CtEDO 10.09.2013 Auto

SZYFNER v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
10.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SZYFNER v. POLAND (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 41156/06 Regina SZYFNER împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Regina Szyfner, este un național polonez, născut în 1958 și trăiește în Mielec. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succesat de Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este o mamă singură și are trei copii. Înainte de cererea ei de pensie a fost angajată. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 28 decembrie 2000, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) pentru a fi acordată dreptul la un mai devreme pensia de pensionare pentru persoanele care cresc copiii care, datorită gravității stării lor de sănătate, necesită îngrijire constantă, așa-numita pensie EWK. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat un certificat medical emis la 5 decembrie 2000 de către un centru medical specializat. Certificatul a declarat că fiica ei (născută în 1992) a suferit de dermatită atopică și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. La 30 ianuarie 2001, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în valoare netă de 572 zloti polonezi (PLN). SSB a suspendat inițial plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează în acel moment. La scurt timp după aceea, reclamantul a informat SSB că ocuparea sa s-a încheiat la 31 ianuarie 2001. Plata pensiei a început la 1 martie 2001. Între timp, pe parcursul lunii februarie 2001, reclamantul a lucrat pe baza unui contract freelance (umowa zlecenia La 7 martie 2001, SSB a reluat anteriora sa slujba pe timp integral si a lucrat acolo de atunci. 10. La o data necunoscuta, SSB a cerut medicul Consiliului de Securitate Socială Principal (Główny Lekarz Orzecznik ) sa informeze dacă fiica reclamantului a solicitat îngrijirea permanentă a unui părinte. 2002 doctorul a afirmat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu a putut fi considerat că a solicitat o astfel de îngrijire. 11. La 7 iunie 2002, SSB a emis două decizii simultane în ceea ce privește reclamantul. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat (1 iunie 2002). În temeiul celei de-a doua decizii, Consiliul a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și, în cele din urmă, a refuzat să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă ( Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki ) („Ordinarea din 1989”). 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care i-au abandonat dreptul la un timp devreme Pensiunea de pensionare. Ea a susținut că ar trebui să primească prestația deoarece copilul său a solicitat asistență constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea inițială de pensie a reclamantului. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei de pensionare este contrar principiului protecției drepturilor conținute. 13. La 28 noiembrie 2003, Curtea Regională Tarnobrzeg ( Sād Okręgowy ) a modificat hotărârea din 7 iunie 2002 și a restaurat pensia EWK reclamantului. 16. La 28 iunie 2005, Curtea Regională Tarnobrzeg a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii SSB din 7 iunie 2002. Curtea Regională a încheiat pe baza dovezilor, inclusiv a dovezilor medicale de experți care, într-adevăr, copilul reclamantului a suferit probleme de piele. De asemenea, ei au recunoscut că, în copilărie, fiica reclamantului a suferit de infecții recurente ale tractului respirator, bronșită și meningită. Totuși, ea nu a solicitat îngrijirea permanentă a mamei sale, deoarece starea de sănătate nu a afectat în mod semnificativ funcțiile corpului. Tribunalul intern a susținut că reclamantul a fost îndepărtat în mod corespunzător de dreptul său la o pensie în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța din 1989, deoarece ea nu a îndeplinit cerințele de asistență permanentă necesară. 17. Reclamantul a recurs din nou împotriva hotărârii de primă instanță. 18. La 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Rzeszów a respins recursul și a susținut concluziile formulate de Curtea Regională. În plus, instanța a considerat important faptul că reclamantul a lucrat pe parcursul perioadei de primire a pensiei EWK. 19. La 6 aprilie 2006, Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să distreze recursul de casare depus de reclamant. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 20. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să returneze prestațiile EWK plătite de SSB, în ciuda revocarea dreptului ei la pensia de pensionare anticipată. 21. Reclamantul a susținut, în general, că situația ei după revocarea pensiei EWK a fost foarte dificilă. 22. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat în permanență la primirea pensiei EWK și după revocarea sa. Ea a primit, de asemenea, alocații de familie și de îngrijire și fiul său a început să lucreze în 2004. Legea și practica internă relevantă 23. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și chestiunile de practică sunt stabilite în hotărârile din cazul Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski c. Polonia , nr. 38459/03, § 43, 2 octombrie 2012). ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 A PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚIUNEA AFECTURILOR PRIVIND Domeniul de aplicare al cauzei în fața Curții 25. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-i ceda pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată a bunurilor. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 26. Curtea constată că guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cauzei, susținând că cererea constituie un abuz al dreptului unei cereri individuale, că reclamanta nu a epuizat căile de recurs interne pentru că nu a depus o plângere constituțională, că nu a respectat cele șase. Regula lunară și, în sfârșit, că ea nu a suferit niciun dezavantaj semnificativ. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 27. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a susținut deja în alte cauze EWK că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de casă în fața Curții Supreme pentru a evita orice risc de respingere a cazului lor de către Curte pentru neepuizare a recoursurilor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek-Potęga c. Polonia, nr. 39430/04, § 55, 4 decembrie 2012). În consecință, decizia finală în cazul în cauză a fost dată de Curtea Supremă la 6 aprilie 2006 în timp ce reclamantul a depus cererea la Curtea la 4 octombrie 2006. Astfel, reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 și obiecția Guvernului ar trebui, prin urmare, respinsă. 28. Curtea a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului unei cereri individuale, neepuizare în ceea ce privește nereclamarea reclamantului și nici un dezavantaj semnificativ și le-a respins, în cazurile de urmărire a Moskalului (a se vedea, de exemplu, Antoni Lewandowski , citat mai sus §§ 45–72 și Lew c. Polonia , nr. 34386/04, §§62, 4 Decembrie 2012). Curtea nu vede niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare. 29. În plus, Curtea nu este solicitată să se ocupe de problemele de admisibilitate rămase, deoarece, în orice caz, cererea este inadmisibilă din motivele menționate mai jos. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția. Acestea au susținut că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, scăderea dreptului ei la pensia de pensie de pensie anticipată a fost prevăzută de lege și a fost în interesul public. Există, de asemenea, o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. De asemenea, au observat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 6.827.68 PLN deja plătită. 31. Guvernul a subliniat, de asemenea, că reclamantul a încetat să lucreze atunci când a fost acordată pensia EWK, dar apoi a reluat-o pe deplin. ocuparea timpului de muncă imediat și a continuat atunci când a primit pensia EWK. Ea a rămas angajată după revocarea pensiei. În consecință, revocarea pensiei nu a cauzat niciun prejudiciu semnificativ reclamantului. În plus, adevărata intenție a reclamantului a fost să-și completeze salariul prin intermediul pensiei și să nu rămână acasă pentru a avea grijă de fiica ei. 32. Reclamantul a susținut că cesionarea dreptului ei achiziționat la o pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Ea a susținut că nu a fost interzisă în temeiul legislației interne ca un individ să lucreze în timp ce primirea unei pensii EWK, deoarece îngrijirea copilului ar fi putut fi furnizată de un alt membru al familiei sau Reclamantul a afirmat că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 7 iunie 2002 a privat-o de principala ei sursă de venit cu efect imediat. Evaluarea Curții 33. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). În plus, aceasta ar reitera faptul că, ca principiu general, nu ar trebui să se împiedice autoritățile publice să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că, prin urmare, le-a fost deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, § 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 34. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 35. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile pe care le-a examinat în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia era singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski; Frāczek-Potęga; și Lew, citat mai sus). 36. În schimb, ca urmare a revocarea pensiei, reclamantul în cazul instantanei nu a fost confruntat cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit, deoarece și-a păstrat salariul atunci când a primit pensia și după revocare (compară și contrast Antoni Lewandowski , citat mai sus, §§ 81–82). Nici ea nu a demisionat permanent de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de autoritățile. Într-adevăr, ea a demisionat pentru a fi eligibilă pentru beneficiul EWK și a reluat ocuparea cu același angajator într-o singură lună după demisia ei – o lună în care a luat un loc de muncă independent. În plus, deși reclamantul a primit atât pensia și salariul EWK timp de un an și patru luni, statul nu a solicitat să returneze suma pensiei plătite în mod necorespunzător (a se vedea punctele 7–11, 20 și 30–32 de mai sus). 37. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile sociale și alte astfel de drepturi (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat. 38. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa c. Polonia, nr. 30361/04, §§ 31-37, 9 aprilie 2013). Cazul reclamantului este, prin urmare, clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 39. Rezultă că cererea este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ (a) și 4 din Convenție. II. Cu toate acestea, Curtea consideră că chestiunile prezentate de reclamant în acest sens au fost deja abordate în mod corespunzător (a se vedea punctele 33-39 de mai sus). 42. În orice caz, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerea în temeiul prezentei dispoziții nu a solicitat o examinare separată (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal 99 și Antoni Lewandowski 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 25 de mai sus). 43. De aceea, restul cererilor trebuie, de asemenea, respinse în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă