eficientă cu privire la plângerile reclamanților privind maltraturile în conformitate cu cerințele articolului 3 din Convenție? A cooperat suficient cu autoritățile de stat pentru identificarea suspecților? Reclamantul a contestat decizia procurorului public Beyoğlu din 10 iunie 2010, de a nu aduce o acuzație „adițională” împotriva ofițerilor de poliție S.Ç., M.K. și S.C.? În caz contrar, acest lucru ar putea fi considerat ca fiind o incapacitate de a epuiza toate căile de recurs interne, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție? Procurorul public Beyoğlu a eliberat orice altă decizie înainte sau după decizia menționată mai sus din 10 iunie 2010? Guvernul este solicitat să prezinte o copie a întregului dosar de anchetă, inclusiv rapoartele trimestriale prezentate de poliție procurorului public Beyoğlu cu privire la statutul anchetei CUZIE ÎN APLICANTUL Reclamantul a identificat oricare dintre ofițerii de poliție S.Ç., M.K. sau S.C., care au fost suspecții inițiali în investigație, ca unul dintre infractori? Reclamantul este, de asemenea, solicitat să prezinte o copie a raportului medical emis de Departamentul de Urgență la Spitalul Haydarpașa Numune la 27 iulie 2007

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă