DURACZ v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

10.09.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

DURACZ v. POLAND (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 25786/05 Krystyna DURACZ împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), care așezat la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Krystyna Duracz, este un național polonez, care s-a născut în 1959 și trăiește în Mielec. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succesat de Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe, circumstanțe ale cazului Cauzele, prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căsătorit și are doi fii. Înainte de cererea ei de pensie a fost angajată. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 21 decembrie 2000, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) pentru a fi acordat dreptul la un mai devreme pensia de pensionare pentru persoanele care cresc copiii care, datorită gravității stării lor de sănătate, necesită asistență constantă, așa-numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat un certificat medical emis de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că fiul ei (născut în 1988) a suferit de un colon spastic și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. La 8 ianuarie 2001, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SB”) a emis o decizie acordând reclamantului dreptul la un mai devreme Pensiunea de pensionare în valoare netă de aproximativ 570 zloty polonez (PLN). SSB a suspendat inițial plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. La scurt timp după aceea, reclamantul a informat SSB de la 31 ianuarie 2001 că demisia sa a intrat în vigoare. Plata pensiei a început la 5 februarie 2001. La 6 martie 2001, reclamantul a fost reocupat de angajatorul său anterior și, de atunci, a rămas în continuare angajat. 10. La 16 mai 2002, SSB a solicitat medicul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik La 14 iunie 2002, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu a putut fi considerat că a fost vreodată necesară o astfel de îngrijire. 11. La 18 iunie 2002, SSB a emis două decizii simultane în ceea ce privește reclamantul. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat (la 1 iulie 2002). În temeiul celei de-a doua decizii, Consiliul a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordinul Cabinetului din 15 Mai 1989, cu privire la dreptul de pensionare anticipată a angajaților care cresc copiii care necesită îngrijire permanentă (Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki ) („Ordinarea din 1989”). 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care îi cedează dreptul la un început Pensiunea de pensionare. Ea a susținut că ar trebui să primească prestația deoarece copilul său a solicitat asistență constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea inițială de pensie a reclamantului. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei de pensionare este contrar principiului protecției drepturilor conținute. 13. La 29 iunie 2004, Curtea Regională Tarnobrzeg ( Sād Okręgowy ) a respins recursul. Curtea Regională a încheiat pe baza dovezilor, inclusiv a dovezilor medicale de experți, că, deși fiul reclamantului a suferit într-adevăr boli intestinale, nu a solicitat îngrijirea permanentă a mamei sale, deoarece starea sa de sănătate nu a afectat semnificativ funcțiile corpului său. Tribunalul intern a susținut că reclamantul a fost îndepărtat în mod corect de dreptul său la o pensie în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța din 1989, deoarece nu a îndeplinit cerințele de asistență permanentă necesară. 14. Reclamantul a respins recursul împotriva hotărârii de primă instanță. 15. La 24 noiembrie 2004, Curtea de apel Rzeszów (Sīd Apelacyjny) a respins recursul. Curtea a susținut concluziile Curții Regionale și a subliniat că certificatul medical atașat cererii de pensie EWK a indicat numai boala din care fiul reclamantului a suferit, dar nu conține informații cu privire la deficiența funcțiilor corporale sau necesitatea îngrijirii permanente a părinților săi. În plus, instanța a considerat ca fiind important faptul că reclamantul a fost angajat pe întregul timp pe parcursul primirii pensiei EWK. 16. La 8 martie 2005, Curtea Supremă (Sād Najwyższy ) a refuzat să dispună de recursul de cassare depus de solicitant. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 17. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile plătite de SSB, în ciuda revocarea dreptului ei la pensia de pensie anticipată. 18. Reclamantul a susținut în general că, după revocarea pensiei EWK, situația financiară a acesteia a fost dificilă. 19. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat continuu la primirea pensiei EWK și după revocarea sa. Soțul reclamantului a lucrat până în 1999. Doi fii ai reclamantului au lucrat, de asemenea, periodic din 2008 și, respectiv, din 2010. Familia deținea, de asemenea, o exploatație de 1,4 ha și, prin urmare, membrii săi ar putea fi acoperiți de sistemul de asigurare socială a agricultorilor și să se aplice pentru subvenții UE. Legea și practica internă relevantă 20. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și cu chestiuni de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). COMPLAINT 21. