KASPRZYKOWSKI v. POLAND

CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 47663/11 Zbigniew KASPRZYKOWSKI împotriva Poloniei depusă la 24 iulie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Zbigniew Kasprzykowski, este un național polonez, care s-a născut în 1944 și trăiește în Kraków. Reclamantul este un moștenitor al mamei sale, dna B.K., care a murit în 1975. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de către solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului La 17 octombrie 1946, o proprietate „Wesołówka” deținută de mama reclamantului a fost preluată de stat în conformitate cu dispozițiile decretului Comitetului Polonez de Eliberare Națională privind Reforma Agricolă din 6 septembrie 1944 ( Dekret PKWN o przeprowadzeniu reformyrolnej; decretul din 1944 . Nicio decizie nu a fost pronunțată în această etapă a procedurii.

La 23 octombrie 1948 Consiliul Național Regional din Varșovia ( Prezydium Warszawskiej Wojewódzkiej Rady Narodowej ), acționând la o propunere a mamei reclamantului de a exclude proprietatea ei din funcționarea reformei agricole, a decis că proprietatea intră în domeniul de aplicare al reformei. În iulie 1957, Consiliul Național din Varșovia și-a anulat decizia ( onzeczenie ) din 23 de ani. Octombrie 1948 și a hotărât că proprietatea nu intră în domeniul de aplicare al decretului. Decizia nu a fost semnată sau ștampilată și a fost mai târziu numită „proiectul de decizie” de către instanțele interne și autoritățile administrative. Mama reclamantului a solicitat restituirea proprietății sale până la moartea ei în septembrie 1975. De-a lungul anilor proprietatea a fost împărțită în parcele mai mici.

Unele dintre parcele au fost achiziționate de persoane private, altele au rămas proprietatea statului. Procedințe de anulare a deciziei de expropriare La 1 iunie 2007, reclamantul a depus o moțiune pentru a avea decizia din 23 octombrie 1948 anulată. La 31 octombrie 2007, guvernatorul Mazowiecki ( Wojewoda Mazowiecki ) a trimis cazul ministrului Agriculturii și Dezvoltării Countryside (ministrul Rolnictwa i Rozwoju Wsi La 6 martie 2012 ministrul Agriculturii și Dezvoltarii Countryside a anulat decizia din 23 octombrie 1948 (swierdził nieważność orzeccenia ulterior, reclamantul a solicitat o reexaminare a propunerii sale din 1 octombrie 1948 (swierdził nieważść orzeccenia) Iunie 2007. Reclamantul a declarat că anularea deciziei din 23 octombrie 1948 a determinat a devenit proprietarul proprietarului proprietarului în cauză.

Prin urmare, el a susținut că decizia nu ar fi trebuit să fie anulată în ceea ce privește partea proprietății care a fost dobândită de bună credință de către persoanele private, deoarece acest lucru ar împiedica să solicite compensații de la persoanele respective. Potrivit reclamantului, partea deciziei privind parcelele private de teren ar fi trebuit să fie declarată ca în încălcarea legii ( wydana z naruszeniem prawa ) care ar fi permis să solicite compensații de la stat. La 8 mai 2012, ministrul agriculturii și dezvoltării țării a susținut decizia sa anterioară din 6 Martie 2012. Ministrul a susținut că anularea deciziei din 23 octombrie 1948 nu a condus automat la faptul că reclamantul a devenit proprietarul proprietății Wesołówka În opinia ministrului, refuzul de a anula decizia ar fi afectat în mod negativ interesele reclamantului, deoarece numai anularea întregii decizii ar permite reclamantului să conteste alte decizii adoptate ca urmare a deciziei anulate.

Reclamarea reclamantului cu privire la inactivitatea din partea ministrului Agriculturii și dezvoltării țării La 29 ianuarie 2008, reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă din Varșovia ( Wojewódzki Sād Administracyjny w Warszawie ) cu privire la inactivitatea din partea ministrului Agriculturii și Dezvoltării țării. Februarie 2008 Ministrul Agriculturii a răspuns la plângerea reclamantului. Ministrul a explicat că a inițiat procedura la 4 februarie 2008 solicitând reclamantului să își redefinie moțiunea din 1 iunie 2007 și să furnizeze documente care certifică că este moștenitor al doamnei Drepturile de proprietate ale B.K. Ministrul a informat în continuare reclamantul că cazul său va fi tratat în trimestrul al treilea al anului 2008. La 10 aprilie 2008, Curtea Administrativă de Varșovia a respins plângerea de inactivitate a reclamantului.

Legea internă relevantă privind plângerile care susțin inactivitate din partea autorităților administrative este stabilită în hotărârea Curții în cazul Grabiński c. Polonia , nr. 43702/02, §§ 60-65, 17 octombrie 2006. Întrebarea părților A epuizat reclamantul toate căile de recurs interne, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție? În special, pentru a respecta cerințele de epuizare, ar fi trebuit să depună o plângere sau plângeri de inactivitate similară în urma plângerii sale nefruntate respinse de Curtea Administrativă din Varșovia la 10 aprilie 2008? Dacă nu, a fost durata procedurii în acest caz în conformitate cu cerința de „tempă rezonabilă” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție?

FOURTH SECTION

Application no. 47663/11 Zbigniew KASPRZYKOWSKI against Poland lodged on 24 July 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Zbigniew Kasprzykowski, is a Polish national, who was born in 1944 and lives in Kraków. The applicant is an heir of his mother, Ms B.K., who died in 1975. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. The background of the case On 17 October 1946 a property ‘ Wesołówka ’ owned by the applicant’s mother was taken over by the State pursuant to provisions of the Decree of the Polish Committee of National Liberation on the Agricultural Reform of 6 September 1944 ( Dekret PKWN o przeprowadzeniu reformy rolnej; the 1944 Decree ). No decision was delivered at this stage of the proceedings.

On 23 October 1948 the Board of the Warsaw Regional National Council ( Prezydium Warszawskiej Wojewódzkiej Rady Narodowej ), acting on a motion of the applicant’s mother to exclude her property from the operation of the agricultural reform, decided that the property falls within the scope of the reform. In July 1957 the Board of the Warsaw National Council quashed its decision ( orzeczenie ) of 23 October 1948 and decided that the property did not fall within the scope of the decree. The decision had not been signed or stamped and was later referred to as a ‘draft decision’ by the domestic courts and administrative authorities. The applicant’s mother sought restitution of her property until her death in September 1975. Over the years the property was divided into smaller plots.

Some of the plots were acquired by private individuals, others remained the property of the State. 2. Proceedings for the annulment of the expropriation decision On 1 June 2007 the applicant lodged a motion to have the decision of 23 October 1948 quashed. On 31 October 2007 the Mazowiecki Governor ( Wojewoda Mazowiecki ) referred the case to the Minister of Agriculture and Countryside Development ( Minister Rolnictwa i Rozwoju Wsi ). On 6 March 2012 the Minister of Agriculture and Countryside Development quashed the decision of 23 October 1948 ( stwierdził nieważność orzeczenia ). Subsequently, the applicant requested a re-examination of his motion of 1 June 2007. The applicant stated that quashing of the decision of 23 October 1948 resulted in him becoming an owner of the property in question.

He thus argued that the decision should not have been quashed as regards the part of the property which had been acquired in good faith by private individuals as this would prevent him from claiming compensation from those individuals. According to the applicant, the part of the decision relating to the private plots of land should have been declared as delivered in violation of law ( wydana z naruszeniem prawa ) which would enable him to claim compensation from the State.

On 8 May 2012 the Minister of Agriculture and Countryside Development upheld his previous decision of 6 March 2012. The Minister argued that quashing of the decision of 23 October 1948 had not automatically resulted in the applicant becoming the owner of the property Wesołówka . In the Minister’s view, a refusal to quash the decision would have adversely affected the applicant’s interests since only quashing of the entire decision would enable the applicant to contest other decisions delivered as a result of the quashed decision. The applicant appealed. It appears that the proceedings are currently pending. 3. The applicant’s complaint about the inactivity on the part of the Minister of Agriculture and Countryside Development On 29 January 2008 the applicant lodged a complaint with the Warsaw Administrative Court ( Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie ) about the inactivity on the part of the Minister of Agriculture and Countryside Development.

On 14 February 2008 the Minister of Agriculture replied to the applicant’s complaint. The Minister explained that he had initiated the proceedings on 4 February 2008 by requesting the applicant to redefine his motion of 1 June 2007 and to provide documents certifying that he was an heir of Ms B.K.’s property rights. The Minister further informed the applicant that his case would be handled in the third quarter of 2008. On 10 April 2008 the Warsaw Administrative Court dismissed the applicant’s inactivity complaint. The applicant did not appeal against the judgment. B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law concerning complaints alleging inactivity on the part of administrative authorities is set out in the Court’s judgment in the case of Grabiński v. Poland , no. 43702/02, §§ 60-65, 17 October 2006. COMPLAINT The applicant complains under Article 6 of the Convention about the excessive length of administrative proceedings.

ITMarkFactsComplaintsEND ITMarkQuestionStart

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant exhausted all domestic remedies as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, in order to comply with the exhaustion requirement, should he have lodged a further similar inactivity complaint(s) following his unsuccessful complaint dismissed by the Warsaw Administrative Court on 10 April 2008? 2. If not, was the length of the proceedings in the present case in compliance with the “reasonable time” requirement set out in Article 6 § 1 of the Convention?