RATKOWSKA v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

15.10.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

RATKOWSKA v. POLAND (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

A doua secțiune decizia nr. 11867/07 Alicja RATKOWSKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 15 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 martie 2007, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Alicja Ratkowska, este un național polonez, născut în 1955 și locuiește în Mielec. Solicitarea ei a fost depusă la 8 martie 2007. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, succesat de dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căsătorit și are patru copii. Înainte de cererea ei de pensie de pensie anticipată, a fost angajată până la 31 octombrie 1997 și a plătit contribuții de securitate socială statului. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 30 septembrie 1997 reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) pentru a primi dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, din cauza gravității stării lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical de sănătate al fiicei sale, emis de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul a suferit de artrită cronică juvenilă și sinubronchită și că are nevoie de îngrijirea constantă a părintelui ei. La 8 Octombrie 1997 Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SSB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată la valoarea netă de 366,09 zloty polonez (PLN). La o dată necunoscută, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a întrebat medicul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik ) să-l informeze dacă fiica reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. Medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul nu a putut fi considerat că a solicitat o astfel de îngrijire. La 24 ianuarie 2005, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a emis simultan două decizii în ceea ce privește reclamantul. În temeiul unei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă imediat. În temeiul celelalte decizii, Consiliul a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța 1989. 10. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective ce o cedează de dreptul la o pensie de pensie anticipată. A susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său a solicitat îngrijire constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea inițială a reclamantului de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului drepturilor conferite. 11. La 7 aprilie 2006, Curtea Regională Tarnobrzeg (Såd Okręgowy ) a respins recursul. Curtea regională a concluzionat pe baza dovezii că copilul reclamantului nu a solicitat îngrijirea permanentă a mamei sale, deoarece starea sa de sănătate nu i-a afectat în mod semnificativ funcțiile corporale. Curtea internă a susținut că reclamantul a fost îndepărtat în mod corespunzător de dreptul său la o pensie în temeiul regimului prevăzut de 1989 La 6 iulie 2006, Curtea de Apel Rzeszów ( Sād Apelacyjny ) a respins recursul. 14. La 12 decembrie 2006, Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să distreze recursul de asociere interzis de reclamant. Situația financiară a reclamantului în urma revocării pensiei EWK 15. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile de pensie anticipată plătite de Consiliul de Securitate Socială, în ciuda revocării dreptului ei la o pensie de pensie anticipată. 16. Guvernul a susținut că între 13 iunie 2001 și 9 ianuarie 2008 reclamantul a lucrat și a câștigat aproximativ 15% din salariul mediu în 2001, 61,64% în 2002, 105,94% în 2003, 86,35% în 2004, 67,35% în 2005, 62,28% în 2006 și 47,19% în 2007. De asemenea, soțul reclamantului a lucrat între 1999 și 2009, fiul ei a început să lucreze în 2005 și fiica ei în 2006. 17. În plus, Guvernul a prezentat informații cu privire la diferitele tipuri de prestații sociale disponibile în Polonia. Cu toate acestea, acestea nu au specificat care dintre aceste prestații, dacă era vreuna, era disponibilă în situația reclamantului. 18. Reclamantul a susținut că nu a acceptat niciun loc de muncă timp de patru ani după ce a fost acordată pensia de pensionare anticipată. Mai târziu, în 2001 a început o muncă parțială, pe baza unui contract de mandat, pe care a efectuat-o de două sau trei ori pe săptămână în după-amiază, când alți membri ai familiei erau acasă. A susținut în continuare că a trebuit să înceapă să lucreze din cauza situației financiare dificile a familiei. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și la chestiunile de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§ 31–34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 36–43, 2 octombrie 2012). COMPLAINTĂ 20. Reclamantul s-a plângut în temeiul articolului 6 din Convenție și, în substanță, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind decizia de a-i ceda dreptul la pensia EWK. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE AFECTURI PRIVIND Sfera de aplicare a cauzei în fața Curții 21. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-i ceda pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată a bunurilor. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 22. Curtea constată că guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cazului, susținând că cererea constituie un abuz al dreptului unei cereri individuale și că reclamantul nu a reușit să epuizeze căile de recurs interne, să respecte regula de șase luni și, în cele din urmă, nu a avut niciun dezavantaj semnificativ. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a considerat deja, în alte cazuri ale EWK, că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de casă în fața Curții Supreme pentru a evita orice risc de respingere a cazului de către Curte pentru neepuizare a recoursurilor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek-Potęga c. Polonia , nr. 39430/04, § 55, 4 În consecință, decizia finală din cauza examinată a fost adoptată de Curtea Supremă la 12 decembrie 2006, în timp ce reclamantul și-a depus cererea la Curtea la 8 martie 2007. Astfel, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 1 și că obiecția Guvernului ar trebui, prin urmare, respinsă. 24. Curtea constată, de asemenea, că a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului de cerere individuală și neepuizare în ceea ce privește nereclamarea reclamantului în cazurile de urmărire a Moskal (a se vedea, de exemplu, Antoni Lewandowski , citat mai sus, §§ 45–72 și Lew Polonia, nr. 34386/04, §§ 35–62, 4 În plus, Curtea constată că nu este solicitată să se ocupe de celelalte chestiuni de admisibilitate, deoarece cererea este, în orice caz, inadmisibilă din motivele menționate mai jos. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Observațiile părților 26. Guvernul a susținut că cererea a fost întemeiată în mod evident, susținând că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, cedarea reclamantului dreptului ei la pensia de pensionare anticipată a fost prevăzută de lege și a fost în interesul public. De asemenea, a existat o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. Ei au remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de PLN 46.809.76 deja plătită pentru ea. 27. Guvernul a subliniat, de asemenea, că reclamantul are o sursă de venit în timp ce primea pensia EWK. Între 13 iunie 2001 și 9 Ianuarie 2008 a lucrat pe baza unui contract de mandat. Guvernul a indicat în continuare venitul reclamantului pentru anumite ani (a se vedea punctul 16 de mai sus). În plus, soțul reclamantului și cei doi copii ai ei au lucrat, de asemenea, după ce pensia ei a fost revocată. 28. Reclamantul a recunoscut că a lucrat la timp parțial între 2001 și 2008; totuși, a lucrat doar în după-amiază când alți membri ai familiei își pot avea grijă de fiica. Ea nu a contestat informațiile veniturilor sale, așa cum au fost prezentate de Guvern. Ea a afirmat că decizia de a renunța la pensia de pensionare anticipată a acesteia i-a alocat o sarcină excesivă și disproporționată. Evaluarea Curții 29. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). În plus, aceasta ar reitera faptul că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că, în consecință, în ceea ce privește motivul privind starea de sănătate a fiicei reclamantei, le-a fost deschisă să reevalueze dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, 73 și Iwaszkiewicz c. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 30. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută de lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal , citat mai sus §§ 57 și 61 63). 31. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile anterioare examinate. În aceste cazuri, reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă profitabile pentru a obține pensia EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pentru ei, deoarece au fost lăsate fără resurse sau perspectivă pentru a găsi un nou loc de muncă rapid (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski; Potok; și Lew, citat mai sus). 32. În contrast, ca urmare a revocarea pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu a fost confruntat cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit, deoarece avea o sursă de venit înainte de revocarea pensiei (compara și contrast Antoni Lewandowski , citat mai sus §§§ 81-82). În anii de muncă postpensiune, ea a câștigat aproximativ 67%-62% din salariul oficial mediu în Polonia (a se vedea punctul 16 de mai sus). 33. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile sociale și alte astfel de drepturi (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este de remarcat că procesul reclamantului a fost examinat de către instanțe în trei cazuri în termen de aproximativ 1 an și 9 luni și, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a avut o sursă de venit. 34. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa c. Polonia, nr. 30361/04, §§ 31-37, 9 aprilie 2013). Cazul reclamantului este, prin urmare, distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 35. Rezultă că cererea este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ a) și 4 din Convenție. II. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEII 36. De asemenea, reclamantul a susținut încălcarea articolului 6 din Convenție (a se vedea punctul 20 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea consideră că orice chestiune care poate fi ridicată de către reclamant în temeiul acestei dispoziții a fost deja abordată în mod adecvat mai sus. 37. În orice caz, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul articolului 6 din Convenție, fie nu a solicitat o examinare separată, fie ar trebui respinsă ca fiind evident nefondată (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal 77–99 și Antoni Lewandowski 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctele 28–37 de mai sus). 38. De asemenea, restul cererii trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Pasos David Thór Björgvinsson Președintele grefierului