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la redeschiderea procedurilor de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 AL PROTOCOLULUI N. 1 LA CONVENȚIE Prin urmare, cererea de a fi examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se menționează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecțiile guvernului 23. Curtea constată că guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cauzei. Acestea au susținut că cererea constituie un abuz al dreptului de cerere individuală, că reclamanta nu a epuizat căile de recurs interne pentru că nu a depus o plângere constituțională, că nu a respectat regula de șase luni și, în sfârșit, că nu a suferit niciun dezavantaj semnificativ. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a considerat deja, în alte cazuri ale EWK, că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au interzis un recurs de casă în fața Curții Supreme pentru a evita orice risc de respingere a cazului de către Curte pentru neepuizarea recourslor interne (a se vedea, de exemplu, p. În consecință, decizia finală în cazul în cauză a fost adoptată de Curtea Supremă la 8 martie 2005, în timp ce reclamantul a depus cererea la Curtea la 1 iulie 2005. Astfel, reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 și, prin urmare, obiecția Guvernului ar trebui respinsă. 25. Curtea a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului de cerere individuală, neepuizarea în ceea ce privește nerespectarea depunerii unei plângeri constituționale și fără dezavantaj semnificativ și le-a respins, în cazurile de urmărire adresate Moskalului (de exemplu, Lewandowski , citate mai sus §§ 45–72 și Lew c. Polonia , nr. 34386/04, §§62, 4 În plus, Curtea nu este invitată să se ocupe de problemele de admisibilitate rămase, deoarece, în orice caz, cererea este inadmisibilă din motivele menționate mai jos. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția. Observațiile părților 27. Guvernul a susținut că cererea a fost întemeiată în mod evident. Acestea au susținut că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, scăderea dreptului ei la pensia de pensie de pensie anticipată a fost prevăzută de lege și a fost în interesul public. Există, de asemenea, o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. De asemenea, au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 10 588,26 PLN deja plătită. 28. Guvernul a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a încetat să lucreze timp de cinci săptămâni și a reluat ocuparea forței de muncă integrală atunci când a primit pensia EWK. În consecință, revocarea pensiei nu a provocat niciun prejudiciu semnificativ pentru solicitant. În plus, reala intenție a reclamantului a fost de a-și completa salariul prin intermediul pensiei și de a nu rămâne acasă pentru a avea grijă de fiul său. 29. Reclamantul a susținut că cesionarea dreptului ei achiziționat la o pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Ea a susținut că nu a fost interzisă în temeiul legislației interne ca un individ să lucreze atunci când primirea unei pensii EWK, deoarece îngrijirea copilului ar fi putut fi furnizată de un alt membru al familiei sau ajutor angajat. Reclamantul a susținut că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 18 iunie 2002 a privat-o de principala ei sursă de venit cu efect imediat. Evaluarea Tribunalului 30. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). De asemenea, ar reitera că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că, prin urmare, le era deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, § 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 31. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 32. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Lewandowski; Frāczek-Potęga; și Lew, citat mai sus). 33. În contrast, ca urmare a revocarea pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu s-a confruntat cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit, deoarece și-a păstrat salariul atunci când a primit pensia și după revocarea sa (compară și contrast Lewandowski , citat mai sus, §§ 81–82). Nici ea nu a demisionat permanent de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de către autoritățile; într-adevăr, ea a renunțat pentru a fi eligibilă pentru plata beneficiilor EWK și a reluat ocuparea în timp integral cu același angajator în aproximativ cinci săptămâni de la demisia. În plus, deși reclamantul a primit atât pensia și salariul EWK timp de un an, cât și aproximativ patru luni, statul nu a solicitat să returneze suma pensiei plătite în mod necorespunzător (a se vedea punctele 8-11, 17, 19 și 28-29 de mai sus). 34. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile sociale și alte drepturi ale acestora (a se vedea Lewandowski, citat mai sus, §) 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat. 35. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa c. Polonia, nr. 30361/04, §§ 31–37, 9 aprilie 2013). Cazul reclamantului este, prin urmare, clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 36. Rezulta că cererea este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ (a) și 4 din Convenție. II. ARTICOLUL 6 § 1 ALEGAT DE CONVENȚIE 37. Reclamantul a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 6 din Convenție. 38. Cu toate acestea, Curtea consideră că chestiunile susținute de reclamant în acest sens au fost deja abordate în mod corespunzător (a se vedea punctele 30-36 de mai sus). 39. În orice caz, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul prezentei dispoziții nu au nevoie de o examinare separată (a se vedea, printre altele, Moskal 99 și Lewandowski 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 22 de mai sus). 40. Rezulta că, de asemenea, restul cererii trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului